Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Antoanela Manac, triatlonista anului 2015 la categoria Elite „Fiecare performanţă mă alimentează să merg mai departe“
Antoanela Manac, triatlonista anului 2015 la categoria Elite: „Fiecare performanţă mă alimentează să merg
30 Jul, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
8183
Marime text
8183
Marime text
Tânăra de 20 de ani din Constanţa Antoanela Manac a fost desemnată triatlonista anului 2015 la categoria Elite de către federaţia română de profil. Fostă înotătoare, Antoanela practică triatlonul de patru ani, remarcându-se prin puterea sa de luptă în acest sport care solicită la maximum corpul omenesc, atât fizic, cât şi psihic, în cele trei probe îngemănate, înot, ciclism şi alergare. Multiplă campioană naţională şi participantă, cu rezultate deosebite, şi la competiţii internaţionale importante, Antoanela este exemplul fidel că voinţa omenească poate doborî orice barieră. De unde găseşte resurse în istovitoarele curse la care participă, cum se antrenează, ce planuri are campioana?Am discutat cu Antoanela Manac despre aceste aspecte, dar şi despre altele, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
Întrebările redacţiei:
La ce vârstă ai început sportul, care a fost prima disciplină practicată şi cum te-ai apropiat apoi de triatlon?
Am început sportul la vârsta de patru ani, atunci când părinţii m-au înscris la cursurile de înot. După mai mulţi ani în acest sport, m-am îndreptat spre triatlon. Totul a început ca o provocare, prin care mi-am dovedit că pot ieşi cu bine, deşi nu era vorba doar de înot.
Cu cine te pregăteşti la triatlon, cât durează un antrenament şi care e specificul pregătirii pentru, practic, trei sporturi într-unul singur?
Antrenorul meu este Filip Grigorescu, iar la înot pregătirea este coordonată de Răzvan Florea. Durata unui antrenament se situează între o oră şi jumătate şi trei ore. Mă antrenez la toate cele trei probe şi petrec timpul şi în sala de forţă, iar antrenamentele variază în funcţie de perioada de pregătire. În timpul sezonului, antrenamentele sunt ceva mai scurte, dar mai intense faţă de perioada de iarnă, când se acumulează volum, iar intensitatea este mai scăzută, dar şedinţele sunt mai lungi. De cele mai multe ori, antrenamentele sunt separate pentru fiecare sport în parte, dar în programul de pregătire sunt incluse şi antrenamente combinate, de înot şi alergare, înot şi bicicletă, respectiv bicicletă şi alergare.
Cum trece de aşa-numitul „punct mort“
Care sunt distanţele pe care le parcurgi într-un concurs de triatlon şi cât durează o cursă? Care e proba ta favorită dintre cele trei de la triatlon?
Distanţele la care particip în competiţii sunt: la proba sprint - 750 metri înot, 20 kilometri bicicletă, cinci kilometri alergare, cu o durată de o oră şi cinci minute; la proba olimpică - 1,5 kilometri înot, 40 kilometri bicicletă şi 10 kilometri alergare, care durează două ore şi zece minute. Proba este diferită în funcţie de cursă. De obicei, în întrecerile internaţionale particip la proba olimpică, iar la nivel european şi mondial la probele de sprint. Înotul a fost şi va rămâne proba mea preferată, deoarece a fost prima mea pasiune în copilărie, dar nu pot să spun că bicicleta şi alergarea nu îmi plac.
Există în cadrul concursului un punct în care simţi că nu mai poţi, fizic vorbind, şi, dacă da, cum reuşeşti să depăşeşti această barieră?
Există uneori momente în care simţi că nu mai poţi. Poate aţi auzit de aşa-numitul „punct mort“ şi se întâmplă uneori, la cursele extrem de puternice, să întâlnesc acest sentiment, spre finalul cursei, la alergare. Fiind ultima probă din triatlon, la alergare se decide clasamentul final şi este cea mai solicitantă, pentru că începe să se acumuleze oboseala şi acum este momentul să tragi până la limita fizică. Însă, prin antrenament şi multă muncă, se poate trece peste acest moment, iar în cazul meu, propria motivaţie şi dorinţa de reuşită mă ajută să trec peste aceste momente, iar încurajările celor dragi mă influenţează şi mă determină să mă întrec pe mine însămi.„Mi-am dorit să ajung cea mai bună”
Ce reprezintă pentru tine titlul de triatlonista anului 2015 la categoria Elite?
Acest titlu a fost un obiectiv îndeplinit pentru mine. Când am început acest sport, îi admiram pe toţi cei care practicau triatlonul, pentru mine erau super sportivi, super oameni. Mi-am dorit să ajung cea mai bună şi, câştigând acest titlu, am reuşit.Care au fost cele mai importante competiţii de triatlon la care ai participat până acum şi care este cel mai bun rezultat al tău?
Cele mai memorabile concursuri la care am participat şi, totodată, cele mai importante, au fost Jocurile Olimpice Europene, de la Baku (la care am ocupat locul 33), Campionatul Mondial categoria Under-23, de la Chicago (am terminat pe poziţia a 28-a), ambele desfăşurate în 2015, iar în acest an Campionatul Balcanic, de la Olimp (locul 3) şi Campionatul European U-23, de la Burgas (locul 29). Desigur, şi titlurile naţionale sunt la fel de importante pentru cariera mea sportivă.Medicina, o altă provocare
Mulţi dintre sportivi urmează facultăţi de profil. Tu te-ai orientat însă către Medicină. De ce?
La fel ca triatlonul, medicina a fost o provocare pentru mine şi încă este, deoarece urmează încă patru ani de studiu, plus rezidenţiat. Nu mi-am dorit să urmez o facultate de profil sportiv, ştiind că sport nu pot să practic decât până la o anumită vârstă şi de aceea am ales să urmez o carieră de medic.Care este visul tău în triatlon, ce titlu ţii neapărat să obţii?
Ca orice sportiv de performanţă, îmi doresc o participare la Jocurile Olimpice, dar în drumul spre acest obiectiv vreau să mă clasez în topul elitelor de la nivel european şi mondial.
Refacerea după concurs e foarte importantă
Cum te simţi după încheierea unei curse şi cât timp durează să te refaci după o asemenea întrecere?
Fiecare cursă are povestea ei, de cele mai multe ori sunt foarte fericită că reuşesc să termin şi să îmi dovedesc că se poate, iar fiecare performanţă mă alimentează să merg mai departe şi să îmi doresc din ce în ce mai mult să continui practicarea acestui sport. Timpul de refacere după concurs este cel mai important şi variază de la o cursă la alta, între trei - patru ore până la o zi, două, în această perioadă, stretching-ul, hidratarea şi relaxarea fiind cele mai importante.
Jocurile Olimpice Europene, cea mai grea întrecere
„Care a fost cel mai greu concurs de până acum la care ai participat?”, a primit Antoanela o întrebare de la o cititoare. „Cel mai greu concurs, dar, în acelaşi timp, şi cel mai frumos, a fost la Jocurile Olimpice Europene, deoarece am avut ocazia să iau startul alături de sportive puternice şi cu multă experienţă. Mi s-a părut greu pentru că aveam propriile temeri că nu pot termina o probă olimpică, eu concurând de puţin timp la această probă“, a răspuns campioana.
„Dacă lupţi, poţi să pierzi, dacă nu lupţi, ai pierdut deja!”
Antoanela Manac a purtat un dialog, prin intermediul ZIUA de Constanţa, şi cu o altă cititoare a ziarului nostru. „Eşti un exemplu, toţi spun asta, ai rezultate bune atât în sport, cât şi la facultate. Cum îţi găseşti echilibrul?“, a fost întrebată medaliata balcanică. „Îmi cunosc obiectivele şi încerc să nu deviez din drumul care mă duce la îndeplinirea lor“, a venit răspunsul. „În cazul unui eşec, întrucât aşa e în viaţă, ai vreo deviză anume pe care mergi?”, s-a mai interesat cititoarea noastră. „Încerc să nu mă dezamăgesc, deşi acest lucru este inevitabil, dar îmi caut foarte repede motivaţia şi de aici un alt obiectiv de îndeplinit. Deviza mea este: «Dacă lupţi, poţi să pierzi, dacă nu lupţi, ai pierdut deja!», a arătat sportiva de 20 de ani.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- Simona 29 Jul, 2016 10:49 Care a fost cel mai greu concurs de pana acum la care ai participat?
