Interviu online cu Orhan Marcu, boxer campion la CS Farul Constanţa „Visul meu cel mai mare este medalia olimpică“

Anul trecut, pugilistul constănţean Orhan Marcu, de la CS Farul (antrenor, Mihai Constantin), şi-a împlinit unul dintre visurile sale, acela de a fi campion al României. În întrecerea desfăşurată la Tg. Mureş şi rezervată categoriei de vârstă tineret, Orhan a fost cel mai bun din ţară la categoria 52 kg, cucerind astfel aurul. Pugilistul de 18 ani (va împlini 19 ani la finele acestei luni) a ajuns în vârful ierarhiei interne, progresând an de an, după bronzul din 2016 de la Naţionalele de juniori şi argintul din 2017 de la tineret. Tânărul boxer are rezultate deosebite şi la Cupa României: aur în 2016 (la juniori) şi în 2018 (la tineret), argint în 2017 (la tineret).
 
Cât de greu i-a fost, în sala de antrenament şi în concurs, până a ajuns aici şi ce urmează? Ce planuri are în continuare în box, pe plan intern şi internaţional? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Orhan Marcu, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Întrebările redacţiei
 
Orhan, cum a început povestea ta în box?
 
M-am apucat de box la vârsta de 11 ani, îndrumat de tatăl meu, un mare iubitor de sport, el făcând 12 ani de haltere. Ne-a deschis atât mie, cât şi fratelui meu mai mare, Ştefan, o portiţă către box. Tatăl meu a mers pe premisa că, dacă nu încerci, nu ai de unde şti dacă îţi place. Am început pugilismul la CS Farul Constanţa, primul antrenor fiind Mihai Constantin, cel cu care am lucrat de atunci şi cel care mă antrenează şi în prezent.
 
Cum a decurs prima ta partidă ca pugilist?
 
Foarte bine. Am câştigat contra unui boxer de la Cernavodă. Aveam trei luni de când începusem acest sport şi a fost o partidă de verificare, desfăşurată la Complexul Sportiv Tomis din Constanţa.
 

Care e cea mai importantă victorie a ta de până acum? Dar eşecul care te-a întristat cel mai tare?
 
Cea mai importantă victorie a mea de până acum este cea de anul trecut, din finala Campionatului Naţional de tineret, de la Tg. Mureş, ocazie cu care am ieşit campion al României. În meciul pentru medalia de aur am dispus de un sportiv de la Ploieşti. În 2017, când eram în primul an la categoria tineret, am mai disputat o finală de Campionat Naţional la această categorie de vârstă, însă am pierdut în faţa unui boxer de la Hunedoara. Acesta este eşecul care m-a întristat cel mai mult. Nu am câştigat, deşi am intrat în ring foarte hotărât, întrucât, înainte de această finală, ne mai întâlniserăm o dată, în ultimul act al Cupei României, când am fost nedreptăţit, pierzând partida cu 2-3.
 
Cât de greu ţi-a fost până ai ajuns campion al României? Ai avut şi momente de cumpănă, în care ai fost tentat să renunţi la box?
 
Pentru mine, nimic nu este greu când vine vorba de box, întrucât am alături un antrenor care ştie să mă pregătească pentru fiecare competiţie. Au fost şi momente de cumpănă, dar am trecut peste ele, Mihai Constantin, antrenorul meu, care îmi e ca un al doilea tată, sprijinindu-mă şi motivându-mă mereu.
 
Care e lovitura ta favorită şi care sunt atuurile tale în ring? Dar capitolele la care trebuie să mai lucrezi?

 
Am două lovituri favorite: directa de stânga şi upercutul de stânga. În ring, am ambiţie, muncesc şi mă dăruiesc la fiecare meci. Eschivez foarte bine, mişc bine trunchiul. Îmi place să lovesc mult cu braţul din faţă, să duc adversarul pe coardă, iar antrenorul meu mă pune să lucrez mult şi la directa de dreapta.
 
Ce e mai greu în box: antrenamentul, „lupta“ pentru a face categoria de greutate sau meciul oficial din ring?
 
Cred că „lupta“ pentru a te încadra în categoria de greutate e cea mai dură. Cântarul este primul adversar pe care îl întâlneşti pentru fiecare competiţie. Vorba maestrului meu, meciul se câştigă în sala de antrenament, pe ring pun în practică tot ce am învăţat. Eu concurez acum la categoria 52 kg, iar pentru competiţie slăbesc de la 60 kg. Ca să scad în greutate, muncesc mult la antrenamente şi ţin un regim alimentar strict. Nu am probleme cu categoria, reuşesc uşor să dau jos kilogramele în plus.
 
De ce are nevoie un boxer - şi să luăm exemplul tău - pentru a ajunge campion? Cum se făureşte un gladiator al ringului magic?
 
În primul rând, am nevoie de susţinere din partea familiei. O am şi le mulţumesc alor mei pentru aceasta. Apoi, am nevoie de răbdare şi de înţelegere din partea antrenorului. Beneficiez şi de ele şi îi mulţumesc pe această cale şi lui Mihai Constantin pentru eforturile pe care le-a făcut cu mine ca să ajung campion. Ca să urci în vârful piramidei, ai nevoie de multă muncă, de seriozitate şi de sacrificii.
 
Cine este boxerul tău preferat, atât român, cât şi străin? Ce admiri la ei?
 
Dintre români, îl admir în mod deosebit pe Leonard Doroftei, deoarece concura la categorii mici, ca mine, era foarte ambiţios, muncitor şi lovea foarte bine cu ambele braţe. Ca pugilist străin care îmi place, l-aş putea da exemplu pe Floyd Mayweather. Are un box frumos, o tactică de atac excepţională şi îmi plac eschivele pe care le face pe coardă. De asemenea, contrează foarte bine cu braţul din faţă.
 
Ai superstiţii înaintea partidelor?
 
Nu, nu am. Intru în ring, mă închin, spun Doamne ajută! şi mă dedic meciului.
 
Ce faci în timpul liber? Ce hobbyuri ai?
 
Îmi place să ies cu prietenii, să mă plimb şi să mergem în parcuri. Între hobby-urile mele se înscrie fotografiatul. Fac multe poze cu telefonul mobil. Îmi plac peisajele, iar, când văd unul deosebit, îl fotografiez imediat.
 
Spune-mi o întâmplare hazlie pe care ai trăit-o în box.
 
Nu aş putea spune că am avut întâmplări hazlii. În timpul antrenamentelor pentru competiţii trebuie să fiu serios. Dar între noi, colegii, mai facem glume şi chiar maestrul Constantin, care e un om foarte energic, intră în jocul nostru şi întreţine o atmosferă frumoasă.
 
Care este obiectivul tău cel mai înalt în box, la care visezi?
 
Ca orice pugilist, visul meu cel mai mare este medalia olimpică. Dar până atunci, mâ gândesc, aşa cum e şi normal, la competiţia care urmează, Campionatul Naţional Under-22, de la finele acestei luni. Vreau să ies din nou campion naţional şi să obţin prin aceasta calificarea la Campionatul European, care se va desfăşura în Rusia. Acesta este obiectivul meu de moment, dar mereu visez şi muncesc pentru a ajunge în vârful ierarhiei.
 
Întrebări de la cititori:
 
Care este cel mai important atu al unui campion?
Ambiţia.
 
Cine crezi că va fi cel mai redutabil adversar al tău din ţară în 2019?
Eu mă pregătesc la fel pentru fiecare adversar, iar prin multă muncă şi sacrificii, nu cred că voi avea un oponent care să mă învingă.