Interviu online cu tânăra pictoriţă şi balerină Bianca Paraschiv „Cea mai mare provocare este să îţi autodepăşeşti nivelul“

Pictura şi baletul sunt activităţi care oferă posibilitatea unei persoane de a evada dintr-o lume reală în alta cu totul diferită, ferită de gânduri şi preocupări. Atunci când pictezi sau desenezi trebuie să simţi că faci parte din desen sau dans, să te transpui în atmosfera creată.
 
Bianca Paraschiv este elevă a Colegiului Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, în clasa a XII-a. De asemenea, face pictură la Şcoala Populară de Arte, secţia Grafică, profesor Eusebio Spânu şi cursuri de pictură cu lector univ. dr. Gheorghe Caruţiu. Bianca este pasionată şi de balet, dar şi de pictură. În 2011 a participat la Concursul Internaţional de Balet din Sofia, acesta fiind primul ei concurs, unde a obţinut Premiul Special al Fundaţiei Kalina Bogoeva, la categoria de vârstă 12-14 ani, cu variaţia „Pasărea albastră“ din baletul Frumoasa din pădurea adormită. În 2012 a participat la Concursul „Marele Premiu“, organizat de Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti - Secţiunea Coregrafie, obţinând Premiul I - Balet clasic, categoria de vârstă 13-15 ani.

La acest concurs s-a prezentat cu „Moartea lebedei“, pe muzica lui Claude Debussy. Bianca este talentată şi la desen, realizând portrete, de-a lungul anilor participând la diferite concursuri.

De 6 ani faci balet. Cum ai descoperit frumuseţea acestui dans?
 
Baletul este arta mişcării cizelate ce are scopul de a reda emoţii şi trăiri intense numai prin asocierea muzicii cu trupul uman, ce devine o notă mişcătoare pe portativul privirii. Încă de când eram mică m-a atras arta, prin impactul pe care aceasta îl creează. Urmărind iniţial spectacole de balet atât la televizor, cât şi la teatru, m-am regăsit în poveştile pe care soliştii le exprimau prin mişcările lor definite, prin graţie şi rafinament. Acesta a fost factorul declanşator al unei mari pasiuni de-ale mele. Atunci am descoperit frumuseţea baletului din exterior, însă îmi doream să ştiu şi cum e să fiu eu cea care dansează pe scena, cea care repetă ore în şir în sala de balet şi care îi ajuta pe spectatori să pătrundă într-o altă lume. Aşa că la vârsta de 10 ani am început să urmez cursurile de balet ale domnului Oleg Danovski Jr., care m-a ajutat să înţeleg această artă în complexitatea ei, deschizându-mi perspectivele spre noutate, dar şi spre domenii cum ar fi actoria, pentru a completa fiecare variaţie cu expresie şi cu încărcătura semantică. Pe parcursul a 6 ani am învăţat să îmi impun obiective înalte pe care să le ating numai prin muncă şi sacrifcii, dar şi să mă bucur de victoria obţinută astfel.
 

Ce înseamnă baletul pentru tine? Este doar pasiune sau vei face din acesta o carieră?
 
Pentru mine, baletul reprezintă prima mea mare pasiune din domeniul artistic, însă timpul mi-a demonstrat că doar la acest nivel va rămâne, fără a face din acesta o carieră. Pe parcurs am descoperit că pictura şi desenul sunt viitorul meu. Acestea îmi dau libertatea totală de a mă exprima prin culoare, pete, puncte şi linii, transpunând propria viziune pe pânză.
 

Ce presupune a fi balerină? Ai făcut şi sacrificii în numele acestei arte?
 
Bineînţeles! Orice lucru bine realizat implică sacrificii, iar orice traseu dificil duce la o destinaţie frumoasă. Ideea este că merită orice pentru a-ţi vedea visurile cu ochii. Baletul are şi o parte despre care poate se vorbeşte mai puţin, una oarecum negativă din punct de vedere fizic, dar care este estompată de ce lăsăm să se vadă când performăm. În primul rând, se ştie că balerinele lucrează mult în poante, dar se ştie mai puţin ce riscuri implică acestea, respectiv deformarea degetelor de la picioare sau monturile, după o perioadă mai îndelungată de timp. Însă trecem prin orice pentru ceea ce ne dorim din suflet, nu-i aşa?
 
În ce spectacole ai evoluat şi care este rolul care ţi-a plăcut cel mai mult?
 
Am evoluat în „Moartea Lebedei“, „Giselle”, „Pasărea albastră“ şi variaţiile contemporane „Adagio” şi „Reverie”, în coregrafia maestrului Oleg Danovski Jr.
 
Ai un model în lumea baletului? Care ar fi acesta?

 
Sunt foarte multe modele demne de urmat în lumea baletului, printre cele mai cunoscute numărându-se Svetlana Zakharova. Este bine să nu alegem un singur reper, deoarece dacă stăm să analizăm tehnica sau felul cum diverşi balerini îşi exprimă trăirile în anumite roluri, cu siguranţă putem găsi puncte forte la fiecare şi astfel, avem câte ceva de învăţat de la ei. Acest exerciţiu de analiză a celorlalţi din punct de vedere artistic poate reprezenta un real adjuvant pentru modul nostru propriu de interpretare sau de execuţie a mişcărilor de balet, întrucât transpunem idei şi factori exteriori în propria noastră realitate artistică. Consider că aceasta este cea mai bună modalitate de a evolua în orice domeniu, preluând „formele“ pentru a realiza ulterior propriul nostru „fond“.
 
Ştiu că ai participat la mai multe concursuri de balet din ţară şi din străinătate. Vorbeşte-ne despre premiile din palmaresul tău.
 
Aşa este. Primul concurs de balet la care am participat a fost „Little stars” 2011, fiind susţinut de Fundaţia Kalina Bogoeva din Sofia, unde am obţinut Premiul Special al Fundaţiei la categoria de vârstă 12-14 ani. În anul 2012 am obţinut Premiul I la concursul „Marele premiu al Palatului Naţional al Copiilor” cu variaţia „Moartea lebedei”, categoria de vârstă 14 ani. Am mai participat la concursul „Marele Premiu al Palatului Naţional al Copiilor Coregrafie 2013” cu variaţi „Giselle”, obţinând premiul I, cu un trio la secţunea show-dance unde am obţinut premiul I şi am mai participat la acelaşi concurs cu variaţia contemporană „Reverie“ pentru care am obţinut menţiune.
 
 
În afară de balet, ştiu că eşti pasionată şi de pictură. Cum reuşeşti să „împaci“ cele două arte?
 
Pictura şi baletul sunt două dintre artele care se adresează vizualului. Mi-am descoperit această afinitate pentru arta plastică încă de la 5 ani, însă nu îmi imaginam că va ajunge să fie domeniul definitoriu pentru mine. În perioada copilăriei desenam, pictam sau eram la balet în timpul liber, m-am dedicat artei întru totul deoarece am ştiut că va avea un impact esenţial în viaţa mea. Este ceva ce pur şi simplu am simţit, e o parte din mine. Arta este un domeniu vast, având multe „piese” ce o compun, iar baletul şi pictura sunt doar două dintre acestea. Ele sunt cumva interdependente, au o strânsă legătură pe care o constaţi la nivel psihic în momentul în care le practici şi ştii în ce parametri te încadrezi ca artist, aşa că nu mi-a fost greu să le practic pe amândouă la început. Atunci când chiar eşti pasionat de ceva, renunţi la alte activităţi din timpul liber sau la ieşirile cu prietenii, pentru a te implica cum se cuvine şi a acorda timpul necesar îndeplinirii obiectivului propus. În prezent nu mai studiez baletul, însă amprenta pe care acesta a lăsat-o asupra mea m-a influenţat foarte mult în bine, învăţând multe lucruri noi şi interesante din numeroase domenii care au contribuit la consolidarea culturii mele generale încă de la o vârstă fragedă. De doi ani studiez Grafica la Şcoala Populară de Artă cu dl. prof. Eusebio Spânu şi urmez cursuri particulare de pictură cu lector univ. dr. Gheorghe Caruţiu.
 
Balanţa înclină în favoarea baletului sau a picturii?
 
„Balanţa” aceasta a oscilat între balet şi pictura de-a lungul timpului, însă am înţeles treptat că pictura este şi va fi pe primul plan pentru mine.
 
Să vorbim despre pictură. De unde pasiunea pentru pictură? Când şi cum ţi-ai descoperit înclinaţia spre pictură?
 
Pasiunea pentru desen şi pictură am descoperit-o în copilărie, ca modalitate a mea de exprimare a sentimentelor şi de transpunere a universului meu interior pe hârtie sau pânză, fie prin culoare, fie alb-negru. Această pasiune a evoulat treptat într-un mod neaşteptat chiar şi pentru mine, din fericire. La început era un hobby pentru relaxare, destindere, însă pe parcurs s-a concretizat, ajungând să vând câteva lucrări chiar şi în SUA. Mi-am dat seama că acesta este drumul potrivit pentru mine, iar aprecierile oamenilor de pretutindeni mi-au confirmat faptul că reuşesc să transmit o emoţie prin ceea ce redau grafic, fapt foarte important pentru un artist plastic.
 
Pictura este pentru tine doar un hobby sau intenţionezi să transformi pasiunea în profesie?
 
A început prin a fi un hobby, însă pe viitor intenţionez să transform această pasiune în profesie.
 
Ce te inspiră la realizarea lucrărilor? Ce mesaj transmiţi celor care îţi admiră lucrările?
 
Mă inspiră foarte mult oamenii… diferitele emoţii pe care aceştia le exprimă pe chip, profunzimea ochilor, precum şi natura, având drept modele marii maeştri renascentişti şi modernişti. În spatele fiecărei lucrări pe care o realizez se ascunde o trăire, un sentiment puternic ce m-a inspirat să o creez. Astfel, este bine să nu generalizez, ci să las privitorul să interpreteze pictura sau desenul pe care îl priveşte. Nu am nicio lucrare care să nu fie dedublată de o semnificaţie. Acestea „vorbesc“ printr-un limbaj plastic şi îşi spun propria poveste prin profunzimea lor sau prin ceea ce îi face pe ceilalţi să vibreze atunci când le privesc.
 
Cum te vezi în viitor? Balerină? Pictoriţă? Ai planuri grandioase sau vei lasa soarta să decidă pentru tine?
 
Soarta ţi-o faci cu mâna ta. Mă văd studentă a Universităţii de Artă, mă văd o artistă de nivel superior, deoarece am încredere în ceea ce fac şi nu mă las doborâtă niciodată. Ştiu că viaţa este mereu plină de surprize, de oportunităţi care apar când te aştepţi mai puţin, aşa că mă las ghidată de pasiunea pentru pictură şi ştiu ca mă voi bucura de rezultate din ce în ce mai bune.
 
Cine te ajută să treci „prin foc şi prin sabie”? Cui îi datorezi succesele?
 
Părinţii mei sunt cei care mă ajută şi mă susţin în tot ceea ce fac. De asemenea, am prieteni buni care mă încurajează să continui pe această cale şi au încredere în mine. Însă totul începe din interior, aşa că pot spune ca ambiţia şi perseverenţa mea sunt de neoprit, fapt ce mă ajută enorm în dezvoltarea personală şi artistică.
 
Care a fost cea mai mare provocare de care ai avut parte până acum în artă şi în balet?
 
Nu aş spune că a fost doar o provocare mare în artă sau în balet. În primul rând, cea mai mare provocare este să îţi autodepăşeşti nivelul şi să tinzi spre mai bine. Cu fiecare nouă lucrare de artă sau cu fiecare nouă variaţie învăţată la balet, a trebuit să îmi întrec limitele, ceea ce a rezultat progrese în ambele activităţi. Provocările grăbesc progresul întotdeauna.
 
Ce planuri de viitor ai și care este visul tău cel mai mare?
 
Îmi doresc ca prin arta mea să reuşesc să ajung recunoscută la nivel mondial şi să realizez expoziţii în cât mai multe ţări, unde arta este preţuită şi evaluată la adevărata sa valoare.