Interviu online cu Bianca Jeileanu și Amira Nicola „Voleiul se joacă întâi cu sufletul și mintea. Capul sus, totul merge înainte!“ (GALERIE FOTO)

 

• Bianca și Amira au început voleiul cu prof. Viorel Prejbeanu, cel care le pregătește și astăzi.

Componente ale echipei de junioare de la CS Laguna BP Hasdeu Constanța, voleibalistele Bianca Andreea Jeileanu și Amira Mihaela Nicola urmează cursul firesc al carierei lor sportive.


De mare perspectivă la fileu, dăruite fizic pentru volei - la 14 ani au 1,80 m (Bianca), respectiv 1,74 m (Amira) - cele două fete, născute în 2008, sunt piese de bază în formație, iar anul trecut au fost convocate și la lotul național de speranțe (alături de o altă sportivă de la Laguna, Andreea Mitescu).
 
Bianca și Amira au început voleiul cu prof. Viorel Prejbeanu, cel care le pregătește și astăzi. Într-o competiție de junioare în care fetele de la CS Laguna BP Hasdeu Constanța sunt mai mici ca ani decât adversarele lor, Bianca și Amira nu fac nici ele excepție, fiind în primul an de cadete, nivel inferior ca vârstă junioratului. În ciuda tinereții, fetele de la Laguna merg foarte bine în competiție, fiind ca și calificate în faza următoare, grupele de elită. 
 
Cele două voleibaliste sunt și bune prietene, colege în clasa a 8-a C la Școala Gimnazială nr. 12 „BP Hasdeu“ Constanța (dirigintă, Simona Gheorghe) și se preocupă în egală măsură și de carte. Antrenorul fetelor, Viorel Prejbeanu, are cuvinte de laudă la adresa lor. „Sunt foarte mulțumit de ele. Sunt serioase și se pregătesc fără cusur, chiar dacă nu le e ușor, ținând cont că sunt în clasa a opta, studiază limba engleză intensiv, au meditații și antrenamente. Nu lipsesc însă de la nicio ședință de pregătire la volei. Depun un efort considerabil ca să împace și cartea, și sportul. Sunt jucătoare de mare perspectivă și anticipez un salt valoric important în viitorul apropiat. În același timp, le mulțumesc și părinților, pentru că sunt alături de ele și le susțin“, a declarat cunoscutul tehnician de volei. 
 
Cum au început cele două sportive voleiul, ce le motivează să se pregătească cu râvnă zi de zi, care sunt meciurile care le-au trezit cele mai mari emoții și ce planuri de viitor au fetele?
 
Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Bianca Jeileanu și Amira Nicola în cadrul unui interviu online, în direct pe //www.ziuaconstanta.ro.

 

 
Întrebările redacţiei:
 
1. Fetelor, cum ați început voleiul? A fost primul vostru sport pe care l-ați practicat?


Bianca - Voleiul este primul sport pe care l-am practicat și, sincer, nu aș mai încerca altul, pentru că îmi place foarte mult. Fac volei de aproape opt ani. Domnul antrenor făcea selecții în rândul fetelor și am fost selectată la școală, eram în clasa 0.      

Amira - Eu am mai făcut înainte și înot (la Palatul Copiilor, iar apoi la bazinul de lângă lacul Tăbăcărie), dar am încercat puțin și dansuri. La un moment dat, le făceam pe toate trei în paralel. Însă, apoi, m-am rezumat doar la volei, plăcându-mi foarte mult. Știam că-l voi continua. Și eu am fost selectată tot la școală, profesorul meu de sport era domnul Viorel Prejbeanu. Părinții au vrut mereu să mă dea la un sport și mă bucur că am urmat voleiul.

2. Primul meci oficial lasă mereu amintiri de neuitat pentru un sportiv. În cazul vostru, cum a fost partida de debut?


Bianca - Primul meci oficial a fost o partidă cu Tulcea. Am avut emoții, dar am reușit să câștigăm cu 3-1 la seturi. Nu mă așteptam să fie o partidă atât de grea și mă bucur că ne-am impus. A fost o confruntare care ne-a arătat pe noi ca echipă, cum suntem și cum ne ajutăm una pe alta.    
Amira - Și eu am avut emoții la prima partidă. Am fost promovată la junioare la 12 ani și eram înconjurată numai de fete mai mari ca vârstă, între 16 și 18 ani. Am întâlnit o echipă din București, iar experiența de la acea partidă mi-a folosit ulterior.

3. După cum spune și antrenorul vostru, aveți un program încărcat, atât la școală, cât și la volei. Cum reușiți să vă împărțiți între cele două domenii și ce vă motivează să fiți zi de zi trup și suflet alături de sport?

Bianca - Întrucât suntem în clasa a opta, e de două ori mai greu ca înainte. Însă, pentru că fac ceea ce-mi place, nu-mi e greu să-mi împart timpul și pentru școală, și pentru sport. Mai ales că avem trei sau patru antrenamente pe săptămână, iar, de cele mai multe ori, mergem la antrenament direct de la școală. Voleiul e sportul pe care îl iubesc și la care nu aș renunța niciodată.   
Amira - Fiind în clasa a opta, sunt mai organizată în ce privește împărțirea timpului. Iau antrenamentele ca pe o zonă de relaxare, nu de stres. Când plec de la școală și ajung la volei, scap de orice tensiune, sunt ca într-un nor.

4. În decembrie anul trecut, ați participat la selecția pentru lotul național de speranțe al României, acțiune organizată de Federația Română de Volei, timp de câteva zile, la Complexul Sportiv „Sydney 2000“ de la Izvorani. Cum a fost pentru voi experiența de la lot? 



Bianca - A fost o experiență pe care nu cred că o voi uita vreodată. Mi-am făcut multe prietene și mi-ar plăcea să ne reîntoacem la lot. Era cumva diferit, pentru că veniseră fete din toată România, dar a fost plăcut. Acum va fi mult mai bine, ținând cont că știm despre ce e vorba, de la precedenta acțiune.  
Amira - Am avut parte de o experiență unică în viață și voi avea cu ce să mă mândresc mai târziu, în fața copiilor mei. Sunt recunoscătoare că am ajuns acolo. A fost ceva special, ne-am întâlnit cu alte fete din alte părți ale României, am aflat ce face ele la antrenament, ne-au povestit despre viața lor. A fost ca un fel de schimb de experiență.

5. Care este cel mai important sfat pe care vi l-a dat antrenorul vostru?



Bianca - „Capul sus, totul merge înainte!“. Așa ne motivează, să continuăm, indiferent de ce se întâmplă. Când greșim, e alături de noi, în orice moment.  
Amira - Dânsul are o vorbă: „Voleiul se joacă întâi cu sufletul și mintea, iar apoi cu trupul și oasele“. Aceste cuvinte mă ajută mereu să-mi dau seama cât de frumos e acest sport. Domnul profesor ne spune mereu să nu ne numărăm greșelile, să mergem mai departe și să dăm tot ce avem mai bun în noi.


6. Echipa CS Laguna BP Hasdeu Constanța este una dintre formațiile importante ale campionatului și a reușit multe meciuri memorabile. Care este partida care v-a trezit cele mai mari emoții și de care vă aduceți aminte cu plăcere?



Bianca - E vorba tot de cea cu Tulcea. A fost meciul care ne-a ridicat cel mai mult moralul, când am văzut că am învins o echipă foarte puternică, pe care Laguna nu o bătuse în trecut. Duminică, 20 noiembrie, avem un nou meci important, cu CSS1 Constanța, în sala lor. Sperăm să facem iarăși o partidă mare, ca cea cu Tulcea, să ne ajutăm pe teren și să reușim încă un succes.   
Amira - Și mie mi-a trezit cele mai mari emoții tot acea partidă cu Tulcea. Domnul profesor ținea mult să obținem victoria și ne bucurăm că am terminat învingătoare. Am dat tot ce am avut mai bun în noi, iar aceasta s-a văzut la final, când aveam vânătăi în coate și la genunchi.

7. Ca să ajungi campion, îți trebuie talent și muncă. Ce credeți că e mai important, dintre cele două, pentru a urca în vârful piramidei?



Bianca - Talentul se întreține prin muncă. Dacă nu lucrezi, nu evoluezi, de aceea consider că munca e mult mai importantă decât talentul. Prin muncă ajungi să-ți atingi scopul pe care ți-l propui, ceea ce e cel mai important.  
Amira - Ca să ajungi în top, trebuie să le ai pe amândouă. Dacă ai talent și nu muncești, nu reușești, iar, dacă nu ai talent, dar muncești, e posibil să se întâmple ceva bun, dar nu la parametri maximi.


8. Cine este idolul vostru în volei şi ce admirați cel mai mult la această persoană?



Bianca - Nu sunt suficient de avansată ca să pot spune că am un idol. Sunt la început și mai am multe de învățat. Dar pot spune și că antrenorul meu e un idol pentru mine, m-a învățat multe. E unul dintre oamenii care îmi e alături. Știu că mă pot baza pe el în orice situație. Îl admir că face multe sacrificii pentru noi. Nu îi e ușor, e un stres în plus. Îi mulțumim că e acolo, pentru noi.  
Amira - Eu urmăresc foarte multe voleibaliste ale echipelor naționale, meciurile lor. Îmi place mult de o sportivă din Serbia, Tijana Boskovic. Se vede la fiecare partidă că îi place ce face, consideră voleiul meseria ei. Este cheia succesului Naționalei țării sale, se vede mereu în meciuri aceasta, prin ce face pe teren.


9. În afara antrenamentelor, a meciurilor și a școlii, ce preocupări și hobby-uri aveți? Ce alte sporturi vă plac și le urmăriți cu plăcere?



Bianca - În afară de volei și de școală, care îmi ocupă mult timp din programul zilnic, nu prea am timp de alte sporturi. Dar urmăresc cu plăcere handbalul. Oarecum, m-a atras și el, pentru că mama a jucat mulți ani la Rapid. Mereu când sunt meciuri la televizor mă uit și mă fascinează toate jucătoarele. E tot un sport de echipă, ca voleiul. Orice s-ar întâmpla, și handbalistele sunt o echipă și așa rămân. Nu am hooby-uri, după cum am spus, am puțin timp liber la dispoziție.  
Amira - Sunt o persoană sportivă și îmi plac toate sporturile. Dacă ar fi să nu mai fac volei vreodată, m-aș axa pe ski, care îmi place foarte mult. Mereu merg iarna la ski cu părinții mei, în diferite părți ale țării, dar și în străinătate. Am fost în Bulgaria și plănuim să ajungem și în Austria. În ce privește hobby-urile, când eram mai mică, pictam. Încă îmi place, doar că acum nu prea mai am inspirație. Am unele tablouri acasă, iar unul e pus la vedere. L-am realizat cu puțin ajutor din partea unchiului meu. E o imagine a unui oraș, New York, cu zgârie nori, văzut noaptea.


10. Ce planuri de viitor aveți? Care este visul vostru arzător în sportul la fileu?


Bianca - Eu aș continua cu voleiul mulți ani de acum încolo, nu m-aș lăsa prea curând. Iar orice aș face, aș include voleiul în el, am acest sport în suflet. Sunt oarecum la început în această lume fascinantă, mai am multe de învățat și de arătat și aș vrea să practic voleiul mult timp. Aș dori să ajung departe, îmi place când văd jucătoarele mari cât sunt de relaxate, iar lumea le recunoaște și le respectă.  
Amira - Eu mă văd în viitor, când voi încheia cu sportul, medic stomatolog, îmi place foarte mult această ramură. Dar nu mă voi lăsa în totalitate de volei, va rămane ca un hobby, în sufletul meu, doar că nu îl voi mai practica cu aceeași intensitate ca acum. Însă, de câte ori voi vedea o minge și un fileu, voi fi dornică să joc.



PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.



Citește și:
Trei voleibaliste de la CS Laguna Constanța, convocate la selecția pentru lotul național de speranțe