Verdictele-bombă ale justiției care au cutremurat scena politică din românia și au lăsat fără cuvinte opinia publică în ultimii 5 ani Nu-i așa că nu ai toată puterea până nu pui mâna și pe justiție?

În perioada 1990 - 2000, dacă ne-ar fi spus cineva că în România vom vedea primari, parlamentari, miniștri sau premieri arestați, ori măcar cercetați penal, am fi crezut că cineva își bate joc de noi cu astfel de glume proaste. Cu cât mai mulți ani treceau după Revoluție, cu atât țara noastră urca „victorios” în topul celor mai corupte state din Europa. Senatorii, deputații, miniștri în funcție, premierii, afaceriștii-mamuți extrem de influenți care, de cele mai multe ori, jucau pe degete activitatea oamenilor politici, toți păreau niște nemuritori cu privilegii demne de zei, de neclintit din statuturile sus-puse de care se bucurau. Noi, muritorii, nici nu îndrăzneam a ne gândi dacă ar fi posibil ca într-o zi să ni se alăture nouă, celor de jos și să plătească pentru șantajul, traficul de influență sau luarea de mită, de a căror existență eram toți conștienți, dar neoficial, pentru că presa nu avea acces la informații de acest gen. În 2001 a intrat în vigoare Legea 544, privind liberul acces la informații de interes public, timid invocată de jurnaliști în anii 2000. După aderarea României la Uniunea Europeană, lucrurile au început să se schimbe simțitor. Constrânși de instituțiile europene să implementeze reforma în Justiție, liderii țării de la acea vreme s-au conformat, condiționați fiind de banii europeni, și au implementat un set de legi menite să diminueze „atuurile” afaceriștilor și politicienilor, să asigure transparența în deciziile mai-marilor țării, în averile și interesele acestora, în tranzacțiile dintre segmentul public și cel privat. Probabil aceasta este explicația faptului că, la scurt timp, a început „Jihadul” Justiției.

1. Avem de-a face cu o maturitate a clasei justițiarilor români, care a căpătat anticorpi la actul corupției?
2. Servește Justiția interesele unei persoane sau ale unui grup de persoane? Ne putem gândi la acest lucru în condițiile în care suntem guvernați de o alianță care se bucură de cea mai mare majoritate parlamentară de după FSN și care deține toate pârghiile legislative și administrative?
3. Dacă Justiția a început să meargă pe calea cea dreaptă, atunci este acest drum ireversibil? Într-un alt context politico-administrativ, ne-am putea întoarce în anii `90? Își permit liderii politici să redea „vederea” Justiției, în condițiile în care suntem un stat asistat de UE și depindem întru totul de organismele europene și internaționale, care ne-ar decupla instantaneu de la sursele de finanțare externă în cazul în care actul de corupție ar fi din nou încurajat?
4. Cum ne explicăm faptul că Justiția nu cedează, în condițiile în care reprezentanții unei Puteri care are 80% sunt cercetați pe bandă rulantă? Nu mai există presiuni politice? Sau există presiuni politice și mai mari din Opoziție? Dar care Opoziție?  
5. E adevărat că nu ai toată Puterea până nu pui mâna și pe Justiție?

Citiți articolul integral pe:  info-sud-est.ro