Interviu online cu Adrian Liviu Petrovici, vicecampion al României în campionatul Moto RC „Orice cursă terminată pe motocicletă este una câştigată“

Pilotul Adrian Liviu Petrovici, din Năvodari, care în competiţii reprezintă clubul Constanţa Moto Racing Team, a cucerit în această lună titlul de vicecampion al României în campionatul Moto RC, clasa S. 600.
 
Adrian Liviu pilotează o motocicletă Yamaha R6, iar pasiunea sa pentru acest sport l-a dus în prim-planul competiţiilor de gen. Cât de greu i-a fost să ajungă însă până aici şi cât a durat? Cât de costisitor este să practici motociclismul şi care sunt senzaţiile care îl încearcă pe un pilot atunci când atinge viteze ameţitoare în cursă? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Adrian Liviu Petrovici, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Întrebările redacţiei:
 
De când practici acest sport şi cum a luat naştere pasiunea ta pentru motociclism? 
Practic motociclismul din anul 2014, de când s-a şi înfiinţat în România primul circuit de viteză, Motorpark de la Adâncata (judeţul Ialomiţa). Atunci s-a desfăşurat primul concurs pe un circuit profesionist. Am ales să particip la acesta pentru a vedea unde mi-e locul printre piloţii României. Cu toţii avem câte o pasiune pentru motoare sau maşini. Am avut posibilitatea ca, la 22 de ani, să-mi procur o motocicletă, Honda CBR, cu care am mers vreo doi ani, după care am trecut pe o altă marcă, Yamaha, pe care o am şi în prezent. Simţeam că vreau să merg mai tare, dar strada nu îţi oferă posibilitatea de a circula în siguranţă mai tare şi, din acest motiv, am trecut pe circuit, renunţând la mersul pe stradă cu motocicleta.
 
Ai cucerit titlul de vicecampion naţional la Moto RC. Cum te simţi în această postură?
 
Orice cursă terminată pe motocicletă este una câştigată. Este un plus dacă termini printre primii piloţi sau chiar pe podium. Trebuie să faci o strategie la începutul campionatului, despre cum vei merge în acel an, pentru că pista este imprevizibilă, aşa cum a fost şi în cazul meu. În prima etapă a acestui campionat am avut ghinionul de a cala motorul motocicletei, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la celelalte patru etape care urmau să vină că voi porni cu un dezavantaj de 20 - 25 de puncte. Constanţa de care am dat dovadă apoi în următoarele etape, rezervându-mi tot timpul un loc pe podium, m-a făcut ca, la finele celor cinci runde, să ajung vicecampion al campionatului Moto RC. Mă simt împlinit, simt că am făcut aproape tot ce îmi stătea în putinţă, mai puţin în ultima etapă, când am fost conservator, întrucât, peste o săptămână, urmează ultimele etape ale Campionatului Naţional şi ale celui Est-European. M-am mulţumit cu un loc doi şi nu voiam să ratez şansa de a înainta în clasamentele acestor campionate, ţinând cont de condiţiile meteorologice în care s-a disputat etapa (cod galben de ploaie şi de furtună). Din cauza umezelii, aerisirile căştii n-au mai făcut faţă, viziera acesteia mi se aburea continuu şi am fost nevoit să merg cu ea deschisă, pentru a se putea dezaburi.
 
Unde te pregăteşti pentru participarea la competiţii?
 

Mă pregătesc pe aceleaşi circuite unde ştiu că voi avea următoare etapă. Când sunt la antrenament, îmi permit să încerc tehnici noi, să fac alte setaje la motocicletă, care ar putea să-mi aducă un plus sau să mă facă să scad secundele pe circuit. Mă pregătesc pe circuitul Motorpark sau pe Serres din Grecia. Mergem mai mulţi prieteni, ca să simulăm şi ritmul de cursă, nu doar pentru ne menţine condiţia fizică de care avem mare nevoie.
 
Ai avut parte de un accident mai serios în cursele la care ai evoluat până acum? Este motociclismul un sport periculos?
 
Da, am avut parte de un accident, în 2015. În cursă, în primul tur, l-am ajuns din urmă pe cel de pe primul loc, Daniel Onoriu, şi, venind foarte tare din spate, am aşteptat ca acesta să intre în viraj, însă a avut un moment de ezitare, a greşit trasa (linia ideală pe circuit), iar eu, încercând să-l evit, am blocat roata faţă, pierzând controlul motocicletei. Am căzut în umăr şi în cap, rupându-mi clavicula. La o săptămână şi jumătate după accident, aveam de câştigat un campionat, Romanian Superbike, unde eram pe primul loc după şase etape. M-am operat după două zile şi la şase zile după intervenţia chirurgicală eram iar pe circuit.
 
În cursă am ocupat locul doi, fiind depăşit de israelianul Dean Gopher. Şi în acest an am pornit cu stângul, în primele etape ale Campionatului Naţional şi Est-European. În ultima calificare a cursei de la Serres, am căzut la o viteză foarte mare, de peste 160 km/h. Eu am fost OK, dar motocicleta a suferit daune majore, această căzătură costându-mă trei etape de Campionat Naţional şi trei de Est-European. Motociclismul este un sport foarte periculos. Mergem pe două roţi, iar mecanica motocicletei trebuie să fie perfectă. La fel şi tu, ca pilot. Oricât ai încerca să stai pe ea, la un moment dat vei cădea, când împingi limitele şi mergi foarte tare. Important este să te ridici şi să continui.
 
Ce-i trebuie unui pasionat al motoarelor pentru a deveni un bun pilot de curse?

 
Îi trebuie curaj, ambiţie, talent, mulţi kilometri parcurşi pe pistă, răbdare şi, cu timpul, progresul va veni. Le recomand celor care merg pe stradă cu motocicleta şi doresc să testeze limitele lor şi ale motocicletei să vină la circuit, să participe la evenimente şi să vadă cum este să mergi într-un cadru legal, chiar şi cu 300 km/h.
 
Din ce surse este finanţată participarea ta la competiţii şi la cât se ridică anual cheltuielile pentru susţinerea acestei activităţi a ta?
 
Sursele principale sunt cele proprii, cele familiale, prieteni, sponsori, clubul Constanţa Moto Racing Team. Depinde la câte evenimente particip, la câte campionate. Doar costurile unei etape sunt între 1.500 şi 2.300 de euro, iar în 2015, anul de debut, am cheltuit aproximativ 35.000 de euro pentru două campionate, unul naţional, unul internaţional, şi câteva weekenduri de antrenament.
 
Motocicleta mea costă 6.000 de euro, fiind una dintre cele mai vechi din campionate (are 12 ani), dar sunt motociclete şi de 40.000 - 50.000 de euro. Întreţinerea anuală a motocicletei mele, în funcţie de daunele pe care le am în acel an, se ridică la o sumă cuprinsă între 5.000 şi 8.000 de euro. Clubul nostru are intenţia de a se asocia cu instituţiile locale pentru promovarea valorilor locale sportive.
 
Care pilot din străinătate este idolul tău de pe circuit?
 
Apreciez toţi piloţii pentru ceea ce fac, dar favoriţii mei sunt Jorge Lorenzo şi Valentino Rossi.
 
Care este cea mai importantă victorie a ta într-o cursă susţinută până acum?
 
Toate sunt importante. Contează în care cursă ai făcut cel mai mult spectacol, pentru că şi acesta face parte din concurs. De asemenea, contează şi nivelul personal al piloţilor care participă, iar pentru cea mai importantă cursă o voi nota pe cea din acest an, în care am avut plăcerea să împart podiumul cu Ionel Pascotă, multiplu campion naţional al României, şi cu Janos Chrobak, campionul Ungariei şi pilot venit din Campionatul Mondial, clasa SuperSport.
Alături de ce sportivi cunoscuţi ai concurat până acum?
 
Am concurat alături de Georgiev Alexander (campionul Bulgariei), Karakostas Dimitris (campionul Greciei), Ionel Pascotă, Emil Drăghici (campion la Moto RC), Dean Gopher (un pilot foarte priceput, care a avut şi el ocazia să participe în Campionatul Mondial), campionii Macedoniei, Serbiei, Turciei şi mulţi piloţi europeni care sunt la un nivel foarte ridicat.
 
Care este viteza cea mai mare pe care ai atins-o într-un concurs?
 
În concurs îţi setezi motocicleta pentru fiecare circuit în parte şi nu pentru linia dreaptă, pentru top speed. Eu am atins cel mai mult 270 km/h şi setajele erau făcute pentru tot circuitul, nu doar pentru linia dreaptă. Contează cel mai mult desenul circuitului şi cât de lungă este linia dreaptă.
 
Care sunt senzaţiile care îl încearcă pe un pilot atunci când goneşte ca vântul şi ca gândul în cursă? Ţi-a fost frică vreodată?
 
Înainte de cursă, emoţiile sunt mari. Nu ştii cum va fi, dacă vei nimeri plecarea de pe loc, dacă vei porni cum trebuie. Eşti foarte agitat, dar în acelaşi timp foarte calm. Liniştea dinaintea furtunii. Toate gândurile care te încearcă sau toate emoţiile pe care le ai înainte de orice cursă se sfârşesc atunci când ţi-ai tras viziera pe ochi, iar semafoarele care dau startul în cursă se sting. După start nu te gândeşti decât la cum să faci să înaintezi în pluton, să ajungi primul şi să-ţi menţii poziţia. Când mă urc pe motocicletă, mie nu mi-e frică. Unii piloţi să gândesc să nu forţeze pentru a nu cădea sau a nu se accidenta şi nivelul lor profesional stagnează din această cauză. Părerea mea este că trebuie să îţi asumi şi trebuie să fii pregătit să cazi, ca să te deblochezi mental.
 
Pilotezi o motocicletă Yamaha R6. Aceasta este marca ta preferată sau visezi la alta?
Ca marcă, îmi place Yamaha, dar sunt în tratative şi pentru sezonul 2018 voi veni cu o surpriză.
 
Care este ţelul tău cel mai de sus în motociclism, pe care speri că într-o bună zi ai să-l atingi?
 
Până în prezent, sunt mulţumit de rezultatele pe care le-am avut. Din 2012, am participat la cursele de Drag din România, bătând record după record. După care, din 2015, am câştigat Cupa Naţională a României, la debutanţi, şi am câştigat Campionatul României la Superbike (campionat internaţional). În 2016, am ieşit pe locul trei în Campionatul Naţional la clasa SuperSport (profesionişti). Am mai participat la curse private, atât în ţară, cât şi în străinătate, ocupând un loc pe podium la fiecare dintre ele. În 2017, am terminat pe locul doi, cu titlul de vicecampion, în Campionatul Moto RC, urmând că concurez în continuare la ultimele etape ale Campionatului Naţional şi Est-European. Îmi doresc să particip şi la Campionatul European (Alpe Adria) şi, dacă voi avea resurse financiare, şi la Campionatul Mondial (World SuperBike).