Interviu online cu Dumitru Bădrăgan, preşedintele Consiliului Naţional al PER Tema este - Gazele de şist. Cea mai controversată potenţială resursă a României - între manipulare şi ignoranţă

Ar putea România să devină, în viitor, un exportator de energie? De ce beneficii se poate bucura statul român de pe urma exploatării gazelor de şist? Cărui fapt se datorează rezerva românilor faţă de gazele neconvenţionale? Vorbim despre aceste probleme mâine, de la ora 12.00, cu Dumitru Bădrăgan, preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Ecologist Român, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro.

Realizator: Ada CODAU

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană.

Intrebările redacţiei:
 
1. De ce sunt gazele de şist, la ora actuală, cea mai controversată potenţială resursă a României?

La ora actuală, gazele de şist reprezintă cea mai controversată resursă a Europei. Parlamentul European a pus în discuţie, în noiembrie 2012, această problemă şi, de asemenea, în 9 octombrie 2013. Controversa pleacă din tehnologia aplicată, din istoricul lipsit de deschidere publică a companiilor care activează în domeniu şi nu putem omite că în 5 noiembrie Preşedinţia Consiliului Europei, în regim de urgenţă, pune în discuţie amendamentele Parlamentului European privind analiza impactului de mediu privitoare la extracţia gazelor de şist.
 
2. Cărui fapt credeţi că se datorează rezerva românilor faţă de gazele neconvenţionale?


Avem, pe de o parte, o lipsă de informare din partea reprezentanţilor Guvernului României, a reprezentanţilor consiliilor judeţene, cât şi din partea primăriilor. Rezerva, repet, este una europeană. În luna iunie 2013, în baza unei consultări derulate la nivel european, peste 70% dintre români au votat împotriva dezvoltării unei astfel de proceduri a exploatării gazelor neconvenţionale. Uitându-ne la situaţia din Izvoarele, din Pungeşti, dar şi discutând cu cetăţeni din Arad, Timişoara, Constanţa, Bacău, Galaţi, Iaşi, am putut observa personal faptul că, la nivel societar, cetăţenii se manifestă împotriva acestui proiect pe care îl derulează guvernanţii. Nu avem doar o rezervă, ci o reacţie efectivă împotriva - în unele locuri majoritară, ca rezultat al unor referendumuri locale - exploatării şi a explorării, întrucât lipsesc elemente clare privind impactul asupra sănătăţii, impactul asupra mediului, claritate privind riscul de incidente şi accidente, ce chimicale sunt folosite în procedură şi ce chimicale sunt extrase din pământ odată cu gazele şi apa tehnologică, impactul asupra resurselor subterane de apă, ce suprafeţe de teren agricol se pierd sau sunt afectate în urma derulării procedurilor şi care este cantitatea de apă care urmează a fi folosită.
 
3. Exploatarea gazelor de şist a fost, anul trecut, pentru unii dintre candidaţi, temă de campanie în contextul alegerilor locale şi parlamentare. Revine această temă în perspectiva scrutinului pentru Parlamentul European şi pentru Cotroceni?

La nivel politic, gazele de şist au constituit un motiv de cădere a Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, cât şi o temă centrală a strategiei de campanie USL. Au existat consilii locale care au decis desfăşurarea unor referendumuri pe această temă, cât şi un moratoriu pe perioada guvernării USL, toate până la momentul 10 decembrie 2012, a doua zi după alegerile parlamentare.
Da, tema revine în mediul politic. Ea nu a dispărut niciodată în ceea ce priveşte societatea civilă, şi aici ne referim atât la ONG-uri, cât şi la oamenii care locuiesc în mediul urban sau rural. Manifestările publice, sutele de oameni/cetăţeni care protestează în fiecare duminică - şi aici atragem atenţia asupra faptului că în Bucureşti vorbim de 15.000 - 20.000 de oameni - impun în spaţiul politic această temă întrucât ea a devenit o problemă a societăţii, iar partidele politice trebuie să ne reprezinte conform obligaţiilor constituţionale.
Un proiect politic pentru Parlamentul European şi un program al candidatului pentru Cotroceni nu poate omite această temă întrucât la nivel european există o opoziţie vehementă din partea unor state precum Franţa sau Germania, cât şi a vecinilor bulgari, există o temă politică europeană şi ne-am referit la rezoluţia PE, există o strategie de dezvoltare transfrontalieră axată pe principiile cunoscute de membri ai Academiei Române privitoare la creşterea economică bazată pe eco-bio-geo-economie. Strategia europeană cuprinde o componentă extrem de importantă axată pe “Green Economy”, reprezentând strategii economice în care să se întrepătrundă bunăstarea economică, inovarea industrială, sistemul educaţional, agricultura, turismul, eco şi istoric, elemente esenţiale ale proiectului european 2014-2020. Avem, deci, aspectul european, proiectele menţionate nefiind compatibile cu efectele explorării prin fracturare hidraulică a gazelor de şist şi necesitatea prezentării a ceea ce în ultimii 23 de ani nu regăsim, şi anume un Proiect de ţară, presupunând şi lămurirea concretă a cetăţenilor acestui stat, referitor la existenţa reală sau nu a unei industrii care să absoarbă rezultatele exploatării. Avem sau nu un necesar de gaze către o industrie naţională, iar răspunsul trebuie să fie axat pe reale date tehnice şi economice.
 

4. Cât de pregătiţi sunt factorii de decizie să discute pe marginea acestui subiect? Avem de a face, în egală măsură, cu dezinformare şi cu ignoranţă.

Guvernamental, avem de a face cu o lipsă a informaţiei, cu factori de decizie care, dorind să susţină aceste proiecte, nu răspund la întrebările pe care le impune un astfel de proiect, iar întrebările celor care locuiesc în unităţile teritorial administrative vizate de companii denotă o reacţie puternică faţă de lipsa de dialog mai sus menţionată.
 
5. De ce se opun vehement organizaţiile ecologiste din România exploatării gazelor de şist? Este fracturarea hidraulică o tehnică atât de riscantă?

Se opun vehement organizaţiile ecologiste şi nu numai, se opune Partidul Ecologist Român, se opune societatea civilă pentru că, pe de o parte, există o lipsă de informare, dar şi o atitudine profund greşită a Guvernului României şi a instituţiilor din teritoriu în ceea ce priveşte dezbaterea publică. Se opun cetăţenii din mediul rural şi nu numai, pentru că o exploatare presupune impact asupra terenurilor agricole, asupra proiectelor zootehnice, asupra infrastructurii locale. Întrebarea este dacă e mai importantă exploatarea şi preţul gazelor naturale sau este mai important preţul în ceea ce priveşte viitorul apropiat al apei potabile. Avem o strategie agricolă şi România  poate produce pentru o sută de milioane de locuitori, asigurând în mod inteligent venituri în economie. Totodată, ne regăsim pe poziţia 14 în ceea ce priveşte resursele de apă potabilă la nivel european, conform declaraţiilor susţinute la Cernavodă şi către academicieni şi directorul Agenţiei Naţionale de Meteorologie. La ora actuală, tehnologia este una recunoscută drept riscantă şi dezbaterea publică este una care concluzionează refuzul acceptării acestui risc.
 
6. Credeţi în posibilitatea unei independenţe energetice a României? În ce condiţii?

România nu se află printre principalele ţări dependente de importurile de gaze şi nu prezintă clar dacă avem sau nu o industrie care să necesite consumuri ridicate de gaze, din contră, am văzut un recul industrial după momentul 1989. Discutând cu un fost prim ministru al României, ideea de independenţă energetică a condus la aceeaşi concluzie şi anume faptul că proiecte privind resursele minerale şi de gaze naturale au fost derulate în respectarea interesului naţional prin companii deţinute majoritar de respectivele state în ţări precum Olanda, Danemarca, dar şi în ţări africane precum Botswana. O redevenţă de genul celei agreate de statul român şi promovată pe principiul “să nu speriem investitorii” nu asigură independenţă energetică.
 
7. Există pericolul ca economia să fie privată de valorificarea internă a acestor gaze neconvenţionale? Din ce motive?

La ora actuală, avem exploatări ale resurselor de petrol şi gaze prin proceduri convenţionale, iar la nivel politic european, cât şi prin tratatele la car România a aderat, dar mai ales prin prevederile Constituţiei, proiectul privind gazele de şist necesită consultare publică, dar şi prudenţă şi precauţie în luare oricăror măsuri de către instituţiile statului. Sunt necesare studii reale de impact asupra mediului şi sănătăţii şi întrebarea este dacă avem un proiect economic real.
Valorificarea acestor resurse poate că va fi valorificată de către generaţiile viitoare în contextul în care vor evolua tehnologiile, la ora actuală nefiind dovedit un necesar real şi existenţa unei exploatări de către statul român. Avem o strategie a Euroregiunii Dunării capabilă să atragă surse de finanţare şi fonduri europene şi să ne asigure bunăstarea economică pentru cetăţenii din mediul rural şi urban, avem potenţial privind producţia bio, care să aducă profit, exemplificând, numai bioregiunea carpatică va asigura venituri de 9 miliarde de euro în următorii 25 de ani. Strategiile existente privind folosirea inteligentă a capitalului uman-arhitectural-istoric-tehnologic-natural impun o atenţie şi proiecte în acest domeniu şi sunt de natură a aduce plusvaloare economică. Sunt motive care arată faptul că oportunitatea exploatării nu există la ora actuală.
 
8. Câtă putere are societatea civilă în influenţarea unei decizii privind exploatarea gazelor de şist?

Pentru a da un exemplu, la Pungeşti, ieri, 31 octombrie, Consiliul Local a decis, la solicitarea locuitorilor şi a societăţii civile, să respingă cererea Instituţiei Prefectului şi a Consiliului Judeţean Vaslui de a revoca hotărârea luată în urmă cu o săptămână privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor neconvenţionale pe teritoriul comunei. A decis, în prezenţa subprefectului şi a reprezentantului Consiliului Judeţean Vaslui atât interzicerea, cât şi demararea unui referendum , astfel încât hotărârile Consiliulu Local să fie susţinute şi protejate şi prin rezultatul consultării publice.
Astfel, societatea a impus aleşilor să respecte drepturile constituţionale în contextul în care orice decizie în ceea ce priveşte exploatarea gazelor de şist este obligată să garanteze dreptul populaţiei de a participa la luarea acesteia. Există un cadru legal naţional şi european care impune acest lucru şi chiar dacă până în prezent consultarea s-a realizat, spre exemplu, prin afişarea unui anunţ pe uşa Primăriei comunei Adamclisi, datele recente ne arată că exploatarea nu poate fi decisă împotriva voinţei şi deciziei comunităţilor locale.
 
9. Cât de permisivă este actuala legislaţie în ceea ce priveşte gazele de şist?

Permisivă este atitudinea guvernanţilor întrucât legislaţia impune luarea unei decizii doar după analiza efectivă şi reală a acestor proiecte. Exemplificativ, orice proiect, orice amplasarea a unei sonde e obligatoriu să ţină cont de prevederile OG nr. 536/1997 privind mediul de viaţă al populaţiei, dar şi respectarea drepturilor de proprietate al deţinătorilor de terenuri din zonă în ceea ce priveşte libertatea economică şi folosinţa neîngrădită a acestor proprietăţi privind exploatările agricole din punct de vedere şi al iminentei emiteri în atmosferă de gaze şi metale grele.
 
10. Putem vorbi, în România, despre mari ameninţări ecologice? Care ar fi acestea?

La ora actuală, există proiectul exploatării gazelor de şist care este considerat un risc în ceea ce priveşte aerul şi solul, referindu-ne la “zona de viaţă”, cât şi asupra resurselor subterane de apă, există problema exploatării resurselor de aur prin procedura cianurării, există problema grupurilor care exploatează agresiv, de mai mulţi ani, prin tăiere, pădurile aflate pe teritoriul României. De asemenea, în mediul urban, acolo unde 70% dintre cetăţenii europeni sunt îngrijoraţi de calitatea aerului şi efectele poluării asupra sănătăţii, există o problemă a strategiei urbane metropolitane, a conservării şi dezvoltării a ceea ce în urbanism se numeşte “zona culoarelor verzi” menite să protejeze calitatea aerului.

11. Aţi fost numit „avocatul anti gaze de şist”. Căror alte cauze de acest gen v-aţi alăturat?


Activitatea pe care o desfăşor este una de cetăţean şi de preşedinte la nivel naţional al unei organizaţii politice - preşedinte Consiliul Naţional PER. M-am implicat în activitatea derulată la Pungeşti şi am impus o schimbare a modului de acţiune al administraţiei publice privind cazul Izvoarele.
Mă implic în implementarea proiectelor europene privind Euroregiunea Dunării alături de ONG-uri şi responsabilul din partea Ministerului Afacerilor Externe. Acest proiect vizează o strategie economică şi de mediu în ceea ce priveşte porturile dunărene - sens în care s-a manifestat şi vicepremierul Dragnea în ultimele zile -, promovarea conform principiilor şi strategiilor Consiliului Europei a proiectelor derulate în Euroregiunea Mării Baltice şi Landurile germanice către România, zonă în care se intersectează atât programul Euroregiunii Dunării, cât şi strategia europeană privitoare la regiunea Mării Negre.
Cerem atenţie în ceea ce priveşte respectarea principiilor care guvernează un stat de drept şi stoparea implicării Executivului în procesul legislativ. Avem în vedere şi faptul că poluarea istorică din Ecuador a atras sancţionarea, de către instanţele naţionale ecuadoriene, a unei companii petroliere, obligată să suporte daune în cuantum de 18 miliarde de dolari pentru poluarea adusă mediului. De ce? Conform The New York Times din 15.10.2013 această companie americană, căutând protecţie în faţa instanţelor din SUA, a cerut protecţie şi a pus condamnarea pe ceea ce a numit jurisdicţiile corupte străine. Or derularea unor proiecte cu risc de mediu necesită un stat de drept în ceea ce priveşte măsurile viitoare posibile.