Interviu online cu Ion State, instructor şef al Aikikai Constanţa Tema este - Aikido, sinteza modernă a artelor marţiale tradiţionale

Despre aikido se spune că este arta marţială al cărei scop este armonizarea relaţiei dintre spirit, minte şi trup. Sub îndrumarea calificată a unui sensei, aikido poate fi practicat de orice persoană. Cât este de cunoscută această artă marţială la Constanţa şi cum poţi face performanţă în aikido? Ce oferă în plus aikido faţă de artele marţiale tradiţionale?
Vorbim despre aceste aspecte vineri, de la ora 11.00, cu Ion State, instructor şef al Aikikai Constanţa, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Ion State este instructor şef al Aikikai Constanţa şi a început studiul artelor marţiale în 1991, iar aikido în 1995 în cadrul Brigăzii Antiteroriste a Serviciului Român de Informaţii. Pe lângă aikido, a mai studiat şi participat la seminarii de pregătire tehnică în alte stiluri de arte marţiale precum Wado-Ryu, Shokotan, Goju Ryu, Kyokushin, Kendo, Ju-jutsu.
Aşa cum se menţionează în CV-ul său, Ion State a înfiinţat primul club de aikido din Constanţa, în 2001.

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro.

Realizator: Ada CODAU

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană.

Intrebările redacţiei:
 
Cum definiţi aikido-ul? Prin ce se deosebeşte el de artele marţiale tradiţionale?


Traducerea cuvântului aikido este “calea energiilor unificate”’ sau mai corect ar fi Calea Aiki, aiki fiind un principiu sau tactică prin care cel care se apără preia atacul controlând acțiunile agresorului cu minim de efort prin aplicarea energiei interne. Kanji “Aiki” este format din două ideograme “Ai” care înseamnă “unu”’, “unificare” și simbolizează lucrurile care vin împreună, care fuzionează și nu trebuie confundat cu “wa” care se referă la armonie, iar cea de-a doua ideogramă este “ki” și înseamnă energie internă (energie în corp). Astfel, sensul Aiki este de a potrivi, de a combina, de a unifica energiile.
Lăsând la o parte traducerea cuvântului aikido, eu l-aș defini ca pe o metodă extrem de eficientă de apărare, dar și ca pe o metodă de șlefuire a spiritului și desăvârșire a caracterului uman.
Cred că deosebirea esențială între aikido și alte arte marțiale este că în aikido energia celui care atacă se “unește” cu cea a celui care se apără, pe când în alte stiluri cele două energii se “ciocnesc”, dar să nu uităm totuși că, deși există mai multe cărări, toate duc spre vârful muntelui.
 
Cine este părintele acestei arte?

Fondatorul aikido-ului este O Sensei (Marele Profesor) Morihei Ueshiba care a trăit între anii 1883 - 1969. Sunt foarte multe de spus despre acest geniu al artelor marțiale. A fost o personalitate extraordinară a vremurilor sale, iar filosofia și arta marțială pe care le-a lăsat în urma sa schimbă destine și în prezent, însă mai multe informații pot găsi cititorii dumneavoastră pe pagina web a Fundației Române de Aikido Aikikai – www.aikikai.ro în secțiunea Aikido.
 

Poate fi aprofundată o artă marţială dacă este disociată de cultura ţării de origine?

Personal, cred că nicio artă marțială nu poate fi aprofundată fără a cunoaşte tabloul de ansamblu, cultură, istorie, limbă, artă și tot ce ține de țara de provenienţă. Să luăm drept exemplu o carte: prin traduceri succesive, unele cuvinte se îndepărtează de sensul inițial. Așa este și în artele marțiale, cu cât ești mai departe de sursă, cu atât arta marțială este mai coruptă. De anul trecut am început studiul limbii japoneze și am observat o asemănare între regulile scrierii limbii japoneze și regulile din artele marțiale. În nihongo (limba japoneză) există reguli precise de scriere a semnelor, nu se pot face în alt mod, nu există clasicul deja de acum “las-o ca merge și așa”, aşa este și în artele marțiale, lucrurile nu se fac după ureche, imitând prostește scheme. Cum spuneam, caligrafia, pictura, muzica, teatrul, poezia, arhitectura, gastronomia, religia, toate se îmbină într-un întreg armonios. Este ca un tablou care ar fi neterminat fără vreunul din aceste elemente. Există  ceea ce occidentalii numesc “surface learning” și “deep learning”. La “surface learning” practicantul se mulţumește să învețe mecanic tehnicile fără să le înteleagă substratul, mulţi, foarte mulţi se opresc aici și, din păcate, unii devin conducători de dojo-uri. Din păcate, aceștia fac cel mai mare deserviciu artelor marțiale deoarece își conduc elevii pe un drum greșit, interpretând arta marțială după propriul sistem de valori, astfel că aceasta este trasmisă într-un mod alterat (precum o carte tradusă succesiv dintr-o limbă în alta), iar mulți renunţă să mai practice plecând dezamăgiți.
Când vorbim de arte marțiale autentice vorbim despre oameni care călătoresc în țara de origine a respectivei arte, despre oameni care vorbesc japoneza în cazul aikido, studiază budismul zen, shintoismul și în general toate elementele care țin de modul de a fi al japonezilor, pentru că, repet, fără o imagine de ansamblu artele marțiale se reduc la un complex de exerciții fizice, acesta ar fi ‘’deep learning’’.
Și tot anul trecut am făcut prima vizită în Japonia pentru a practica aikido direct la sursă. Pentru mine a fost o călătorie spirituală, ceva ce m-a schimbat iremediabil, având șansa să practic sub îndrumarea a trei elevi direcți ai fondatorului, a lui Doshu ( Conducatorul Caii ) Moriteru Ueshiba, nepotul fondatorului, Waka sensei ( Tânărul Profesor ) Mitsuteru Ueshiba, strănepotul fondatorului și alți mari maestri de aikido. Trebuie să fii acolo, să practici sub îndrumarea lor și să fii pasionat de aikido, altfel e greu să înțelegi impactul pe care acești maestri îl pot avea asupra ta.
 
Care este obiectivul acestei artei marţiale?

O Sensei Morihei Ueshiba spunea că “Pentru a putea progresa pe Cale, e necesar să avansăm lipsiți de dorință. Doar atunci când ești complet lipsit de dorințe, vei dobândi libertatea supremă. Lumea va deveni astfel sălașul oamenilor liberi de dorință”. Nu aș spune că există un obiectiv sau obiective, ci doar rezultate pe care le obținem în urma unei practici îndelungate. În plan fizic avem o mai bună condiție fizică, se poate observa după câteva luni de practică o creștere a calităților motrice, devenim mai buni luptători, în definitiv practicăm o artă marțială, căpătăm o mai mare încredere în forțele noastre, nu doar cele fizice, în plan spiritual devenim oameni mai buni mai deschiși la minte. În principiu, în aikido lupta nu este cu cei din jurul tău, ci cu tine, să fii mai bun astăzi decât ai fost ieri, din toate punctele de vedere.
 
Aţi făcut parte din Brigada Antiteroristă a Serviciului Român de Informaţii. Ce anume v-a determinat să vă dedicaţi aikido-ului?

Aikido a fost dragoste la prima vedere. M-au sedus filmele cu Steven Seagal și apoi filosofia aiki. Este ca un drog, nu puteam să stau prea mult departe de dojo, să nu practic, mă simt implinit atunci când practic aikido, a devenit un mod de viață, aplic principiile din aikido în viața de zi cu zi fără să fi avut intenția aceasta vreodată, în relațiile cu cei din jurul meu, cam în tot ceea ce fac. Evident, nu trebuie să vă închipuiți că sunt vreun fel de maestru înțelept care este deasupra lucrurilor lumești și are soluție pentru orice, încă mai am mulţi demoni pe care trebuie să mi-i înfrâng.
 
De la cine aţi deprins tainele acestei arte? Unde urmaţi cursuri de perfecţionare?

Practica aikido am început-o cu Adrian Stan sensei în 1994. Din păcate, nu mai ştiu nimic despre dânsul, nu am mai păstrat legătura, el a fost primul care mi-a ghidat pașii pe această Cale, însă cel care mi-a deschis ochii spre ce înseamnă cu adevărat practica aikido este actualul meu profesor Dorin Marchiş, preşedintele Fundației Române de Aikido Aikikai. Mă consider norocos că am avut șansa să-l întâlnesc, pentru că din acel moment viața mea s-a schimbat, sistemul meu de valori s-a schimbat, s-au produs transformări de care eu nu mă credeam în stare. Nu este un profesor comod, din contră, este foarte exigent, îi place să vorbească fără vorbe, mă învață prin practică, cred că urmează învățămintele fondatorului, “AIKI nu poate fi cunoscut/ Prin vorbe scrise sau rostite/ Fără a te pierde în vorbe inutile/ Învață prin practică".
Fiind peste 57 de dojo-uri în Fundația Română de Aikido Aikikai, în fiecare lună se organizează seminarii tehnice de pregătire (sunt luni în care în fiecare sfârșit de săptămână este un astfel de seminar), ocazie cu care ne întâlnim majoritatea instructorilor pentru a practica împreună, pentru a ne verifica și reverifica cunoştințele tehnice, pentru a învăța lucruri noi. De asemenea, există seminarii speciale pentru instructori, seminarii internaționale cu maestri japonezi de la Aikikai Hombu Dojo (centrul mondial al aikido-ului), Tokyo, Japonia. Chiar în mai puțin de două luni îl vom avea ca invitat pe Christian Tissier Shihan, unul dintre cei mai mari profesori de aikido ai vremurilor noastre. Totodată, periodic, o delegație formată în special din instructorii Fundației, dar și din practicanți se deplasează în Japonia pentru a practica aikido sub îndrumarea maeştrilor autentici de aikido. Scopul tuturor acestor activități și acțiuni este de a ne asigura că păstrăm linia nealterată și că transmitem mai departe un aikido curat, și nu unul viciat de propriile păreri.
 
Care sunt cei mai tineri cursanţi ai dumneavoastră? Dar cei mai vârstnici?

Cei mai tineri au cinci anișori, cu ei lucrăm la partea de disciplină, le consumăm energia, dacă nu ne-o consumă ei pe a noastră, lucrăm la dezvoltarea calităților motrice și, de asemenea, la tehnici simple, pe care ei să le înțeleagă. Cei mai mari au 57 de ani și îi văd că vin cu placere la antrenamente, iar la plecare sunt mai relaxați. Prin practică își recapată vigoarea tinereții. Teoretic, nu există o limită superioră, practic, există. Chiar și O Sensei a spus la un moment dat “antrenamentul meu fizic a luat sfârșit, continuă cel spiritual’”. Cu toate acestea, sunt și practicanți care au 70 de ani sau chiar și peste 80.
 
Cât de deschişi sunt constănţenii faţă de această artă marţială?

Comparativ cu alte orașe, aș spune că sunt foarte deschiși. De la înființare și până în prezent au trecut prin dojo-ul pe care îl conduc cu mult peste o mie de practicanți. Desigur, nu toți au continuat să practice, din diverse motive, unele independente de ei.
Chiar și acum vin noi și noi practicanți, în ciuda diversității de modalități de petrecere a timpului liber care există comparativ cu 2000 sau 2005. S-a format un nucleu solid, iar dacă în urmă cu câțiva ani era un singur dojo de aikido în tot județul, acum sunt şapte și cu siguranță nu ne vom opri aici. Puteți afla care sunt dojourile de aikido din judeţul Constanța consultând situl www.aiki.ro .
 
Aikikai Constanţa este primul dojo de aikido înfiinţat în Constanţa. Cum vă finanţaţi?

Ne-am antrenat la început pe plajă și în parc, cum probabil au făcut majoritatea, iar atunci când ne-am permis, am închiriat prima sală de sport. Ca organizație, avem recunoașterea Ministerului Tineretului și Sportului, iar prin Fundația Romană de Aikido Aikikai suntem membri ai Federației Internaționale de Aikido și, cel mai important, gradele noastre sunt certificate de Aikikai Hombu Dojo.
Finanțarea activităților noastre o facem exclusiv din surse proprii și private, nu am apelat niciodată la bani publici. Atât timp cât ne putem susține activitățile din astfel de surse cred că banii publici pot fi cheltuiți acolo unde este cu adevărat nevoie.

Care este paleta de competiţii de aikido organizate în România?

Din păcate, aici trebuie să vă dezamăgesc, în aikido nu există competiție, ea fiind interzisă de către fondator, deorece intră în conflict cu preceptele filosofice ale aikido-ului. De altfel, orice organizație care ar dezvolta orice formă de competiție în aikido comite o gravă eroare.

Cu ce distincţii, ce premii vă lăudaţi?

Cum nu există competiţii, nu mă pot lăuda cu nicio distincție, cupă sau premiu, însă organizăm numeroase demonstrații pentru promovarea și popularizarea aikido-ului.

De cât succes se bucură aikido în ţară?

Eu aș spune că se bucură de un foarte mare succes. În organizația din care fac parte sunt peste 3.000 de practicanți activi, cifră care poate fi dedusă si din numărul mare pe participanți la seminariile organizate de Fundație, avem dojo-uri în 40 de orașe și se pare că numărul lor este în creștere. Eu zic că suntem pe drumul cel bun!