Interviu online cu caporal sanitar Elena Croitoru, de la Batalionul Logistic din cadrul Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti“ Constanţa „Una dintre calităţile absolut necesare pentru o femeie în Armată este atitudinea“ (video)

În ultimii ani, tot mai multe femei au îmbrăţişat meserii care cu multă vreme înainte le erau interzise. Femeile au ales să fie aviatori, pompieri, jandarmi sau militari. Printre acestea se numără şi caporal sanitar Elena Croitoru, de la Batalionul Logistic din cadrul  Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti“ Constanţa, care s-a întors recent din misiune din teatrul de operaţii din Afganistan. Nu se află la prima misiune în Afganistan şi probabil că aceasta nu va fi nici ultima.
 
Pe lângă viaţa de militar, Elena Croitoru are o pasiune care o ajută să treacă peste toate greutăţile: muzica.
 
Cum a ajuns să îmbrace haina de militar? Cât de greu i-a fost în misiunile executate în teatrul de operaţii din Afganistan? Cum se împacă pasiunea pentru muzică şi viaţa de militar?
 
Despre toate acestea am discutat vineri, 15 martie 2019, de la ora 10.00, cu Elena Croitoru, caporal sanitar la Batalionul Logistic din cadrul Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti“ Constanţa, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Întrebările redacţiei:
 
1. Pentru început, ce v-a determinat să alegeţi o carieră în domeniul militar?
 
Spre deosebire de mulţi dintre colegii mei care au urmat această carieră şi care au avut exemple de militari în familie, respectiv fraţi, surori, părinţi, eu nu am crescut în acest spirit. Acest fapt nu m-a făcut mai puţin dornică să urmez cariera de militar.
 

Am fost o persoană activă dintotdeauna şi consider că este o caracteristică necesară în acest domeniu. Sentimentul de patriotism l-am simţit încă din copilărie, atunci când intonam imnul naţional şi când cei din preajma mea luau poziţia de drepţi în semn de respect.
 
Ținuta militară mi-a inspirat respect şi, nu o dată m-am imaginat purtând-o şi făcând instrucţie. În mintea mea de adolescent se derulau imagini ca un film: eu în uniformă, alături de camarazii mei, dedicată participării la activităţi constructive, în scopul servirii patriei. Poate că sună puţin exagerat, pentru mulţi dintre cititorii noştri, dar pentru mine, fapătul că sunt astăzi militar este o mândrie.
 
Astfel, pot împărtăşi şi împărţi cu oameni dragi sentimente ca unitatea, demnitatea, determinarea, curajul, spijinul, ajutorul reciproc şi multe altele care fac parte din marea familie a armatei.
 
Respect Armata pentru că promovează principii sănătoase despre sentimente mai rar întâlnite în viaţa civilă unde nu prea mai avem timp să preţuim semenii noştri.
 
2. Ce calităţi trebuie să aibă o femeie pentru a face faţă cu brio provocărilor din viaţa de militar?

 
Ca să enumăr câteva calităţi ale femeii din acest punct de vedere voi părea lipsită de modestie. Dar, o voi face, în numele tuturor colegelor mele care sunt nu numai femei-militar ci şi mame şi soţii. Sunt calităţi pentru care trebuie să ai multă putere în a le gestiona corect. Pentru că acestor calităţi nu le poţi acorda un loc pe un podium într-o ordine corectă, femeia-militar va trebui să fie suficient de pregătită astfel încât să susţină în orice moment ceea ce reprezintă ea.
 
Una dintre calităţile absolut necesare pentru o femeie în Armată este atitudinea. Mă refer aici la faptul că, majoritari în acest domeniu fiind bărbaţii ce au tendinţa de a ne sprijini prin natura lor, noi avem puterea de a ne ridica la nivelul lor prin profesionalismul specific armei pe care suntem încadrate, prin pregătire fizică perseverentă, prin disponibilitatea de a-i sprijini la rândul nostru, prin puterea de adaptabilitate în condiţii extreme.
 
Femeia în Armată îşi impune respectul prin multă muncă. Nu este un domeniu nici greu nici uşor, dar îţi oferă satisfacţia utilităţii, atunci când eşti solicitat la executarea diverselor misiuni ce apar de-a lungul carierei.  
 
3. Aţi fost în mai multe misiuni în Afganistan. Ce vi s-a părut cel mai greu în lunile cât aţi fost departe de ţară, familie şi prieteni?
 
Odată ajuns acolo eşti conştient că îţi asumi multiple riscuri, atât fizice, cât şi sufleteşti. Sentimentul depărtării de cei dragi există şi nu la un nivel neînsemnat, dar scopul prezenţei tale acolo, fiind unul bine fundat, compensează cumva greutatea acestui sentiment.
 
Îmi revin acum în minte imagini ale camarazilor, imagini din timpul lor liber în care aceştia vorbeau la telefon cu cei dragi. Fireşte că subiectele fiecăruia dintre noi erau diferite. Îţi dădeai seama de acest fapt privindu-i. Erau prezente zâmbete, lacrimi, tristeţe dor şi fericire.
Ne pierdem părinţi, se duc oameni dragi, avem probleme personale, primim veşti de fericire, cum ar fi naşterea unui copil etc…
 
Privind în ansamblu, suntem aceeaşi oameni de acasă care îşi trăiesc viaţa cu provocările ei. Privind în amănunt, acolo trăieşti două vieţi: cea de acasă şi cea dintr-un teatru de operaţii.
 
Suntem bine pregătiţi să nu le amestecăm pentru că acolo nu ai voie să te laşi copleşit de problemele personale. Trebuie să fii în permanenţă apt să răspunzi prezent pentru îndeplinirea atribuţiunilor ce îţi revin.
Aş folosi expresia ”împăcarea sentimentelor”.  
 
4. O astfel de misiune poate fi şi periculoasă. Aţi trecut prin situaţii în care v-aţi simţit în pericol?
 
Am participat la două misiuni internaţionale în teatrul de operaţii Afganistan, ocupând funcţii diferire. Fiecare funcţie implică determinare, atenţie, profesionalism. Aici nu mă refer numai la funcţiile ocupate de mine. Fiecare funcţie are gradul ei de expunere la riscuri şi eşti pregătit să accepţi pericolul ce poate apărea în orice secundă.
 
Iată de ce un alt atu al unui militar este stăpânirea de sine în situaţii nedorite. Din păcate cunoaştem cu toţii că acolo şi-au pierdut viaţa camarazi de-ai noştri. INEVITABILUL EXISTĂ.
 
Pentru cei ce nu mai sunt, permiteţi-mi să iau poziţia de drepţi şi să spun: ”RESPECT!”  
 
5. Aţi accepta să mai participaţi la o misiune în teatrul de operaţii din Afganistan?
 
Sigur sunt militar şi voi fi prezentă acolo unde va fi nevoie de mine.
 
6. Cum se împacă pasiunea pentru muzică şi viaţa de militar?
 
Activitatea mea de bază este să fiu militar. Să cânt este doar o pasiune care mă ajută să exprim multe dintre sentimentele mele.
 
7. Povestiţi-ne în câteva cuvinte despre pasiunea dumneavoastră pentru muzică şi ce planuri aveţi în acest domeniu.
 
Este bună întrebarea pentru că abia acum îmi dau seama că nu am planuri în această direcţie. Îmi doresc să fiu sănătoasă pentru moment. Doar ce m-am întors din misiune, ceea ce îmi doresc în prezent este să mă bucur de perioada de recuperare. Probabil în viitor mă voi hotărî să urmez un curs de canto, pentru ca apoi să îmi pot face planuri.
 
Deocamdată, aşa cum îmi place mie să spun, cânt cu sufletul, nu cu vocea şi fac acest lucru alături de camarazii mei şi pentru toţi care simt ceea ce cânt.   
 
8. În timpul primei misiuni la care aţi participat în Afganistan, v-aţi remarcat printr-un videoclip postat pe pagina de Facebook a MApN în care interpretaţi o melodie a Deliei, videoclip care a devenit viral pe internet. Cum aţi ales acea melodie? Vă aşteptaţi să fie atât de apreciată interpretarea dumneavoastră?
 
O, da, piesa ”Ce are ea” a Deliei! Mi-a plăcut această piesă şi am cântat-o pentru colegii mei în prima misiune din Afganistan. Am cochetat atunci cu mai multe melodii pentru prima dată în viaţa mea. Îmi amintesc că în perioada premergătoare acelei misiuni, în timpul deplasărilor militare obişnuiam să ne destindem prin interpretarea de cântece patriotice.
 
Se pare că acela a fost momentul în care m-au remarcat unii dintre camarazii mei care deţineau şi ei înclinaţii muzicale. Ceea ce a urmat s-a petrecut în timpul liber din Afganistan. Ne-am unit şi am încercat să surprindem plăcut colegii prin organizarea unor mici ”apariţii” la diferite ocazii cum ar fi 1 Decembrie, Crăciun.
 
Dintre piesele preferate de camarazii noştri se pare că s-a detaşat piese Deliei care a reacţionat plăcut surprinsă atunci când a văzut acest videoclip.
Mediatizarea acestei melodii a depăşit cu mult aştepările noastre.
 
Întorcându-mă la subiectul de bază al acestui interviu aş parafraza ”Ce are ea şi nu am eu” în ”Ce are el şi nu am eu”.
 
 
9. Pe pagina dumneavoastră de Facebook aveţi mai multe melodii, foarte apreciate de prietenii virtuali. Există vreuna care vă este mai aproape de suflet?
 
Toate melodiile au fost interpretate cu drag, dar, fireşte există o melodie de suflet, care se detaşează de celelalte prin mesajul ei atât de sensibil pentru mulţi dintre noi. Este o melodie din repertoriul marii artiste din Republica Moldova, doamna Victoria Lungu, o melodie pe care a dedicat-o părinţilor dumneaei într-o interpretare de excepţie cu o sensibilitate care marchează orice ascultător. Am rezonat cu această melodie, am regăsit în ea parte din durerea pricinuită de pierderea părinţilor şi mi-am dorit să o cânt şi eu, aducând astfel un omagiu celor ce m-au părăsit în momente grele: mama în copilărie, iar tata înaintea plecării mele în misiune.
 
Este vorba despre melodia ”La poarta părinţilor”, interpretată de marea artistă, doamna Victoria Lungu, muzică domnul Oleg Baraliuc, text doamna Radmila Popovici Paraschiv. Această melodie m-a ajutat să îmi exprim sentimentele de neajutorare, de singurătate atunci când ajung ”la poarta părinţilor, unde nimeni nu mă aşteaptă”.
 
Ca o concluzie a interviului, femeia-militar este o doamnă care poate purta o pereche de bocanci dar şi o pereche de pantofi cu toc cu aceeaşi eleganţă, înţelegând prin acest cuvânt, siguranţă, stabilitate, stăpânire, adaptabilitate pe drumul ales.
 
Muzica există doar la nivel de hobby care mă ajută să evadez din grijile cotidiene, fiind un domeniu în care nu am pregătire profesională.
 

Sursa video: Facebook/Elena Melodii Live si Coveruri