Interviu online cu olimpicul Dan Mircea Neagoe, dublu medaliat internaţional „Nu mă consider un adolescent «altfel»“

Vorbim frecvent despre starea învăţământului românesc, despre ruptura dintre şcolile de top din oraşele mari şi cele din mediul rural, despre ruptura dintre elevi şi profesori, despre dezinteresul tinerilor faţă de şcoală. Poate vedem mai mult lucrurile negative din sistemul de învăţământ, dar sunt unităţi şcolare ce reuşesc să îi ducă pe elevi pe culmile succesului şi să obţină performanţe deosebite la concursuri. Cât de importantă este şcoala la care studiază un elev care vrea să facă performanţă? Ce face diferenţa între un elev silitor şi un olimpic şi care sunt punctele slabe ale sistemului de educaţie românesc? La aceste întrebări, dar şi la altele, ne-a răspuns Dan Mircea Neagoe, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“.
 
Tânărul mircist Dan Mircea Neagoe se bucură de succes la numeroase competiţii şcolare internaţionale, bifând până acum participarea la două olimpiade internaţionale, unde a obţinut şi medalii importante: bronz la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori, care s-a desfăşurat în oraşul Mendoza, din Argentina (2 - 11 decembrie 2014), şi argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe ale Pământului, desfăşurată în Brazilia, la Pocos de Caldas (12 - 20 septembrie 2015).
 
Dan Mircea Neagoe este şi unul dintre tinerii admişi la facultate încă din clasa a IX-a, după ce medalia internaţională câştigată l-a clasat pe lista celor admişi din start la facultăţile de profil din România.

Întrebările redacţiei:

Au început primele etape ale olimpiadelor şcolare. Spune-ne întâi ce premii importante ai obţinut până acum şi ce concursuri ai în vedere în acest an!

Pe plan internaţional, am obţinut cele două medalii care au fost menţionate şi în introducere, adică medalia de argint de la Olimpiada de Ştiinţele Pământului desfăşurată în Brazilia în 2015 şi medalia de bronz obţinută la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori care s-a desfăşurat în oraşul Mendoza, din Argentina, în 2014. Am mai obţinut şi numeroase premii pe plan naţional, cele mai recente fiind premiul I la Olimpiada de Chimie, faza naţională, de anul trecut, şi calificarea în lotul lărgit pentru faza internaţională a aceleiaşi olimpiade. Anul acesta mă pregătesc pentru olimpiadele de chimie şi biologie, ale căror faze de calificare vor începe în câteva săptămâni.

Ai deja în palmares o medalie internaţională de bronz şi una de argint. Sunt convinsă că ţi-ai propus şi o medalie de aur. Crezi că acesta este anul tău?

La competiţiile internaţionale la care am participat anii trecuţi, deşi eram clasa a IX-a şi, respectiv, a X-a, erau necesare şi cunoştinţe de nivel mai înalt, adică de clasele a XI-a, a XII-a şi facultate. Fiind abia la începutul liceului, a trebuit să acumulez aceste cunoştinţe într-un timp foarte scurt, dar în prezent am avut ocazia să trec prin acea materie de mai multe ori şi consider că acum sunt mult mai bine pregătit, aşa că sunt de părere că anul acesta voi putea obţine şi medalia de aur, la chimie.

Ce crezi că face diferenţa între un elev conştiincios care se preocupă de studiul la fiecare disciplină şcolară şi un olimpic ce face performanţă?

În primul rând, pentru a face performanţă, ai nevoie şi de timpul necesar pentru a te pregăti şi a studia. În prezent, la liceu sunt predate un număr foarte mare de materii şi un elev care se concentrează pe toate aceste materii nu mai poate avea timp suficient pentru a face pregătire de performanţă. În cazul meu, pentru a face pregătire la chimie şi biologie, trebuie să sacrific oarecum din timpul de pregătire la alte discipline.

Cât de important este liceul la care te pregăteşti în obţinerea acestor rezultate?

Eu am devenit elev al Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa în clasa a IX-a şi consider că, din acel moment, liceul a avut un rol foarte important în pregătirea mea pentru aceste competiţii. Am descoperit aici profesori foarte bine pregătiţi, care sprijină performanţa şi care sacrifică din timpul lor liber pentru a face pregătire cu noi şi aş dori să mulţumesc din acest punct de vedere doamnelor profesoare Doina Bălaşa, profesor de chimie, Adriana Popescu, profesor de biologie, şi Adina Dogărescu, profesor de fizică. De asemenea, dotările pe care liceul ni le pune la dispoziţie sunt decisive în pregătirea practică pentru aceste olimpiade, cel mai bun exemplu fiind laboratorul de chimie, care este unul dintre cele mai dotate din ţară, la nivel de liceu. În plus, putem face pregătire suplimentar, şi în weekenduri, la liceu, atunci când vrem să lucrăm în laborator, alături de profesorii noştri, ceea ce în alte şcoli nu se întâmplă.

Sunt convinsă că ţi s-a mai adresat această întrebare. Cum arată ziua unui olimpic internaţional? Cât timp dedici pregătirii şi studiului?

Sunt un om căruia nu îi place rutina şi de aceea timpul pe care îl dedic studiului şi în general modul în care arată ziua mea variază foarte mult. În medie, aş putea să spun că mă pregătesc în jur de două ore pe zi pentru olimpiade. În restul timpului, merg la şcoală, îmi place să mă plimb, îmi place să merg la cinema. Activităţi obişnuite pe care oricare tânăr de vârsta mea le are.

Ce alte pasiuni mai ai în afară de fizică şi ştiinţele exacte? Ce preferi să faci atunci când vrei să te relaxezi?

Îmi place să călătoresc, în ţară sau în străinătate, să citesc sau să mă uit la filme, la seriale. Cel mai mult mi-a plăcut Argentina, mi-a plăcut cultura de acolo, Buenos Aires e un oraş impresionant, mi-au plăcut clădirile în stil colonial, mâncarea lor, în special vita argentiniană. Îmi place să ies în oraş cu prietenii, cu alţi olimpici. Mergem la film, nu discutăm doar de şcoală şi probleme.

Ai cunoscut tineri din întreaga lume şi cred că ai discutat şi ai reuşit să îţi faci o părere despre sistemele lor de învăţământ. Care crezi că este cel mai bun model, din punctul tău de vedere?

Recent, am observat că cele mai lăudate sisteme de învăţământ sunt sistemele nordice, dar eu, personal, nu le consider atât de performante precum se spune despre ele. De exemplu, dacă ne referim la olimpiadele internaţionale, nordicii şi vest-europenii sunt în general la coada clasamentului. La polul opus se află ţările asiatice, care sunt în top. De aceea consider că acestea, alături de Rusia, au sisteme de învăţământ mult mai performante.

Avem tineri valoroşi, dar se vorbeşte şi despre calitatea slabă a învăţământului, mai ales în mediul rural, sau despre rezultate slabe la Bacalaureat. De ce crezi că apar diferenţe atât de mari?

După părerea mea, problema principală este că tinerii nu mai sunt motivaţi să înveţe. Copiii, de foarte mici, văd în mass-media exemple de persoane cu o educaţie limitată care au ajuns pe o treaptă socială ridicată şi care au dobândit o avere impresionantă. De aceea, în rândul tinerilor au apărut mentalităţi de tipul „ce îmi trebuie mie educaţie dacă X s-a îmbogăţit chiar dacă are opt clase?“. În ziua de azi, tinerii sunt mai mult interesaţi să se realizeze în viaţă fără un efort prea mare şi astfel s-a pierdut respectul faţă de învăţământ şi va fi foarte greu de redobândit.

Ce crezi că lipseşte învăţământului românesc pentru a putea fi considerat de succes?

La şcoală este predată o cantitate foarte mare de informaţie inutilă, care ar trebui redusă pentru îmbunătăţirea calităţii învăţământului şi, de asemenea, ar fi prielnică şi o mai bună diferenţiere între specializările de la liceu. De exemplu, eu sunt la profilul Matematică - Informatică, dar încă ne sunt predate numeroase discipline care ţin de domeniul umanist. Chiar şi la acest profil se pune un accent mare pe materii cum ar fi logica, sociologia, filosofia. Când intră la liceu, elevii au deja conturată o idee despre ce vor să facă în viitor în carieră şi, astfel, această diferenţiere ar fi benefică.

Ce te motivează pe tine să înveţi şi să îţi doreşti să faci performanţă?

Deşi majoritatea privesc activitatea în sine de a învăţa ca pe ceva neplăcut, eu, personal, fac pregătire pentru aceste discipline pentru că le găsesc interesante şi atractive; încă de când eram în gimnaziu am văzut în rândul elevilor mai mari modele de olimpici la aceste discipline şi m-am ambiţionat ca într-o zi să ajung ca ei. 

De ce îţi doreşti să rămâi la studii în România şi nu spui şi tu, la fel ca alţi colegi de-ai tăi, că îţi doreşti să pleci peste hotare la studii? 

Cel puţin pe domeniul în care vreau să studiez eu, adică Medicina, consider că universităţile din România au o calitate a învăţământului avansată. Momentan, nu ştiu cum o să fie în România atunci când o să termin eu facultatea, şi iau în considerare ca după absolvire să lucrez în România, dar nu exclud posibilitatea imigrării peste hotare ca medic. Ceea ce mă atrage la străinătate este sistemul medical mai evoluat şi condiţiile mai bune de muncă, dar, în acelaşi timp, România este ţara în care m-am născut şi din care nu aş vrea să plec.

Întrebări de la cititori: 

Marcela: Bună, Dan, felicitări pentru toate rezultatele de până acum. Societatea în România merge într-o direcţie, de multe ori, greşită. Cum te simţi tu, copilul/adolescentul „altfel“ care se duce la concursuri şi vine cu medalii? Cum te privesc colegii tăi?
 
Dan Mircea Neagoe: Colegii mei sunt bucuroşi atunci când eu şi alţi olimpici venim de la concursuri cu rezultate frumoase şi suntem apreciaţi de ei şi am devenit, într-un fel, vedete în acest liceu. Colegii cred că ne admiră, şi pe mine, şi pe alţi tineri care fac performanţă. Nu mă consider un adolescent „altfel“.
 
Flavius: Poate e prematur, dar vei face studiile în România sau în străinătate? Şi ce anume?
 
Dan Mircea Neagoe: Eu îmi doresc să fac studiile în România, dar iau în considerare şi varianta străinătăţii. Eu mi-as dori Medicină. În străinătate mă atrag universităţile din Anglia şi cele din Statele Unite ale Americii.
 
Flavius: Sunt diferenţe mari de mentalitate? Cum ţi s-a părut primul contact cu cei din străinătate?
 

Dan Mircea Neagoe: Nu sunt mari diferenţe de mentalitate în ceea ce priveşte tinerii din alte ţări. Nu a fost nimic diferit între noi şi ei la primul contact cu alţi elevi din străinătate.
 
Maria: Bună, Dan! Şi felicitări! Ţi-ar plăcea să faci facultatea în Japonia?
 
Dan Mircea Neagoe: Ştiu că facultăţile din Japonia sunt lăudate în general, dar eu consider că totuşi este o lume mult prea diferită şi mi-ar fi greu să mă adaptez acolo.
 
Denisa: Eşti copilul ideal! Mult noroc! Ce rol au părinţii în educaţia copiilor?
 
Dan Mircea Neagoe: Părinţii au un rol foarte important în educaţia copiilor, principalul sprijin pe care îl avem în ceea ce facem vine de la ei şi, în particular, părinţii mei au avut un rol foarte important în îndrumarea mea pe acest drum. M-au îndrumat să merg la competiţii, nu m-au forţat, dar au văzut că pot face performanţă şi m-au încurajat să fac acest lucru.

 
Denisa: Respectul faţă de părinţi de unde crezi că ar trebui să vină? Sau faţă de profesori? Eşti de acord cu ceea ce vezi la TV cu privire la ceea ce se întâmplă în şcoli?
 
Dan Mircea Neagoe: Respectul faţă de părinţi ar trebui să vină din faptul că ei ne vor binele, ne încurajează. Iar faţă de profesori ar trebui să vină pentru că majoritatea dintre ei încearcă să ne facă să rămânem cu ceva şi după ce terminăm şcoala, liceul. Dacă vă referiţi la situaţiile negative care au loc în unele şcoli, bineînţeles că nu sunt de acord cu ele. Cred că motivul principal pentru care se întâmplă aceste situaţii este că elevii şi-au pierdut respectul faţă de învăţământ şi profesori şi de aceea cred că relaţia dintre aceştia devine mai ostilă în unele cazuri.