„Omul este dornic să încerce preparate din afara ţării“ Interviu cu bucătarul Romeo Popa, cel care face minuni la Asado Steakhouse

Restaurantul Asado Steakhouse din Constanţa este unul dintre rarele lucruri bine făcute pe piaţa gastronomică constănţeană, o afacere serioasă şi pe termen lung. Mâncarea este preparată cu cea mai bună carne, aleasă din Argentina, Scoţia, SUA, Noua Zeelandă, Franţa şi de pe meleagurile autohtone. Meniul este cel aşteptat de la un steakhouse: vită certificată. Însă cine prepară această carne?

Pentru că am vrut să aflăm povestea succesului din spatele bucătăriei restaurantului, în redacţia cotidianului ZIUA de Constanţa a fost Romeo Popa, cel care oferă savoare şi gust preparatelor de la Asado Steakhouse. Are peste 20 de ani de experienţă în bucătărie şi, încă de la deschiderea localului, din 2014, a fost acolo pentru a satisface şi cele mai exigente gusturi. Este charismatic şi un bucătar excelent şi a fost aici ca să ne povestească despre preparatele argentiniene şi despre reacţia consumatorului din Constanţa faţă de bucătăria internaţională.

Constănţenii ştiu de mâncarea delicioasă de la Asado Steakhouse, însă puţini ştiu cine este Romeo Popa. Aţi putea să-mi spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră?

Sunt constănţean născut şi crescut aici. Am 65 de ani, iar mulţi ani i-am petrecut în portul Constanţa. În port am fost agent de nave, mai exact intermediam relaţia dintre navă şi autorităţi. După terminarea activităţii în port, am început bucătăria. În ceea ce priveşte familia, am o fată şi doi nepoţi, care locuiesc în apropiere de mine.

Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru gătit şi când aţi început să vă manifestaţi înclinaţia pentru gastronomie?

În timpul activităţii de agent de nave, am stat foarte mult pe vase. Ca să treacă timpul, stăteam prin bucătării, unde mă simţeam bine şi achiziţionam ingrediente noi care pe vremea aceea nu existau pe la noi! Am rămas cu o impresie bună şi m-am hotărât să încerc şi eu ceva nou pentru mine. Multe dintre ingrediente nu m-au ajutat cu nimic, pentru că am aruncat multe preparate, întrucât nu ştiam despre ce este vorba încă şi cum se le folosesc. După ce am terminat activitatea în port, s-a ivit o ocazie să lucrez într-un restaurant, mai exact să fac aprovizionarea şi să supraveghez activitatea în bucătărie. Acolo am avut ocazia să lucrez într-o bucătărie profesională, cu utilaje moderne, şi de acolo a început o nouă viaţă pentru mine. Am lucrat în multe restaurante.

Cred că petreceţi foarte mult timp în bucătărie. Ce are pentru dumneavoastră atât de special acest domeniu?

Am prins o dragoste pentru acest domeniu de activitate. Nefiind de profesie bucătar, plăcerea vine din dorinţa de a vedea lumea mulţumită şi impresionată de preparatele pe care le gătesc şi le gătim cu echipa în orice loc lucrăm. La mine totul este special în bucătărie. De la cel mai uşor preparat, până la cele mai dificile pe care ne permitem să le gătim.

Care credeţi că trebuie să fie calităţile principale ale unui bucătar profesionist?

Un bucătar profesionist, după mine, ar trebui să aibă în primul rând un talent la alegerea ingredientelor pentru mâncare. De aceea, eu personal fac piaţa, ca să nu am surprize în bucătărie. De asemenea, trebuie să aibă şi o imaginaţie bogată şi să interacţioneze foarte strâns cu echipa şi cu toţi colegii.

Povestiţi-ne o întâmplare hazlie petrecută în bucătărie!

În bucătărie trebuie păstrată o atmosferă destinsă şi lipsită de tensiuni. O întâmplare hazlie ar fi atunci când îţi scoate un coleg o tigaie încinsă la cuptor şi uită să îţi spună că frige şi pui mâna pe ea.

Vi s-a întâmplat să fiţi în situaţii de criză? În care să rataţi un preparat? Cum acţionaţi în astfel de momente?

Dacă ratăm un preparat, încercăm să îl luăm de la început şi să liniştim clientul că este un preparat mai greu de făcut. Încercăm să o dregem cumva, ca să iasă preparatul omului. Dar ca să ratezi un preparat este un caz uşor. Cea mai adevărată situaţie de criză ar fi să te trezeşti cu restaurantul plin.

Care este cea mai mare greşeală pe care o poate face un bucătar?

Cea mai mare greşeală pe care o face un bucătar, din punctul meu de vedere, este schimbarea unui preparat clasic prin adăugarea unor altor ingrediente şi păstrarea numelui. De exemplu, salata Caesar se prepară fără carne, fără roşii cherry. În majoritatea restaurantelor o găsim cu pui, dar sub aceeaşi denumire.

Spuneţi-ne povestea unor feluri de mâncare inedite pe care aţi învăţat să le preparaţi!

De exemplu, sushi. A fost o provocare din partea cuiva şi a trebuit să îmi fac rost de tot felul de ingrediente originale, pe care la timpul respectiv nu am putut decât să le iau din străinătate. La prima ocazie a unei călătorii, am pierdut timp pentru a căuta magazine ca să găsesc ingredientele. Sunt mândru şi mulţumit că am reuşit. Fac şi la ora actuală sushi şi îmi iese foarte bine! Nu am zis degeaba că sunt mândru!
 
Sper să fie mai interesantă povestea următorului fel de mâncare pe care intenţionez să-l prepar. Acesta este marmeladă de coadă de vită cu scoici Saint Jaques. Când îl voi lansa, vor fi invitaţi toţi cei care vor fi curioşi să-l încerce. Sper că într-o săptămână să fie gata!

Ce mănâncă Romeo Popa la micul dejun, prânz şi cină într-o zi ideală?

Nu prea mănânc eu trei mese pe zi. Dar, ideal pentru mine la micul dejun este o omletă cu brânză şi ceapă verde, care e o plăcere. La prânz mănânc salată boeuf şi sarmale, iar la cină, paste. Nu contează cu ce sunt, dar să fie paste. Am combinaţii pe care mi le fac eu. Mai mănânc ce poftesc pe moment, pentru că întotdeauna am la îndemână ceva cu care să mă descurc.

Să descoperim gustul misterios al Argentinei. Ce înseamnă bucătăria argentiniană, cea pe care o „executaţi“ la Asado Steakhouse?

În principal, bucătăria argentiniană de la noi de la restaurant sunt asado-urile. Toate preparatele la grătar se numesc asado. Mi-aş fi dorit o curte în spatele restaurantului sau pe lângă, unde să fac un foc mare şi la jarul încins rămas să pun bucăţile de carne, pe care să se vadă urmele jarului, şi în momentul în care se taie bucata de carne, să se vadă culoarea roşie şi sucul din interior. Mai facem preparate din zona Argentinei, cum ar fi fajitas şi quesadilla. Carnea friptă pe grătar este baza meniului la Asado Steakhouse. Şi vă asigur că este foarte bună!

Ce ar trebui să mâncăm dacă mergem la Asado Steakhouse?

Eu am o piesă de carne de vită pe care o recomand tuturor, cu toate că este cea mai ieftină, dar este cea mai gustoasă. Este vorba despre diafragmă, iar în meniu o găsiţi sub denumirea de skirt. Pe lângă acest preparat, trebuie să încercaţi burgerii, care sunt serviţi între orele 12.00 şi 16.00 la ofertă. Vin împreună cu un suc şi un desert la alegere.

Cu ce vine nou, cu ce se diferenţiază Asado Steakhouse de alte restaurante din Constanţa?

Cu o carne proaspătă, originală, nu luată din măcelăriile oraşului. Totodată, datorită modului de preparare spun că este o diferenţă faţă de celelalte restaurante. La mine simplitatea a contat, iar o bucată de carne proaspătă gătită cum trebuie poate să facă diferenţa, fără să supărăm pe nimeni!

Românul bea o ţuică înainte de masă şi un pahar de zaibăr sau de vin de-al lui după masă. Argentinianul ce bea? 

Bună întrebarea! Avem vin din Argentina, Chile. Ţuică argentiniană nu avem, dar promit că în viitorul apropiat mă ocup serios de treaba aceasta.

Care este reacţia consumatorului din Constanţa faţă de bucătăria internaţională?

Omul era prima dată mai reţinut, însă acum este deschis la preparate noi de pe alte meleaguri. În restaurantul nostru, datorită specificului, clienţii vin pentru carne, paste şi tortul Snickers, care se mănâncă câte unul pe zi. Am observat că omul din Constanţa este dornic să încerce preparate din afara ţării. Unii mai mult, alţii mai puţin.

Gospodinele pot fi bucătari desăvârşiţi? 

Eu zic că gospodinele sunt gospodine desăvârşite! Dar, nu se ştie, poate pe lângă un profesionist se descurcă. Le urez să încerce şi mult succes!

Aveţi timp să gătiţi pentru familie şi pentru cei dragi?

Gătesc cu plăcere pentru ei şi chiar caut să îmi fac timp! Ori de câte ori se iveşte ocazia! Sau îi învăţ să gătească. De exemplu, pe mama mea, care are 85 de ani, am învăţat-o să facă sos Bolognese.