Biserica „Sfântul Gheorghe” intră în reabilitare. Tabla de pe acoperiş va fi schimbată, iar subsolul, amenajat
Biserica „Sfântul Gheorghe” intră în reabilitare. Tabla de pe acoperiş va fi schimbată, iar subsolul,
06 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
4468
Marime text
Parohia „Sfântul Gheorghe“ a obţinut de la Primăria Constanţa, pe data de 5 septembrie, Certificatul de urbanism nr. 2234, necesar execuţiei unor lucrări de reabilitare a bisericii cu acelaşi hram.
Lăcaşul de cult este situat pe strada Nicolae Iorga nr. 12. Potrivit Certificatului de urbanism nr. 2234, urmează să fie restaurată Biserica „Sfântul Gheorghe“ prin înlocuirea învelitorii din tablă zincată cu tablă de cupru, fără modificarea pantelor şi a geometriei acoperişului. De asemenea, va fi amenajat subsolul tehnic ca spaţiu de expunere, cu acces din interiorul bisericii.
Potrivit informaţiilor prezentate pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului, în Constanţa anului 1915 existau două biserici ortodoxe româneşti: Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului I”, insuficiente pentru numărul credincioşilor. Tocmai de aceea, preotul Nicolae Paveliu a făcut demersurile necesare punerii pietrei de temelie a Bisericii „Sfântul Gheorghe”. Evenimentul a avut loc în data de 13 septembrie 1915, slujba fiind oficiată de către episcopul Nifon al Dunării de Jos (de care depindea din punct de vedere administrativ-bisericesc Dobrogea). În august 1916, când ţara a intrat în război, construcţia, ajunsă la cornişă, a fost sistată şi reluată în toamna anului 1919. În 1923 a fost finalizat exteriorul bisericii.
După moartea preotului Paveliu (1929), lucrările interioare au fost preluate de preoţii Ioan Roşculeţ şi Atanase Popescu. La începutul anilor `30, Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost pictată, în stil neobizantin, de către Nicolae Tonitza, iar până la sfârşitul anului 1935 a fost sfinţită de către Gherontie Nicolau, Episcopul Constanţei. Între anii 1956 şi 1957, pictura a fost restaurată de preotul Constantin Lembrău, pictor şi slujitor la această biserică.
Sfântul Gheorghe s-a născut în secolul al III-lea, în părţile Nicomidiei, din părinți evlavioși. A fost atras în mod deosebit de mânuirea armelor, ajungând la treizeci de ani la rangul de tribun, apreciat fiind de împăratul Diocleţian pentru victoriile pe care le adusese în lupte. Dacă din punct de vedere profesional omul de arme avea o carieră bine conturată, la prigoana împotriva creștinilor comandată de împărat în anul 303, Sf. Gheorghe a renunțat la tot și, în fața lui Dioclețian, și-a mărturisit credința în Dumnezeu.
În cele câteva zile de la mărturisirea credinței până la nașterea în lumea celor drepți, Sfântul Gheorghe a făcut minuni, a îndurat cu stoicism multe chinuiri greu de imaginat. Toate acestea cu dus la convertirea multor păgâni, printre care și împărăteasa Priscila, cea care a primit numele Alexandra la Botez, omorâtă și ea la porunca împăratului. Sfântul Gheorghe a fost ucis prin decapitare cu sabia, fiind sărbătorit de Biserică pe data de 23 aprilie.
Lăcaşul de cult este situat pe strada Nicolae Iorga nr. 12. Potrivit Certificatului de urbanism nr. 2234, urmează să fie restaurată Biserica „Sfântul Gheorghe“ prin înlocuirea învelitorii din tablă zincată cu tablă de cupru, fără modificarea pantelor şi a geometriei acoperişului. De asemenea, va fi amenajat subsolul tehnic ca spaţiu de expunere, cu acces din interiorul bisericii.
Potrivit informaţiilor prezentate pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului, în Constanţa anului 1915 existau două biserici ortodoxe româneşti: Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului I”, insuficiente pentru numărul credincioşilor. Tocmai de aceea, preotul Nicolae Paveliu a făcut demersurile necesare punerii pietrei de temelie a Bisericii „Sfântul Gheorghe”. Evenimentul a avut loc în data de 13 septembrie 1915, slujba fiind oficiată de către episcopul Nifon al Dunării de Jos (de care depindea din punct de vedere administrativ-bisericesc Dobrogea). În august 1916, când ţara a intrat în război, construcţia, ajunsă la cornişă, a fost sistată şi reluată în toamna anului 1919. În 1923 a fost finalizat exteriorul bisericii.
După moartea preotului Paveliu (1929), lucrările interioare au fost preluate de preoţii Ioan Roşculeţ şi Atanase Popescu. La începutul anilor `30, Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost pictată, în stil neobizantin, de către Nicolae Tonitza, iar până la sfârşitul anului 1935 a fost sfinţită de către Gherontie Nicolau, Episcopul Constanţei. Între anii 1956 şi 1957, pictura a fost restaurată de preotul Constantin Lembrău, pictor şi slujitor la această biserică.
Sfântul Gheorghe s-a născut în secolul al III-lea, în părţile Nicomidiei, din părinți evlavioși. A fost atras în mod deosebit de mânuirea armelor, ajungând la treizeci de ani la rangul de tribun, apreciat fiind de împăratul Diocleţian pentru victoriile pe care le adusese în lupte. Dacă din punct de vedere profesional omul de arme avea o carieră bine conturată, la prigoana împotriva creștinilor comandată de împărat în anul 303, Sf. Gheorghe a renunțat la tot și, în fața lui Dioclețian, și-a mărturisit credința în Dumnezeu.
În cele câteva zile de la mărturisirea credinței până la nașterea în lumea celor drepți, Sfântul Gheorghe a făcut minuni, a îndurat cu stoicism multe chinuiri greu de imaginat. Toate acestea cu dus la convertirea multor păgâni, printre care și împărăteasa Priscila, cea care a primit numele Alexandra la Botez, omorâtă și ea la porunca împăratului. Sfântul Gheorghe a fost ucis prin decapitare cu sabia, fiind sărbătorit de Biserică pe data de 23 aprilie.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii