Interviu online cu fostul poliţist Ioan Chifu A început alergând alături de un câine de urmă, iar acum e un neobosit ultramaratonist

• În vârstă de 52 de ani, năvodăreanul Ioan Chifu participă la alergări pe distanţe lungi, unele dintre ele având scop caritabil.
• Pentru alergătorul veteran a devenit o obişnuinţă ca, de ziua sa de naştere, să alerge atâţia kilometri câţi ani a împlinit!
• Recent, Ioan Chifu a alergat pe stadionul „Flacăra” din Năvodari 114 de ture în sprijinul unui prieten ciclist care are probleme de sănătate.

 
Alergarea şi participarea la curse pe distanţe lungi i-au intrat în ritmul de viaţă năvodăreanului de 52 de ani Ioan Chifu. Fost poliţist, acum pensionar, alergătorul veteran parcurge zeci de kilometri, din dragoste pentru mişcare şi pentru o sănătate de fier, dar şi în scop caritabil, pentru a-i ajuta pe cei în suferinţă. Şi la fel de apropiat de suflet îi este şi ciclismul.  
 
De câţiva ani, Ioan Chifu aleargă de ziua sa atâţia kilometri câţi ani a împlinit. 50, 51, 52... În pandemie, a alergat în bucătăria apartamentului său 100 de kilometri timp de o zi. De curând, a alergat la Năvodari 114 de ture de stadion, pentru a-i alina suferinţa unui prieten ciclist. 
 
Cum a început aventura lui Ioan Chifu în alergare? Cum se descurcă în pandemie cu pregătirea? Cât de greu este să ţii ritmul şi să nu cedezi într-o istovitoare cursă de zeci de kilometri?      
 
Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Ioan Chifu, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Întrebările redacţiei:
 
1. Domnule Ioan Chifu, cum a luat naştere pasiunea dumneavoastră pentru mişcare, exerciţiu fizic şi alergarea de lungă durată?
 
Orice om trebuie să facă mișcare și exerciții fizice, după cerința corpului. De ce alergare și nu alt sport? Până în vara anului 2017, am lucrat ca subofițer în cadrul Serviciului Criminalistic al IPJ Constanța. Concomitent cu munca de criminalistică, am avut un câine de urmă, fiind solicitat în nenumărate rânduri la fața locului. Am alergat cu acest câine, un ciobănesc german, pe nume Bocan, mulți kilometri. De aici a pornit pasiunea mea pentru alergare. Imediat după ce am ieșit la pensie, după o perioadă de două - trei săptămâni, nefiind activ fizic, am căpătat proporții, după care am căutat că merg foarte mult pe jos, iar apoi am început să alerg. În perioada aceasta, am cunoscut foarte mult alergători, care mi-au solicitat să particip și eu la competiții. Primul concurs l-am avut în perioada Crăciunului 2017, la Cros Gerilă, în Mamaia. Am alergat pe distanța de zece kilometri, timp de o oră și patru minute. Am obținut atunci prima mea medalie, fiind mulțumit de ceea ce am realizat.
 

2. V-aţi confruntat în vreuna dintre curse cu vreo accidentare ori cu vreun eveniment neprevăzut?
 
Da, am avut o accidentare puțin mai gravă, ceea ce a necesitat o intervenție chirurgicală, la gamba piciorului drept, din cauza efortului foarte mare, atât la antrenamente, cât și la competiții. Mi-am rupt mușchiul, iar în același timp am avut și operație de varice. După o lună de la operație, am reînceput alergarea, pentru a reveni la o formă bună. În același timp, în toamna anului 2020, am avut și un eveniment neprevăzut. Trebuia să particip la o competiție caritabilă la Galați, în Pădurea Gârboavele, dar fratele meu a avut o formă mai gravă de Covid, iar eu, fiind în preajma lui, a trebuit să rămân în carantină, nemaiavând voie să părăsesc locuința. Astfel că nu am mai putut participa la competiție.
 
3. Participaţi şi la alergări în scop umanitar. Vă dă putere gândul că efortul dumneavoastră, prin banii strânşi, îi poate îmbunătăţi cuiva starea de sănătate ori chiar îi poate salva viaţa?
 
Da, foarte mult. Particip cu mare plăcere și vreau să îl dau ca exemplu pe Laurențiu Cobzaru, un alergător profesionist, cu un suflet mare, care a acordat sprijin multor persoane bolnave, care au nevoie de ajutor. Am luat parte la evenimente caritabile atât personal, cât și alături de colegii mei alergători.
 
4. Cum v-a venit ideea ca, de ziua dumneavoastă de naştere, să alergaţi de fiecare dată, neîntrerupt, atâţia kilometri câţi ani aţi împlinit?

 
De ziua mea, în 2019, când am împlinit 50 de ani, eram acasă, dimineața, iar soția și copilul au plecat la muncă, respectiv la cursuri. Eu, pur și simplu, m-am trezit singur în apartament și, căutând să-mi fac ziua cât mai vioaie, fiind și aniversarea mea, mi-am luat costumația de alergător și, ca să nu mă simt singur în acea zi specială, până se întoarceau acasă membrii familiei, am alergat 50 de kilometri prin locuri publice, pornind de la Năvodari. După 20 de kilometri, ajungând în zona Autogării Constanța, am intrat în discuție cu o persoană care se afla la rând la covrigărie. În glumă, l-am întrebat pe acel bărbat dacă arăt a 50 de ani. El, mai în glumă mai în serios, mi-a spus că nu par de 50 de ani. Atunci i-am oferit ce voia el să cumpere, covrigi, un suc și o plăcintă. Am făcut cinste de ziua mea! De acolo, am plecat la Cazino Constanța, pentru a face 25 de kilometri, iar apoi m-am întors pe aceeași distanță la Năvodari, pentru a completa cei 50 de kilometri. Acasă, am găsit familia care mă aștepta cu un tort în fața ușii. De atunci, am decis ca la fiecare aniversare a mea să alerg atâția kilometri câți ani am împlinit. Anul trecut, fiind restricțiile din pricina pandemiei, am alergat 51 de kilometri în locuință, în jur de șase ore, cu pauze. În locuință e mai greu de alergat.
 
5. Mai în glumă, mai în serios, cineva vă întreba pe reţelele de socializare ce veţi face cu alergarea când veţi împlini 100 de ani, veţi alerga 100 de kilometri?
 
Da, cu mare plăcere. Mi-a pus cineva întrebarea aceasta și mi-am propus ca atunci, la 100 de ani, să invit toți alergătorii și prietenii mei. Mai ales că am atâția ani de experiență și de antrenament, va fi foarte ușor să alerg cei 100 de kilometri la vârsta de 100 de ani.
 
6. Care este cea mai mare distanţă pe care aţi parcurs-o în alergare până acum?
 
Am alergat cea mai mare distanță anul trecut, în perioada pandemiei. M-am înscris, alături de alți 149 de concurenți din toată țara, la un concurs caritabil online, Autism 24 h Marea Neagră. Am alergat în locuință 188,7 kilometri în 24 de ore. Iar cea mai lungă distanță pe care am parcurs-o afară, pe nisip, a fost în 2019, tot la Autism 24 h Marea Neagră, 120 de kilometri.
 
7. În ce constă pregătirea dumneavoastră zilnică şi câte ore îi dedicaţi?
 
Dimineața, la prima oră, fac exerciții fizice, pentru a-mi încălzi corpul: flotări, genuflexiuni, abdomene. Iar apoi, în funcție de cum mă simt, analizez dacă voi parcurge mai puțini sau mai mulți kilometri. Într-o zi, parcurg de regulă 10 - 15 kilometri, timp de o oră - două, iar când fac trasee mai lungi, la antrenamente, de peste 30 de kilometri, durata e de trei - patru ore, după cum cere corpul. După încheierea antrenamentului de alergare zilnic, făcând parte din echipa Tomis Bike Constanța, împreună cu colegii mei, merg cu bicicleta, pentru a-mi reveni la starea inițială. Am pedalat astfel și 100 de kilometri, Năvodari - Costinești - Năvodari. Pedalatul îmi dă o stare foarte bună.
 
8. Cum v-aţi descurcat în pregătire în perioada aceasta dificilă, marcată de pandemia de coronavirus?
 
În această perioadă, am avut foarte multe restricții în ce privește alergările. Am căutat să fac mai multe exerciții fizice, în locuință, și am schimbat foarte mult alimentația, tăind din ce este mai gras sau cu excedent caloric, pentru a evita proporțiile fizice. Am alergat mare parte în locuință, chiar dacă e un spațiu mai mic, dar și în jurul blocului.
 
9. Cât de greu este să alergi 100 de kilometri în spaţiul restrâns dintr-o bucătărie de apartament, timp de 24 de ore, întrerupte de scurte pauze, dintre care doar două ore de somn?
 
De la bun început, m-am întrebat: „Oare voi reuși să fac cei 100 de kilometri, pe un spațiu mic de trei - patru metri pătrați, timp de 24 de ore?”. Mi-am solicitat foarte mult mușchii, încheieturile, gambele, ceea ce mă epuiza fizic. Avantajul meu era că ascultam muzică, la televizor, și am intrat în rutina continuă de alergare, cu mici pauze. Am ajuns să cunosc orice punct de pe perete ori de pe fereastră, având în vedere de câte ori m-am întors pe lângă ele. Și uite așa am parcurs și distanța de 100 de kilometri!
 
10. Cât durează să vă refaceţi fizic, după o cursă istovitoare la care participaţi?
 
Dacă parcurg un traseu mai lung, 50 - 100 de kilometri, care solicită un efort mai mare, după ce ajung la domiciliu, fac o baie fierbinte, punând în apă un kilogram de sare. Iar apoi, într-o perioadă de două - trei zile, nu mai fac efort de alergare, doar mers normal, dar și exerciții ușoare, cu masaj și întinderi de mușchi, pentru ca aceștia să nu se blocheze. Până când corpul își revine la starea inițială.
 
În secţiunea Galerie Foto găsiţi mai multe imagini cu trofeele lui Ioan Chifu.
 
Citeşte şi:
 
Fostul poliţist Ioan Chifu, din Năvodari
A împlinit 52 de ani şi a alergat 52 de kilometri în scop caritabil