Handmade by Carmen Petrișor Martisorul!

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei (în judeţul Mehedinţi), au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum circa 8000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât. Documentar, în spaţiul românesc mărţişorul a fost atestat pentru prima oară în prima parte a veacului al XIX-lea într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.

În multe zone ale ţării, mărţişorul nu se punea la 1 martie, ci atunci când apărea pe bolta cerească Craiul Nou (luna nouă). Mărţişorul tradiţional nu era altceva decât un fir compus din alte două fire răsucite, culorile iniţiale fiind albul şi negrul, apoi albul şi albastrul şi, mai târziu, albul şi roşu. Adesea, de acest fir împletit se agăţa o monedă găurită de argint, aur sau aramă, în acest chip mărţişorul fiind pus de părinţi copiilor spre a fi apăraţi de bolile pe care le aduce primăvara. Aşadar, mărţişorul a fost iniţial o amuletă, un talisman, puterea lui regăsindu-se mai ales în firele răsucite, care, se crede, apărau de duhurile rele, strămoşii noştri crezând cu tărie în protecţia oferită de firele împletite şi de noduri; pe de altă parte, firele simbolizau funia anului, cu iarna şi vara îngemănate.

Se pare că pe vremuri, cel puţin în Moldova centrală şi de nord, mărţişorul a fost purtat şi de către flăcăi (pus de către fetele mari!), bărbaţi şi femei măritate, ba chiar şi de către bătrâni şi bătrâne. În ultimele secole, mărţişorul a fost purtat de fetele mari şi nevestele tinere pentru a fi sănătoase şi curate ca argintul, albe şi rumene ca florile şi pentru a nu le pârli Soarele de primăvară, crezându-se că „Cine poartă mărţi­şoare, / Nu mai e pârlit de soare!” Însă, pe vremuri, mărţi­şorul era pus în locuri sensibile ale corpului, la băieţi acestea fiind încheieturile mâinilor şi picioarelor, iar la fetiţe şi la fetele mari în special gâtul. Obiceiul cerea ca mărţişorul să fie pus de mame înainte de răsăritul Soarelui sau măcar o dată cu înroşirea lui. Era purtat obligatoriu cel puţin nouă zile sau până la apariţia pe cer a lunii pline sau până la venirea berzelor sau până la înflorirea unor pomi sau, cel mai târziu, până la Rusalii. Lascoatere, firele erau puse pe ramurile înflorite ale unui copac, cu bănuţii găuriţi cumpărându-se caş proaspăt, pâine albă şi vin roşu, mai ales fetele crezând că se vor face albe ca şi caşul şi rumene ca vinul. Oricum, mărţişorul, în opinia tuturor, aducea noroc celui care îl purta cu demnitate.

Mini covoras -realizat din fire de lana naturala tesut pe un ac de brosa.



Dochia - mini papusica realizata din resturi de materiale si dantela crosetata de bunica,gasita intr-un saculet .

Contact: cpetrisor155@yahoo.com