Gelil Eserghep, preşedintele UDTTMR, după atacul de la Charlie Hebdo „În Coran scrie că cine ucide un suflet nevinovat ucide întreaga omenire“

Cum s-a schimbat lumea după atacul terorist de la Charlie Hebdo? Cât de riscantă este, pentru comunitatea musulmană, organizarea unui cult islamic paralel cu cel oficial? De ce natură sunt motivele care stau la baza atacurilor teroriste din ultimii ani: religioasă sau geopolitică?

Am discutat despre aceste aspecte cu Gelil Eserghep, preşedintele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, în cadrul unui interviu online acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

Credeţi că etnicii musulmani se confruntă, în ultimii ani, cu o agresivitate identitară? Ea vine din interiorul sau din exteriorul comunităţii?

În România nu există nicio problemă, nicio agresivitate identitară. Comentariile unor neinformaţi sau aiuriţi pe diverse platforme de socializare sau în subsolurile articolelor din ziare nu sunt decât extensii ale libertăţii de exprimare, o înţelegere proastă a democraţiei.
Pe plan internaţional însă, sunt nişte semne de islamofobie, dar trebuie să recunosc că sunt în special ca urmare a atentatelor petrecute în ultimii ani. Cel mai mare deserviciu adus musulmanilor la momentul actual este, din nefericire, făcut de unii care, deşi se pretind musulmani, au nişte manifestări total opuse spiritului musulman şi Coranului. Este evident că în ţările cu democraţie reală nu există islamofobie, iar dacă există, semnele ei sunt reprimate. Subiectul însă este foarte larg şi se poate discuta enorm pe marginea lui. Eu nu cred în conflictul dintre civilizaţii.

Cum aţi cataloga ceea ce s-a întâmplat la revista franceză de satiră Charlie Hebdo?

Este o crimă la adresa umanităţii. Umanitatea ar trebui să fie unită în faţa unor astfel de acţiuni. Ei în niciun caz nu reprezintă Islamul. În Coran scrie că cine ucide un suflet nevinovat ucide întreaga omenire. Le transmit încă o dată condoleanțe familiilor victimelor, poporului francez şi sper din suflet să nu se mai întâmple aşa ceva.

Mai multe instituţii din SUA au întocmit nişte rapoarte în care susţin că victimele terorismului sunt majoritar musulmane. Aceste statistici nu spun însă în câte dintre cazurile deceselor cauzate de terorism a putut fi determinată apartenenţa religioasă a victimelor. Cum credeţi că stau lucrurile? Sunt musulmanii mai expuşi actelor de terorism?

Nu am văzut aceste rapoarte, dar presupun că se bazează pe fapte reale. Pentru aceşti fanatici s-a ajuns ca oricine nu e de acord cu ei să devină duşmanul lor. Esenţa islamului - pacea şi toleranţa - este călcată în picioare. 

Care este, în secolul XXI, relaţia dintre violenţă şi religie? Poate fi religia răspândită sau respectată „sub sabie“?

Ştim că sunt lupte inter-religioase în diverse colţuri ale lumii, dar, uşor, uşor, vor trece, pentru că este anacronic să impui religia cu forţa în secolul XXI. Fac însă o paranteză: să nu uităm că, până recent, în imperiile musulmane trăiau liniştiţi evrei, creştini, iar în statele creştine nu exista picior de evreu sau de musulman. Aşa că istoria ar trebui să ne înveţe, nu să ne îndemne la ură.

Credeţi că majoritatea atacurilor teroriste din ultimii ani au la bază raţionamente de ordin religios sau avem de-a face, de fapt, cu motive legate de situaţia geopolitică?

Cred că putem vorbi şi despre una, şi despre alta. În ce priveşte însă raţionamentele religioase, ele izvorăsc dintr-o proastă înţelegere a preceptelor sau din prelegerile unor aşa-numiţi predicatori.

Cât de periculoasă este, pentru musulmani, organizarea unui cult islamic paralel cu cel oficial?

În România nici nu se discută despre aşa ceva. Situaţia e sub control. Singura instituţie abilitată să vorbească despre problemele musulmanilor este Muftiatul Cultului Musulman din România, o instituţie istorică.

Există ceea ce am putea numi noii musulmani, cei care se definesc ceva mai agresiv din punct de vedere identitar? Există o ruptură între vechi şi nou în interiorul comunităţii musulmane?

Nu trebuie să demonstrez cuiva că sunt musulman, aşa m-am născut. Convertiţii sunt întotdeauna ceva mai zeloşi, în toate religiile. În interiorul comunităţii musulmane din România nu există nicio ruptură, noi ne respectăm bătrânii şi ducem mai departe învăţăturile lor. Se poate vorbi despre un Islam tradiţional pentru Dobrogea.

Cum s-a schimbat lumea după atentatul terorist de la Charlie Hebdo?

Aşa cum spune un proverb tătăresc, noaptea doar ce a început. E clar că lumea s-a schimbat. E evident că o parte din populaţia occidentală este mai anti-islam decât înainte. E clar că s-au radicalizat unele tabere, din ambele părţi. De aceea, aşa acum am mai spus, noi credem că dialogul paşnic este singura rezolvare a problemei. Slavă lui Allah că aici, în România, nu există probleme de genul acesta şi nici nu vor exista.

Credeţi că există riscul unui vis privind un soi de teocraţie universală care ameninţă democraţia?

Nu, nu există riscul unei teocraţii.

Cum vedeţi dumneavoastră problema libertăţii de exprimare? În cazuri similare cu Charlie Hebdo, ar trebui impuse limite sau, din contră, credeţi că doar o presă liberă şi eficientă poate lupta împotriva oricărei variante de extremism religios?

În Statele Unite nu au apărut caricaturi de genul acesta. Nici presa din România nu a dat aşa ceva. Asta înseamnă că presa din aceste ţări nu este liberă şi eficientă?! Este uşor să ataci simboluri care sunt sacre pentru milioane de oameni. Personal, nu sunt de acord nici cu batjocorirea simbolurilor creştine sau evreieşti. Cum ar reacţiona credincioşii care merg în pelerinaj la Iaşi, la moaştele Sfintei Paraschiva, dacă un iresponsabil ar profana moaştele? Să ne liniştim şi să încercăm să ne respectăm reciproc.

În România, salut decizia şi rapiditatea cu care CNA-ul a luat măsuri împotriva unui realizator TV care a avut o atitudine jignitoare la adresa religiei noastre.

Sunt clar însă pentru libertatea de exprimare.

Dacă în România ar exista o publicaţie similară revistei franceze de satiră Charlie Hebdo, ce atitudine aţi avea faţă de aceasta?

Nu m-ar interesa. Nu îmi convine, nu cumpăr. Dacă ar fi însă vorba despre calomnie, am folosi mijloacele legale. 

Comunitatea turco-tătară din Dobrogea trăieşte în armonie, convieţuind paşnic atât cu celelalte etnii, cât şi cu populaţia majoritară. Cărui fapt credeţi că se datorează acest lucru?

Exact faptului că noi convieţuim. Nu există multiculturalitate impusă. Nici toleranţa de aici nu este impusă de stat sau de legi. Ele izvorăsc din noi, din oamenii care trăim pe aceste pământuri. De exemplu, atunci când se aude chemarea muezinului, nu s-a înregistrat niciodată vreo reclamaţie de tulburare a liniştii publice. Atunci când un român se află în compania mai multor tătari, tătarii vorbesc româneşte din politeţe faţă de el.

Participăm împreună la evenimentele specifice fiecărei etnii, marcăm împreună sărbătorile fiecărei religii. Românii care mă invită la masă respectă interdicţia noastră de a nu mânca porc. Dacă eşti din Dobrogea şi de Bayram nu mănânci o baclava, înseamnă că locul tău nu e aici.