Interviu cu Georgian Caraman, primarul din Babadag, despre starea jalnică în care se află orașul

Orașul Babadag este pe cât de urât și prăpădit (în ce privește infrastructura), pe atât de frumos și important (dacă vorbim de peisaje, istorie și potențial turistic). Dar ne-am obișnuit deja ca astfel de rupturi între realitate și necesitate să existe în multe dintre localitățile Dobrogei. Culmea este că cele mai mari discrepanțe de acest gen apar în comunele și orașele care au înghițit milioane de euro, de-a lungul anilor, asemenea unor găuri negre. Și cu toate astea, poate doar vreun magician ar putea să ne explice cum de localitățile răsfățate de consiliile județene și guvern arată tot ca după război. Când intri în pădurea de la Babadag, singurul lucru deranjant este că telefonul rămâne fără semnal. În rest: liniște, răcoare, o pădure superbă și un peisaj captivant în orice anotimp. Când ieși însă din pădure, singurul lucru calmant este recăpătarea semnalului de la telefon. Peisajul dezolant nu este nici pe departe unul demn de cel mai important oraș al județului Tulcea, după municipiul cu același nume. Șiraguri de gropi nesimțit de adânci, drumuri de pământ urcând dealul și urme de pietriș parcă aruncat în dorul lelii pe alte ulițe. După ploaie, noroaiele înghit localitatea, iar pe caniculă, praful șterge orice urmă de speranță pentru băbăieni. Oamenii de-aici sunt poate de zeci de ori mai frustrați, dezamăgiți și supărați. În acte sunt orășeni, dar trăiesc mai rău ca la țară. Pe de altă parte sunt nevoiți să întrețină și o comunitate de rromi, ai căror membri mișună toată ziua pe străzi, dar care nu își achită taxe, impozite și facturi la utilități pentru că „n-au venituri”, deși locuiesc în ditamai palatele. (…)

Citiți articolul integral pe: info-sud-est.ro