Interviu online cu Albert Mărgăritescu, multiplu campion național la haltere „Am o dublă responsabilitate când merg la un concurs“

• Juniorul 1 Albert Mărgăritescu a devenit campion național la toate categoriile de vârstă până la seniori.
• Tânărul halterofil e un alt exemplu că, în sport, așchia nu sare departe de trunchi.
• Tatăl său, Adrian Mărgăritescu, care îl și pregătește (alături de Mircea Roșu), a fost un halterofil de valoare, multiplu campion național.

Titlul de campion al României a devenit o obișnuință pentru tânărul halterofil constănțean Albert Mărgăritescu (18 ani). Aflat în primul an la juniori 1, acesta reprezintă LPS Nicolae Rotaru - CS Farul și a cucerit aurul național la toate categoriile de vârstă, cu excepția secțiunii superioare celei de care aparține, senioratul, la care, până acum, e vicecampion. Însă, la cum evoluează în carieră sportivul, cu siguranță va ajunge, cât de curând, pe prima treaptă a podiumului și la seniori.

Albert Mărgăritescu e un alt exemplu că, în sport, așchia nu sare departe de trunchi. Tatăl său, Adrian Mărgăritescu, a fost un halterofil de valoare, multiplu campion național, iar la Cupa Prietenia și Cupa Dunării, întreceri internaționale, a ocupat locul patru. Albert i-a urmat exemplul și face și el haltere. A intrat în sala de antrenament pe la șase ani, iar după doi-trei ani a început să concureze. Albert a lucrat de când a început halterele și până în 2020 cu regretatul antrenor Angheluș Beșleagă, care s-a stins din viață acum doi ani. În prezent, Albert e pregătit de tatăl său (care e și arbitru de haltere) și de Mircea Roșu.

Cât de greu este să faci față provocărilor unui sport precum halterele, care solicită toate resursele fizice și psihice? Cum se dezvoltă sportiv un performer care îl are ca antrenor pe tatăl său, un fost mare halterofil? Ce planuri de viitor are Albert?

Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Albert Mărgăritescu, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.


Întrebările redacţiei:

1. Albert, avându-l lângă tine, ca strălucit exemplu, pe tatăl tău, bănuiesc că nu era greu de ghicit ce sport urma să faci și tu. Cum au fost începuturile tale în haltere, ce-ți mai aduci aminte din acei ani?
Am început halterele la vârsta de șase ani, mai mult din joacă și cu gândul să fac mișcare, având în vedere că eram mai durduliu. În timp, au venit și concursurile, și performanța, la întreceri județene, naționale și chiar și internaționale.



2. Pentru orice sportiv, primul concurs și trăirile din acea întrecere specială nu se uită niciodată. Pentru tine cum a fost când ai concurat prima dată alături de alți copii?
Prima dată am concurat la vârsta de opt ani, dar la categoria Under-20, la calificările pentru etapa finală a Campionatului Național, neexistând categorii mai mici. Am fost dus la acest concurs pentru a mă obișnui cu atmosfera, pentru experiență. Nu conștientizam prea mult ce se întâmplă, am avut emoții, dar a fost o competiție care mi-a prins bine pentru participările următoare.


3. Ce înseamnă pentru Albert Mărgăritescu titlul de campion național? Cât de mult te ajută, și pe plan extra-sportiv, realizarea unei asemenea performanțe?
Titlul de campion național este o răsplată pentru toată munca depusă în toții anii de haltere. Pe plan extra-sportiv o asemenea performanță îți aduce în comportament fair-play-ul, plus că ajungi să cunoști și țara, în urma participărilor la diferite concursuri desfășurate în mai multe orașe din România.



4. Cât de greu se cucerește medalia de aur într-un sport precum halterele? Ce sacrificii ai făcut tu ca să ajungi pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?
În primul rând, mi-am sacrificat copilăria. Eu nu am avut copilărie de la vârsta de șase ani. Sportul nostru este foarte greu pentru că trebuie să dai dovadă de constanță. O pauză de antrenament își poate reseta progresul chiar și cu trei luni. Puterea scade foarte ușor și e foarte greu să o recapeți.



5. Pentru tine ce e mai important: să cucerești un titlu de campion al României ori să dobori un record național?
Ambele sunt importante, dar recordul național rămâne scris undeva. Am fost aproape de această performanță, am intrat în tentativă de record național, dar încă n-am reușit. Eram la categoria de vârstă Under-15 și am încercat la smuls, la Campionatul Național. Recordul era de 100 kg, iar eu am încercat la 101 kg. Îmi asigurasem titlul național, iar la ultima încercare am vrut să dobor și recordul.


6. Care sunt recordurile tale personale la cele două secțiuni, smuls și aruncat, și câte kilograme ridici în total la repetările de la un antrenament?
La smuls, recordul meu personal e de 126 kg, iar la aruncat de 157 kg. La un antrenament, adunate, ridic multe tone. Depinde şi de antrenament şi de starea pe care o am la acea şedinţă de pregătire.


7. Antrenorul Angheluș Beșleagă a fost cel care ți-a îndrumat primii pași în haltere, te-a modelat ca sportiv și te-a ajutat să cucerești multe medalii. Ce a reprezentat el pentru tine și cum ți-a rămas în memorie?
Domnul profesor pentru mine a reprezentat aproape totul din ce ţine de sala de haltere. Practic, el m-a crescut, şi ca sportiv, şi ca om, de la vârsta de şase ani. Mi-a rămas în memorie ca cel mai bun antrenor pe care l-aş fi putut avea vreodată. Îi păstrez o amintire vie şi un respect deosebit. A crescut foarte mulţi copii şi i-a dus către înalta performanţă.


8. Care e cel mai prețios sfat pe care l-ai primit de la Angheluș Beșleagă și care te-a ajutat mult în carieră?
Mi-a spus să-mi văd în primul rând de şcoală, întrucât sportul se poate încheia oricând, în urma unei accidentări. El punea mereu pe primul loc educaţia noastră, nu performanţele sportive.


9. Cât de mult contează pentru un sportiv să fie antrenat și de tatăl său (așa cum e cazul tău)?
Contează, eu am o dublă responsabilitate când merg la un concurs. În primul rând, să nu-mi dezamăgesc tatăl, iar apoi să nu-mi dezamăgesc antrenorul. Tata nu face diferenţe între mine şi ceilalţi colegi, ne tratează pe toţi la fel.


10. Dintre toate medaliile cucerite de tine până acum, care e cea mai importantă? Privind și cealaltă față a monedei, care e înfrângerea care ți-a adus cea mai mare amărăciune până în prezent?
Toate medaliile sunt importante, în fiecare an am depus aceeaşi muncă. Nu contează dacă sunt medalii internaţionale sau judeţene, la mijloc e aceeași muncă a mea. Cea mai mare amărăciune a fost atunci când nu am putut merge la Campionatul European de Under-15, în 2019.


11. Cine este idolul tău în haltere şi ce te inspiră cel mai mult de la această persoană?
Nu am un idol în haltere, nu mă bazez pe niciun model. Încerc să creez propriul model, după propriile criterii.


12. În afara antrenamentelor și a concursurilor, ce hobby-uri ai? Urmărești cu interes și alte sporturi?
Îmi place foarte mult IT-ul, mă duc spre marketing digital. Vreau să urmez şi facultatea de marketing, iar în prezent sunt implicat şi într-un proiect nou, de deschidere a unui site. Îmi plac foarte mult afacerile online, să ofer lumii o navigare mai uşoară în găsirea obiectelor necesare. Sunt pasionat și de baschet, sunt fan şi chiar joc, de unde m-am ales şi cu mai multe accidentări.


13. Ce planuri de viitor ai în haltere? Care este visul tău în acest sport?
În haltere nu-ţi poţi face un viitor, chiar dacă eşti şi campion olimpic, tot trebuie să urmezi şi ceva în paralel. În acest sport, mi-am propus să ajung cât mai sus, până unde se poate.

PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto: ZIUA de Constanța


Citește și:

Halterofilii Ionuţ Morar şi Albert Mărgăritescu au cucerit Cupa României (galerie foto)

Debut la zece ani
Bianca Dumitrescu, Ionuţ Morar, Albert Mărgăritescu şi Bianca Stanciu, aur la Naţionalele de haltere