Corina Apostoleanu „Cred cu tărie în resuscitarea instituţiilor de cultură. Publicul din Constanţa poate fi obişnuit cu evenimente culturale de ţinută“

Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman“ nu s-a bucurat, în ultimii ani, de suficient sprijin din partea Consiliului Judeţean Constanţa. Fie din motive de criză, fie din cauza faptului că, la Constanţa, cultura nu e niciodată prioritară, instituţia a fost un soi de Cenuşăreasă. Totuşi, vorbim despre una dintre cele mai importante instituţii de cultură de la malul mării. Cum anume poate fi „resuscitată“ Biblioteca Judeţeană „I.N. Roman“? Prin ce campanii, prin ce proiecte? Cât de importante sunt, pentru bibliotecă, reţelele de socializare? Ce planuri are actualul director al bibliotecii pentru sanctuarul cu cărţi? Am discutat despre aceste aspecte cu bibliotecarul Corina Apostoleanu, directorul interimar al Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman“, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

Aţi preluat, recent, conducerea Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman“. Ce planuri, ce proiecte aveţi pentru această instituţie care, la nivel cultural, poate fi considerată un templu al lecturii?

Termenul acesta de „templu al lecturii“ este foarte onorant pentru o bibliotecă publică dar, în acelaşi timp, angajează foarte mult instituţia respectivă. Lucrez de peste 20 de ani în această instituţie, în consecinţă, cunoşteam şi anterior foarte multe aspecte legate de dezvoltarea bibliotecii pe termen lung. În momentul în care am preluat funcţia de director interimar, m-am gândit, desigur, că Biblioteca Judeţeană are nevoie de acele tipuri de activităţi care să-i pună în evidenţă colecţiile, potenţialul profesional al angajaţilor săi şi, în aceeaşi măsură, să aducă instituţia în centrul de interes al comunităţii. Iată de ce proiectele pe care le gândesc în acest sens vor sluji acestui sens de dezvoltare.

Concret, mă gândesc la o modernizare din punct de vedere tehnologic, dar şi al serviciilor către utilizatori, aceasta însemnând, de fapt, alinierea bibliotecii noastre la începutul de secol XXI. Practic, în acest moment, la nivel mondial, bibliotecile sunt văzute în general ca fiind centre informaţionale care, la un moment dat, pot să inter-relaţioneze între ele şi, astfel, orice utilizator, din oricare parte a lumii, să aibă acces la informaţiile pe care acestea le deţin. 

Ce loc credeţi că trebuie să ocupe Biblioteca „I.N. Roman“ în viaţa Constanţei?

Aşa cum spuneam şi anterior, biblioteca publică, în cazul nostru, „Ioan N. Roman“, trebuie să ocupe un loc central în viaţa comunităţii pentru care lucrează, şi aceasta nu pentru că este menţionat în documente internaţionale sau recomandări ale ONU, cât pentru faptul că are capacitatea de a oferi utilizatorilor şi potenţialilor utilizatori colecţii şi servicii care să le folosească, să le atragă atenţia şi chiar să le umple orele de timp liber.

Credeţi în „resuscitarea“ instituţiilor de cultură? Cum ar putea fi posibil acest lucru în cazul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman“?

Da, cred cu tărie în „resuscitarea“ instituţiilor de cultură, chiar dacă, pentru o perioadă de timp, acestea au părut că funcţionează la parametri restrânşi. În cazul Bibliotecii „Ioan N. Roman“, ieşirea bibliotecii către comunitate, oferta de manifestări culturale şi de servicii pe care le aşteaptă comunitatea reprezintă un posibil răspuns.

Care este relaţia constănţenilor cu biblioteca? Apelează la ea doar atunci când au nevoie pentru, eventual, susţinerea unui examen, conceperea unei lucrări sau vin şi de plăcere?

Relaţia constănţenilor cu biblioteca este una, să zicem, firească pentru perioada pe care o trăim. Sigur că există şi utilizatori care vizitează biblioteca atunci când au nevoie şi îşi amintesc abia în momentele de dinaintea unui examen sau de susţinere a unei lucrări că această instituţie există. Acest lucru se întâmplă în toate bibliotecile publice şi nu numai. Pe de altă parte însă, avem şi satisfacţia să aflăm printre locuitorii Constanţei oameni care vin constant în Biblioteca Judeţeană, apreciază instituţia şi îşi doresc foarte mult să continue să vină şi să găsească la noi aspecte de interes. Mă refer la oferta culturală, aşa cum spuneam şi anterior, şi la noutăţile din domeniul achiziţiilor de carte.
Avem şi situaţii în care, de la o generaţie la alta, s-a preluat „ştafeta“ vizitei la bibliotecă, astfel încât sunt la a treia generaţie cei care vin la bibliotecă dintr-o familie. 

Constanţa are, la ora actuală, cea mai mare bibliotecă în aer liber din ţară. Cum vi se pare iniţiativa?

Cunosc această iniţiativă a unei biblioteci colorate şi în aer liber şi mi se pare foarte interesantă. În cazul acesta, biblioteca a mers către comunitate şi prezenţa ei în aer liber înseamnă că îşi doreşte să fie văzută şi apreciată de locuitorii oraşului.

Cât de importante sunt, pentru o bibliotecă, reţelele de socializare?

În timpul pe care îl trăim, reţelele de socializare sunt de maximă importanţă, deoarece acolo este locul în care te poţi întâlni cu foarte mulţi potenţiali utilizatori ai bibliotecii. De altfel, şi Biblioteca Judeţeană Constanţa a ieşit, în ultima vreme, mult către reţelele de socializare şi am constatat că acest lucru a fost benefic pentru comunicarea noastră cu membrii comunităţii. Suntem lăudaţi, dar şi criticaţi, când e cazul, dar acest dialog este foarte important pentru noi.

Îmi spuneaţi, în alt interviu, că literatura de specialitate îl numeşte pe bibliotecar „broker de informaţie“, dar şi că, potrivit datelor oficiale, încă este nevoie de bibliotecari. Cum ajung însă aceşti brokeri de informaţie la marele public? Cum îi seduc, spre exemplu, pe tineri?

Da, am folosit acest termen în interviul anterior deoarece am vizat strict intermedierea pe care bibliotecarul o face între utilizator şi informaţie. Sigur că este nevoie de bibliotecari în continuare, deoarece aceştia creează o parte din informaţia la care ajung utilizatorii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, ei sunt cei care organizează informaţia, astfel încât utilizatorii să ajungă rapid la ea. Seducerea tinerilor este un punct de discuţie foarte des întâlnit la întrunirile specialiştilor, fiindcă se ştie că această categorie de utilizatori este atrasă mai greu către bibliotecă în ultima vreme. Aducerea tinerilor către bibliotecă fără a avea un interes strict şcolar sau de examene consider că se poate întâmpla tot prin multiplicarea numărului de servicii pe care le oferim, dar şi prin creşterea gradului de atractivitate a bibliotecii pentru categoria lor de vârstă.

De ce fel de evenimente credeţi că are nevoie Constanţa pentru a (re)deveni un oraş în care cultura este o prioritate?

Discuţia despre prioritatea culturii în Constanţa este una mult mai veche decât am fi tentaţi să credem. Nu am inventat-o în ultimii ani. Şi în perioada interbelică existau dezbateri privind importanţa culturii într-un oraş considerat comercial. Aşa cum oferta culturală pe care o fac alte medii de informare - şi mă refer la televiziuni - este pusă în discuţie, şi ştim bine motivele, la rândul ei, oferta culturală a Constanţei are nevoie de acţiuni care să se adreseze unui public larg, dar în acelaşi timp să nu coboare dramatic ştacheta. Susţin această afirmaţie întrucât sunt ferm convinsă că publicul din Constanţa poate fi obişnuit cu evenimente culturale de ţinută şi că oferta este foarte importantă în acest sens.

Sunteţi om de Litere. Cum comentaţi decizia organizatorilor Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de a suspenda, în semn de protest, cea de-a treia ediţie a evenimentului? Aceştia susţin că s-a încercat constant politizarea evenimentului.

Am aflat din media despre situaţia neobişnuită de la Iaşi, care este cu totul regretabilă. Tristeţea declaraţiei dramaturgului Matei Vişniec - anume „Tentativă de sinucidere culturală în România: FILIT, sabordat după două ediţii excelente“ - mi-a întărit convingerea că o astfel de manifestare are nevoie de susţinere, şi nicidecum de scandal în jurul ei. Da, sunt om de Litere la origine şi manifestarea de la Iaşi a constituit şi pentru mine un punct de reper între manifestările culturale ale României, cu mare deschidere spre exterior. Să avem totuşi speranţa că acest eveniment nu-şi va întrerupe aici existenţa.