Cristian Zeciu a pus bazele editurii Prăvălia cu Cărţi „Visam la asocierea numelui Prăvălia cu Cărţi cu oraşul Constanţa“

Cristian Zeciu, cel care, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, punea bazele celei mai cunoscute librării din Constanţa - „Prăvălia cu Cărţi“, - a decis că este timpul să mai facă un pas. Încă unul în aventura cu litere începută în urmă cu mai bine de 20 de ani. S-a născut astfel Editura Prăvălia cu Cărţi. Ce înseamnă să iei o astfel de decizie în Constanţa, oraş care - poate, aşa cum spunea Cristian Zeciu, e singurul din ţară - nu mai are niciun anticariat şi care, de asemenea, nu se remarcă printr-o activitate culturală de excepţie? Ce înseamnă, în principiu, să rişti cu o editură în România, cea mai slabă piaţă de carte din Uniunea Europeană? Care au fost primii paşi ai Editurii Prăvălia cu Cărţi? Ce proiecte urmează a fi concretizate în viitorul apropiat? Cum a fost primită editura? Am discutat despre aceste aspecte cu Cristian Zeciu, cel mai cunoscut librar din Constanţa, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.
 

Deschiderea librăriei Prăvălia cu Cărţi a fost, aşa cum mărturiseaţi într-un alt interviu, o chestiune de conjunctură. Ce anume v-a făcut să credeţi că acum este momentul pentru un nou pas, şi anume deschiderea unei edituri?

Ideea cu editura există de vreo 15 ani, dacă nu mai bine, dar librăria ne-a ocupat mult prea mult timp ca să putem gândi conceptul de editură. Momentul în care ne-am hotărât să facem pasul a venit atunci când am cunoscut pe cineva care avea o minimă experienţă în domeniu şi ne-a dat un impuls. Nu ştiu dacă este neapărat cel mai bun moment, dar odată şi odată trebuia să începem, pentru că ne-am dat seama că multe lucruri le vom învăţa pe parcurs. Este un trend, de câţiva ani, în ţară, care constă în apariţia de edituri ce aparţin distribuitorilor, deci depozitelor de carte şi librăriilor. Iar motivul este simplu: editurile consacrate, mari, care doar publică, sunt oarecum rupte de cererea de pe piaţă şi nu răspund nevoilor, nevoi care oricum ajung la ei dinspre librării. Spre exemplu, toate editurile mari au pierdut, în momentul de faţă, segmentul de bibliografie şcolară. Aş zice că aproape 90% din bibliografia şcolară este publicată de editurile mici, de nişă, care sunt mult mai flexibile.

V-aţi gândit la faptul că o afacere cu o editură poate trece drept o chestiune excentrică, un moft, în Constanţa? Vorbim, totuşi, despre un oraş care nu mai are niciun anticariat.

Este o chestiune excentrică. Este chiar un moft, dar este, în acelaşi timp, un răspuns la cererea pieţei. Cererea este mică, dar există. Este o reacţie, până la urmă. Chiar dacă nu este gândită neapărat pentru a fi un succes financiar, ideea a pornit de la satisfacerea nevoilor pieţei de carte la un preţ cât se poate de mic. Totodată, am încercat să venim şi cu o calitate a cărţii în sine, calitate tipografică, şi cu coperte uşor atipice.

Ce presupune să deţii o editură în România? Cât de riscantă este această afacere pe cea mai slabă piaţă de carte din Uniunea Europeană?

Să faci o editură a fost mult mai simplu decât ne-am închipuit. Cei de la Biblioteca Naţională a României din Bucureşti ne-au oferit tot suportul, ne-au ajutat, ne-au îndrumat şi lucrurile au curs cu uşurinţă.

Riscul acestui gen de afacere este direct proporţional cu cât de bine îţi faci strategia pentru planul editorial şi investiţiile pe care le gândeşti în dezvoltarea afacerii în sine. Nu este altfel faţă de o altă decizie de business. Dacă eşti ponderat şi atent la ce îţi solicită piaţa, poţi să o reglezi de aşa manieră încât să nu-ţi producă pierderi. Pentru că principala problemă a multor edituri o reprezintă faptul că publică foarte multe titluri fără să facă o cercetare de piaţă şi fără să asigure promovarea titlurilor pe care le editează. Or în momentul de faţă, sunt foarte multe titluri în librării şi cititorii sunt, de cele mai multe ori, debusolaţi, neştiind către ce anume să se orienteze. Singurele lor repere rămân recomandările şi foarte puţinele titluri promovate în articolele sau emisiunile de specialitate.

Care sunt primele volume apărute sub egida Editurii Prăvălia cu Cărţi?

Am început cu autorii consacraţi români care sunt şi în bibliografia şcolară: Caragiale, Eminescu, Creangă şi Gârleanu.

Ce planuri, ce proiecte aveţi pentru viitorul apropiat?

Vom continua, în primă fază, tot cu bibliografie şcolară. Ne vom strădui să păstrăm aceeaşi calitate a cărţii tipărite şi acelaşi preţ mic, fiind siguri că, din momentul în care am intrat în această aventură, or să înceapă să vină oportunităţile şi ideile către noi. Sunt sigur că vor veni oameni care ne cunosc şi care ne vor ghida în continuare mai bine decât am reuşit noi.

Există vreun autor anume pe care doriţi să-l editaţi?

Ayn Rand. Ayn Rand a fost şi este încă autoarea pe care am dori să o publicăm la un moment dat, dar cred că acest lucru se va întâmpla după ce vom avea suficientă experienţă şi vom deprinde mai bine tainele unei edituri.

Intenţionaţi să vă axaţi pe un anume tip de carte pentru editare? Sau paleta va fi bogată?

Nu. Nu ne-am propus să fim o editură axată doar pe un anumit tip de carte. Mai degrabă pot spune că vom încerca să fim o editură oportunistă, în sensul în care ne vom strădui să reacţionăm la ce vor oamenii, nu ne dorim să impunem noi.

Cum evaluaţi un manuscris, dacă vă doriţi să-l publicaţi? Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, elementele care contează pentru ca acesta să fie acceptat sau respins de la publicare?

Evaluarea unui manuscris cred că ne va da posibilitatea să facem exact ceea ce NU fac editurile. Vom încerca să cerem părerea oamenilor care ne calcă pragul prăvăliei şi în care avem încredere, pentru că am constatat că mulţi dintre ei au capacitatea de a fi echidistanţi în formularea părerilor despre foarte multe cărţi.

Cât de mult înseamnă, pentru această nouă afacere, faptul că ea beneficiază de un nume cu tradiţie, cu notorietate, un nume care prezintă credibilitate, şi anume „Prăvălia cu Cărţi“?

Când am demarat ideea de editură, nu ne-am gândit deloc la aspectul ăsta. Dar imediat după ce le-am expus în librărie, am avut marea surpriză să vedem că suficient de mulţi oameni au întrebat despre cărţi, le-au cumpărat şi au dorit să îşi exprime o opinie strict determinată de faptul că sunt editate sub numele „Prăvălia cu Cărţi“. Fiind nişte titluri care s-au tot publicat de-a lungul vremii, am încercat să dăm importanţă şi ideii de carte ca obiect frumos, nu doar pentru conţinut. În momentul în care am început să creionăm grafica pentru coperte, am mers mai departe, cerând sfatul şi părerile clienţilor care ne calcă pragul librăriei, încercând inclusiv prin acest lucru să fim cât mai aproape de ceea ce îşi doresc cititorii. Fiind bibliografie şcolară, am solicitat păreri în primul rând liceenilor pasionaţi de carte.

Există un cuvânt, o expresie, o frază cu care doriţi să se identifice, în mentalul colectiv, Editura Prăvălia cu Cărţi?

Sincer, visam la asocierea numelui Prăvălia cu Cărţi cu oraşul Constanţa. Nu avem, la nivel cultural, o imagine consolidată în ţară şi, aşa cum atunci când spui Polirom sau Junimea te gândeşti la Iaşi, sau când spui Humanitas ştii clar că este ancorată în Bucureşti, am vrea şi noi ca, la un moment dat, cineva din ţară care are în braţe o carte Prăvălia cu Cărţi, undeva, într-un colţişor al subconştientului său, să apară alături şi ideea de mare şi Constanţa, că vine de-acolo.

Cunosc constănţeni care îşi doreau, care aşteptau de ceva timp deschiderea acestei edituri. Care au fost reacţiile, câţi dintre cei care aveau nevoie să editeze diverse lucrări au venit spre dumneavoastră?

Sunt autori constănţeni ale căror cărţi le-am vândut, de-a lungul anilor, în librăria noastră, am luat legătura cu o parte dintre ei. Toţi şi-au exprimat interesul şi credem că vor mai veni şi alţi autori dornici să-şi publice lucrările la editura noastră şi nu vor mai fi nevoiţi să caute edituri în alte localităţi.

În ce evenimente va fi implicată echipa de la Prăvălia cu Cărţi vara aceasta?

Începând de pe data de 7 iulie până pe data de 10 august vom organiza, după o pauză de doi ani (pentru că faleza de la Cazino a fost reabilitată), târgul de carte căruia încă nu i-am găsit un nume, dar în cadrul căruia şi în acest an ne vom strădui să aducem oferte foarte avantajoase pentru toţi cititorii. Cu ocazia acestui târg, o să încercăm să convingem unele edituri să organizăm împreună, pe malul mării, câteva lansări de carte, discuţii cu cititorii şi alte câteva evenimente catchy.

Aţi avut vreodată sentimentul că această afacere cu litere, cuvinte, poveşti este o evadare din cotidian? Că nu aţi fi avut, poate, aceleaşi satisfacţii dacă aţi fi făcut afaceri cu, spre exemplu, mase plastice?

Este o evadare din cotidian. Cotidianul este plat, previzibil, este, de cele mai multe ori, o zi a cârtiţei. Genul acesta de afacere ne-a oferit marea şansă de a aduce în jurul nostru o multitudine de tipologii umane, ne-a oferit ocazia de a observa diferenţele dintre oameni. Am avut norocul de a cunoaşte oameni de la care am învăţat enorm şi satisfacţia acestui lucru a fost suficientă pentru a ne da resurse să continuăm această aventură.