Cele mai grele decizii care trebuie luate într-o situaţie de criză. Pericolul iminent al fiecărei misiuni. Interviu cu negociatorii oficiali ai IPJ Constanţa (video)

Chemaţi la intervenţii cu o misiune aproape imposibilă - să „dezamorseze“ prin vorbe o situaţie de criză, dictată de emoţii şi, implicit, sub semnul imprevizibilului. Aceasta este, pe scurt, menirea celor doi negociatori ai Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, agent-şef Nelu Filip şi agent-şef adjunct Andrei Mihăilescu.
 
Poliţiştii sunt, în general, printre primii oameni chemaţi să acţioneze într-o situaţie de criză. Pe parcursul discuţiilor, cei doi poliţişti ne-au vorbit inclusiv despre cele mai grele decizii pe care trebuie să le ia, în plină criză, un negociator.
 
„Una dintre cele mai dificile decizii pe care o iei ca negociator este aceea de a hotărî dacă este oportună introducerea persoanei pe care o solicită subiectul, acel T.P.I. (third person involved) - cum îl numim noi - caz care trebuie analizat cu maximă responsabilitate, ea putând ajuta la dezamorsarea situaţiei de criză sau dimpotrivă, anulând progresele pe care le-am făcut până în acel moment“, au explicat cei doi negociatori.
 
Poliţişti cu state vechi, testaţi în diferite misiuni, cei doi poliţişti au vorbit şi despre pericolul iminent ca persoana aflată în criză să îşi schimbe radical comportamentul, chiar de la o secundă la alta. În acest context, cei doi negociatori au vorbit despre imprevizibilul care guvernează majoritatea situaţiilor de criză. Tot ei ne-au declarat, însă, că „satisfacţia de a ajuta o persoană să se echilibreze şi să renunţe la gestul său nu poate fi descrisă în cuvinte“. Despre toate aceste aspecte, dar şi despre ce alte lucruri implică „nobila profesie de negociator în situaţii de criză“, ne-au vorbit pe larg agentul-şef Nelu Filip şi agentul-şef adjunct Andrei Mihăilescu, în cadrul interviului online acordat ZIUA de Constanţa.
 
Întrebările redacţiei:
 
1. Pentru început, aş vrea să vă rog să ne explicaţi ce înseamnă să fii negociator, ce presupune acest rol cu totul special pe care îl deţineţi în cadrul unei instituţii de aplicare a legii.
 
Considerăm că această nobilă misiune de „negociator în situaţii de criză“ este o binecuvântare, deoarece avem posibilitatea să interacţionăm cu oameni aflaţi în cele mai dificile momente ale vieţii lor, cu poveşti de viaţă fascinante şi care, datorită nouă, reuşesc să depăşească această situaţie critică.
 

2. Domnilor poliţişti, realitatea ne învaţă un adevăr simplu, potrivit căruia a fi negociator este mai solicitant decât poate părea la o primă vedere. Nu este uşor să gestionezi o situaţie de criză nici măcar atunci când tu eşti cel care treci prin aşa ceva, darămite să încerci să o dezamorsezi pentru alte persoane. În acest sens, aş dori să vă întreb cum v-aţi pregătit pentru acest rol cu totul special în cadrul forţelor de ordine?
 
În anul 2017, la Institutul de Studii pentru Ordine Publică a absolvit prima serie de „negociatori în situaţii de criză“ printre care ne numărăm şi noi. Practic, putem fi consideraţi pionieri ai acestei linii de muncă. Ulterior, am participat la cursuri de specialitate la Academia F.B.I. - International Law Enforcement Academy - din Europa (Budapesta).
 
3. Aţi ştiut dintotdeauna că vreţi să deveniţi negociatori? Cum aţi luat această decizie?
 
Există un vechi proverb care spune că „meseria alege omul“. Aşa s-a întâmplat şi acum trei ani, când, în urma unei solicitări pentru cursul de formare a negociatorilor în situaţii de criză, conducerea inspectoratului a considerat că avem aptitudinile necesare pentru a face faţă acestei provocări. Din momentul acela, am ştiut că este ceea ce ni se potriveşte. Au urmat cursuri, activităţi practice, documentare suplimentară în materie, misiuni şi, nu în ultimul rând, întâlniri lunare cu psihologul unităţii, ceea ce reprezintă un sprijin real în acest proces.
 
4. Ne puteţi descrie o zi de muncă obişnuită, în care, la un moment dat, sunteţi solicitaţi să interveniţi la o situaţie de criză? Se întâmplă lucrurile ca în filme, în sensul că vă instalaţi tabăra şi începeţi negocierile cu cei ce ameninţă cu producerea faptelor antisociale, eventual comandaţi pizza pentru aceştia, cum vedem în filme?

 
Misiunile în sine nu apar exclusiv în timpul programului de lucru. Atunci când suntem solicitaţi, renunţăm la orice activitate şi ne deplasăm spre locul evenimentului, pentru a gestiona cât mai bine situaţia de criză. Din momentul solicitării şi până interacţionăm efectiv cu persoana, încercăm să folosim acel timp pentru realiza un profil psihologic, să contactăm primii respondenţi la faţa locului care ne-ar putea oferi mai multe informaţii ce pot deveni oricând utile pe parcursul misiunii. Amândoi funcţionăm ca o echipă, ne completăm reciproc, trecem succesiv prin rolurile de negociere, încercăm să combinăm răceala raţiunii cu empatia de care putem da dovadă, în funcţie de specificul situaţiei.
 
5. Care sunt cazurile în care se solicită intervenţia negociatorilor, cine face evaluarea situaţiei de criză, pentru a se stabili dacă este nevoie de negociatori sau dacă este timp pentru ca aceştia să intervină?
 
Misiunile la care participăm sunt în cele mai multe cazuri ameninţări cu suicid, dar conform procedurilor în vigoare şi a legilor după care funcţionăm, putem fi solicitaţi în situaţii de lipsire de libertate în mod ilegal precum şi baricadări.
 
6. Vă rog să ne povestiţi, dacă puteţi, care au fost cele mai grele momente sau cele mai tensionate episoade prin care aţi trecut, prin prisma profesiei dumneavoastră şi a rolului special pe care îl aveţi, până la acest moment.
 
Cele mai dificile momente în cadrul misiunilor de negociere sunt acelea în care persoana în cauză opune rezistenţă, acceptând cu greu să comunice. Au fost misiuni care au necesitat un timp îndelungat de negociere, instalându-se oboseala, afectând atât persoana aflată în criză, cât şi pe negociator. În plus, condiţiile meteo pot fi nefavorabile, îngreunând procesul de negociere.


 
7. Cu siguranţă, a fi negociator presupune o încărcătură emoţională deosebită, care, însă, trebuie ţinută sub control, în momentele respective. Cum puteţi să vă controlaţi emoţiile proprii, care cu siguranţă vă încearcă pe parcursul desfăşurării unei situaţii de criză?
 
Controlul emoţional vine dintr-o motivaţie puternică, din dorinţa de a-l ajuta pe cel aflat într-o situaţie limită. În acele momente, conştientizezi că tu eşti persoana lucidă şi că depinde în mare parte de tine să temperezi spiritele şi să dezamorsezi situaţia. Persoana aflată în situaţii de criză are un nivel emoţional extrem de ridicat, iar cel al raţiunii foarte scăzut. Datoria ta este să rămâi raţional, să aplici tehnici de ascultare activă, vizând astfel scara schimbării comportamentale. Autocontrolul trebuie îmbinat cu răbdarea, calmul personal, atenţia şi interesul pentru cele relatate de persoana în cauză.

 
8. Aţi avut cumva cazuri în care, deşi situaţia părea să se rezolve cu deznodământul dorit, fericit, lucrurile să se fi întors la 180 de grade într-o fracţiune de secundă şi deznodământul să devină astfel unul nefericit? Cu titlu de exemplu, aţi avut cumva vreo situaţie în care, să spunem, o persoană ce ameninţa să îşi ia propria viaţă, să pară convinsă de argumentele şi intervenţia dumneavoastră şi, aparent, să renunţe la acest gest, însă, în ultimul moment, să se răzgândească şi să îşi pună planul în aplicare?
 
Pericolul ca persoana aflată în criză să îşi schimbe radial comportamentul de la o secundă la alta este iminent. De multe ori, avem de-a face cu cazuri patologice, diagnosticate sau nu, motiv pentru care imprevizibilul este un element deloc de neglijat. Factorii care pot determina individul să îşi schimbe radical decizia, generând un final nefericit, sunt foarte mulţi şi dintre cei mai diverşi, de la intervenţia nepotrivită a curioşilor, la oboseala care sleieşte organismul şi întunecă fărâma de raţiune, sau primirea unui telefon de la o persoană care i-a generat conflictul interior. Din fericire, nu am avut astfel de cazuri până în prezent, dar în asemenea situaţii de criză trebuie să fim pregătiţi psihic şi emoţional şi pentru momente mai puţin fericite, în ciuda strădaniei noastre.
 
9. Care a fost cea mai grea decizie pe care aţi fost nevoiţi să o luaţi, în calitate de negociatori, în cadrul unei situaţii de criză în desfăşurare, dacă ne-o puteţi împărtăşi?
 
Una din cele mai dificile decizii pe care o iei ca negociator este aceea de a hotărî dacă este oportună introducerea persoanei pe care o solicită subiectul, acel T.P.I. (third person involved) - cum îl numim noi - caz care trebuie analizat cu maximă responsabilitate, ea putând ajuta la dezamorsarea situaţiei de criză sau dimpotrivă, anulând progresele pe care le-am făcut până în acel moment.
 
10. Am vorbit despre situaţiile grele, despre momentele tensionate şi aş vrea, în încheiere, să vă rog să ne vorbiţi şi despre aspectele privind satisfacţiile profesionale, emoţionale, pe care vi le-a adus până în prezent rolul de negociator.
 
Satisfacţia de a ajuta o persoană să se echilibreze şi să renunţe la gestul său nu poate fi descrisă în cuvinte. Se creează o anumită relaţie cu persoana respectivă, cu atât mai mult cu cât ţi-a împărtăşit, poate, episoade importante din viaţa ei. Fiecare caz în parte capătă o importanţă deosebită, întrucât te implici emoţional, experienţele respective devenind file de poveşti de viaţă în marea carte a negociatorului în situaţii de criză.
 
Citeşte şi:
 
El este tânărul găsit spânzurat la Năvodari. Avea doar 25 de ani. „Dumnezeu să te ierte, Andrei!”