Cătălin Barbu, chitaristul trupei Hangover - „Tragedia din Colectiv m-a marcat, simt ură, tristeţe şi amărăciune“

Cătălin Barbu este unul dintre acei oameni care au fost făcuţi să cânte la un instrument muzical. El ne-a vorbit despre modul în care a început să iubească chitara electrică, dar ne-a povestit şi cum a ajuns trupa Hangover, din care face parte, să cânte pe aceeaşi scenă cu formaţii cunoscute din lumea rockului.
 
Cătălin ne-a mai vorbit despre trupa Goodbye to Gravity, care s-a aflat în clubul Colectiv în momentul când a izbucnit incendiul.

De ce chitara? De la ce vârstă ai început să cochetezi cu acest instrument şi ce te-a atras la stilul rock?

M-am apucat de chitară în jurul vârstei de 12-13 ani, dar ideea de carieră în muzică a venit mult mai târziu. Cam pe la 15-16 ani pot să spun că m-am apucat de studiat ca lumea, îndeajuns încât să mă pot numi cât de cât chitarist. Am ales chitara în perioada respectivă din dorinţa de a contribui la muzica ce mi-a adus plăcere. Am început prin a cânta rock şi tot asta fac, dar, în timp, mi-am deschis mintea îndeajuns încât să văd că absolut toate genurile muzicale sunt frumoase. Ceea ce m-a atras la stilul rock a fost nivelul de degajare prin care muzicienii respectivi îşi transmiteau mesajul.

Dacă ar fi să te îndrăgosteşti pentru a doua oară de un instrument, care ar fi acela şi ce te-ar atrage?

Îmi este puţin greu să mă decid în legătură cu un al doilea instrument, bătălia este în mod egal între pian şi vioară. La pian cânt şi în prezent, pentru dezvoltarea mea. La vioară îmi place susţinerea arcuşului. Am cântat chiar şi la nai şi la diverse instrumente de suflat.

Care a fost prima piesă care te-a atras din acest stil muzical şi care a fost prima pe care ai cântat-o la chitară?

Mi-ar plăcea să pot alege o piesă care mi-a trezit plăcerea pentru acest gen, dar nu pot, o mare perioadă de timp nu mi-a plăcut sau, mai bine zis, nu am înţeles de ce ar trebui să îmi placă. Pot spune că eu mi-am trezit atracţia către genul rock, după ce deja ascultasem destul şi nu mă atrăgea, aşa cum am făcut într-un final cu toate genurile muzicale pe care le-am întâlnit. Prima piesă pe care am cântat-o la chitară a fost un clişeu al rockului clasic „Stairway To Heaven“ - Led Zeppelin.

Într-o lume în care muzica comercială este cea mai ascultată, cum a reuşit formaţia Hangover să îşi câştige fani şi cât de greu a fost să intraţi în lumea muzicii pentru a putea urca pe scenă?

Povestea trupei este una puţin întortocheată. Am început prin a cânta thrash metal şi variaţii ale metal-ului. În timp, ne-am diversificat gusturile şi, aparent, şi publicul nostru. Mulţi apreciază fidelitatea unei trupe la gen, eu simt că pe noi ne-au apreciat pentru faptul că am pus suflet. Ne-a plăcut şi ne place ceea ce facem, iar muzica este singurul scop. Dacă am căpătat notorietate, această este o consecinţă plăcută a ceea ce am făcut.

Ce ne poţi spune despre trupa Goodbye to Gravity, care s-a aflat în club Colectiv la momentul producerii tragediei?

Tragedia din Colectiv m-a marcat şi simt ură, tristeţe şi amărăciune în legătură cu tot ce s-a întâmplat. Păcat că au trebuit să moară oameni pentru că lumea să deschidă ochii în legătură cu pericolele unei locaţii nesigure. Goodbye to Gravity este o comoară a genului pe care îl promovau, o formaţie pentru un public select, o trupă care nu merită ceea ce s-a spus despre ea la televizor, satanismul sau alte prostii născocite de mass-media fiind opusul a ceea ce erau acei oameni extraordinari, care promovau cultură, doar că nu pe limbajul tuturor.

Crezi că o astfel de tragedie putea fi evitată şi, dacă da, care crezi că este motivul pentru care nu se iau măsurile de prevenţie din timp?

Unii patroni preferă să nu cheltuiască banii pe siguranţa unei locaţii, şi să îi ţină pentru ei. Alţii nu prea au bani pentru investiţii de genul, dar vor şi încearcă să prevină aşa ceva prin mijloace improvizate. Pentru siguranţa unei locaţii, ar trebui să se facă mai multe ieşiri semnalizate şi mai largi, să fie folosite materiale ignifuge, iar numărul extinctoarelor să fie suficient. Ar trebui să se investească excesiv, preventiv, în materiale de calitate.

Aţi susţinut până în acest moment concerte în localuri care păreau nesigure, fiindu-vă teamă că ar putea avea loc o tragedie asemănătoare celei din Colectiv?

Am cântat în Legendary Pub, un loc de suflet pentru mine, care a ars odată cu Beirut-ul, de asemenea în timpul unui concert. Din fericire, toată lumea a fost evacuată la timp, dar, din păcate, la Beirut au fost victime.

Tu şi ceilalţi membri ai trupei Hangover v-aţi gândit să organizaţi un concert în memoria victimelor din club Colectiv şi a colegilor voştri din lumea rockului?

Trupa avea să cânte la concertul-maraton ce a avut loc în Doors, în vederea strângerii de fonduri pentru Colectiv, dar, din cauza unor probleme de sănătate, am anulat prezenţa. Problemele de sănătate au fost cauzate de către repetatul excesiv şi am fost obligat să fac repaus o lună de la instrument, ajunsesem să am chisturi sinoviale la ambele mâini, şi încă am, doar că s-au diminuat îndeajuns încât să pot cânta cu trupa.
 
„Din fericire, concertul de la Club Phoenix ce va avea loc astăzi (n.r. ieri) este tot pentru un scop caritabil, respectiv strângerea de fonduri pentru copii cu autism şi probleme locomotorii“, a spus Roxana Voinea, basistul trupei Hangover, prezentă alături de Cătălin la interviul ZIUA de Constanţa.

De ce crezi că unii oameni nu văd prea bine acest stil de muzică?

Sunt mai mulţi factori. Incapacitatea, încăpăţânarea şi refuzul de a-l înţelege. Unii doresc să aibă doar o opinie, fără a o susţine. Unii oameni se aruncă în gândirea de turmă fără să se asigure de ceea ce spun. Lipsa de informare şi prejudecăţile nefondate duc la criticile răutăcioase. Unii vor să se afirme, considerând că au o opinie bună, şi critică genul de muzică. Ca în orice domeniu, şi în muzică există lucruri de calitate şi unele de o calitate mai proastă şi este foarte posibil ca oamenii care critică să fie cei care s-au întâlnit cu partea nu foarte bună a acelui stil, astfel creându-şi o opinie generală asupra întregului stil.

Transmite un mesaj iubitorilor de rock!

Le-aş transmite să aprecieze toate stilurile muzicale, nu doar pe cel rock, şi să nu fie ca oamenii care critică un anumit stil. Vă aşteptăm la concertele noastre!