Interviu online cu arhidiacon Florian Popa, fost participant la Vocea României - „Muzica îmi oferă o senzație minunată, un sentiment înălțător!“

Arhidiaconul Florian Popa a participat la audițiile pe nevăzute de la cunoscuta emisiune de televiziune Vocea României în anul 2018. A mers cu Andra mai departe, dar s-a oprit la runda confruntărilor. Vocea caldă a constănțeanului a ajuns la inimile juraților, dar și ale celor din public. Face parte din Corala bărbătească Armonia.

 

Cu un har lăsat de la bunul Dumnezeu, Florian Popa oferă și celor care doresc să se apropie de muzică o mână de ajutor. Pe 9 noiembrie, la Parohia „Buna Vestire” din Constanța, a organizat o activitate de recreere, în care cei interesați au putut învăța noțiuni de bază ale cântului vocal-instrumental (chitară), sub îndrumarea sa și cu sprijinul parohului Dănuț-Marius Bertea. Cei dornici pot merge în continuare în fiecare sâmbătă la această frumoasă activitate de recreere. 

 

A unit oameni cu vocea sa inconfundabilă, iar cu prilejul Zilei Dobrogei, eveniment pe care cotidianul ZIUA de Constanța îl va organiza pe 23 noiembrie, Florian Popa va avea un rol special în activitatea din sala Remus Opreanu a Consiliului Județean Constanța. O interpretare a cunoscutei piese „Galbenă gutuie” de către Florian Popa are peste un milion de vizualizări pe YouTube, o melodie care mișcă orice persoană care își dedică câteva minute să o asculte.

 

Cu acest prilej, l-am avut invitat pe arhidiaconul Florian Popa la un interviu online vineri, 15 noiembrie 2019. Tema a fost: Cum poți să unești oamenii prin intermediul muzicii.

 

 

 

Nu am descoperit deocamdată. Nu pot să spun că este un har, este mai mult o plăcere de a cânta, dacă oamenilor le place cu atât mai bine. Sunt bucuros pentru asta.

 

 

Pasiunea pentru chitară a apărut de mic copil. Faptul că în casa se cânta, tata cântă la chitară, fratele meu cântă la chitară, totul a  venit de la sine. Nu mi-a plăcut neapărat chitara, dar a fost natural. Cu fratele meu am mai avut ocazia să mai cântăm, la câte o sărbătoare, când colindam cu fratele pe la bunici. Ei sunt cei care mă împing pe la spate și mă critică constructiv. Mă ajută treaba asta. Îmi spune unde greșesc.

 

Da, cu siguranță că muzica unește oameni. Avem atâtea concerte, dovezi, la care vine multă lume. Asta îi unește - muzica. Nu vin pentru altceva.

 

 

Nu a fost ușor să îmbin toate acestea. Am o familie minunată și o soție înțelegătoare și nu am simțit-o ca pe o povară ca toată activitatea mea extra. Tot timpul m-au încurajat și a fost totul bine. Soția mea a fost prezentă și la preselecții la Vocea României.

 

 

Realizările mele muzicale nu sunt numeroase. Aș pune experiența de la Vocea României cu multele vizualizări de la “Galbenă Gutuie”, mai ales ca intensitate și emoție. Mă bucur că am vorbit și cu doamna Nica, care a făcut linia melodică. Chiar a dat un comment că este cea mai bună variantă pe care a ascultat-o. Faptul ca a depășit milionul de vizualizări, mai ales că a fost pusă de colegul meu Vali, fără să fie ajutat de motoare de căutare.

 

 

Experiența de la Vocea nu se compară cu nimic din ce trăisem până atunci. A fost ceva de nedescris, cea mai mare emoție și nu cred că o să mai trăiesc așa ceva, cel puțin în viitorul apropiat. Eu îmi doream de mult să particip la Vocea, dar a fost așa… a venit un îndemn din partea colegilor de cor. Și am zis bine. Mi-am luat inima în dinți. Eu îmi doream de mult, dar nu aveam curaj.

 

 

Da. M-am gândit la lucrul acesta. Am văzut multe comentarii. Am un CD de coveruri, cu colinde de iarnă, dar nu sunt piesele mele. Am în plan să fac unul și cu piesele mele, să încerc. Timpul este un mic impediment. Eu am un proiect destul de nou, pe care am vrut de mult să îl încep, dar abia acum l-am demarat. Încerc să îi aduc pe copii și la o activitate de recreere, nu neapărat de curs. Nu fac cursuri de chitară. Pe lângă distracție, spiritualitate, muzică, învățăm și chitară. Încă îi mai aștept să facem o grupă mare. Dar poate nu anul acesta, dar la anul să plecăm la colindat. Până învățăm să cântăm bine la chitară, zdrăngănim chitara acolo. Asta e important - că suntem în jurul bisericii.  

 

 

Cum să spun… este o senzație tare plăcută. Te simți extraordinar, mai ales când vezi ca ceea ce cânți aduce plăcere oamenilor și te apreciază. Este ceva de nedescris. Este o senzație minunată. Este un sentiment înălțător.

 

 

Le spun la mulți ani și aș lansa un îndemn la unitate și post ușor!