Criza imobiliara de ce nu se pot formula predictii in imediat

Dr. Artur Silvestri analizeaza situatia economica in care ne aflam, prezentand felul in care momentul critic actual poate influenta societatea sub toate aspectele ei

Explicatia acestei incertitudini consta in caracterul global si nu local, ce defineste criza de azi, iar elementele specifice, desi exista, nu au greutate suficienta pentru a impune alte desfasurari nationale si nici macar in regiuni. Reteaua bolnava se rasfrange pretutindeni, iar solutiile posibile nu mai pot aparea in felul reactiei traditionale la criza, precum se intalnisera in cazul "maladiei japoneze a samuraiului imbracat in haine americane" (in deceniul trecut) sau al "bolii cocosului galic" de la inceputul anilor ’90. Tot ce se poate spune acum este ca, deocamdata, nu stim aproape nimic in afara efectelor. Dar, cu toate acestea, cateva concluzii simple trebuie evocate. Desi ocazia imediata a fost "imobiliarul de risc", cauzele crizei sunt mai numeroase si inca imposibil de identificat (aceasta fiind si ratiunea invocarii unei "crize de sistem"). Cum, insa, cam peste tot piata imobiliara devenise o simpla anexa a pietii financiare si, in oarecare masura, a bursei, reflexul anarhic si imprevizibil s-a produs in registru inevitabil, desi intr-un an de nesiguranta ar fi putut sa se produca macar vagi tendinte de indreptare. Din acest motiv, contagiunea (asemanatoare unei epidemii de ciuma) devine practic incontrolabila, iar felul cum secera napasta fara nume nu poate fi anticipat. Ceea ce se stie este ca, pe langa banci si "investitori in imobiliar", cunosc regresiuni de proportii diferite (si oricum consistente) cam toate sectoarele ce se nutresc din creditari, vanzare de produse, productie de marfa etc. Fiind putini bani disponibili, se incetinesc (si curand se pot opri) planuri de plasamente in etape diverse, uzine cu activitati dintre cele mai felurite, afaceri altadata stralucite prin imagine etc. Falimentele sunt mai numeroase decat cele - spectaculoase - ce se cunosc, iar incapacitatile de toata mana incep sa afecteze nu doar categoria gigantilor dovediti bolnavi (caci "gigantismul" in sine constituie o maladie), ci si pe cei de anvergura medie si, mai ales, antrepriza de familie. Apare somajul, dupa ce descurajarea cumparatorilor (care incep sa numere banii, trezindu-se din drogul achizitiei bolnavicioase) s-a manifestat cu brutalitate, iar inaptitudinea de a plati atrage stocuri, deprecieri, indemnuri in directia soldarii obligate si, de fapt, un intreg cortegiu de atitudini care nu mai apartin recesiunii, ci altor procese, de o gravitate incalculabila. Din aceasta perspectiva, situatia individuala nici nu mai preocupa, atata vreme cat se vehiculeaza ideea, de data recenta, ca vor exista si state falimentare. Articol aparut pe site-ul ^www.monitor-imobiliar.com^