Isabela Harsenie, designer de bijuterii „Bijuteria este o declaraţie artistică, o expresie a unei trăiri personale“ (galerie foto)

Cum se „traduce“ o bijuterie? Ca o expresie artistică sau doar ca o completare a unei ţinute? Care este statutul unui designer de bijuterii în Constanţa, în România actuală? Cum se caracterizează piaţa de bijuterie unicat din Constanţa? Care sunt cele mai căutate metale pentru bijuteria contemporană? Am discutat despre aceste aspecte cu Isabela Harsenie, designer de bijuterii, în cadrul unui interviu acordat ZIUA de Constanţa.

Când ai început să creezi bijuterii?

Totul a început în iunie 2007. Eram în Grecia, îmi creşteam copiii. Cea mică era la grădiniţă, unde era implicată periodic în mai multe proiecte, la care eu o ajutam. Într-unul dintre aceste proiecte am descoperit argila polimerică, material cunoscut mai ales sub numele de Fimo. Am aflat atunci că pot să creez bijuterii din Fimo. Iniţial, a fost o formă de relaxare. Am început să mă iau în serios atunci când au început să mă ia alţii în serios, mai exact, atunci când am primit comenzi.
După un an şi jumătate, simţeam nevoia să combin materialele, să creez modele mai complexe. Aşa am descoperit tehnicile cu sârmă, împletirea cu sârmă.
În 2009, mi-am deschis propriul atelier în Grecia. Pentru că materialele cu care lucram nu mă mai mulţumeau, am urmat cursuri de prelucrare a argintului fin.

Care sunt metalele pe care le preferi atunci când lucrezi? Dar pietrele preţioase şi semipreţioase?

Deşi am început cu Fimo, m-am dezvoltat mai bine pe tehnicile cu sârmă şi prefer sârma din argint, cupru şi bronz. În principiu, nu lucrez cu materiale placate, fiindcă nu mi se pare cinstit, în sensul că nu poţi crea ceva de durată.
Nu lucrez însă cu pietre preţioase. Cât despre semipreţioase, lucrez cu orice, dar la comandă. De asemenea, pot să transform într-o bijuterie chiar şi o piatră găsită pe malul mării, iar asta prin diverse tehnici speciale şi fără a perfora piatra.

Există, în domeniul tău, materiale convenţionale şi altele mai puţin convenţionale? Care este cel mai revoluţionar material pe care l-ai folosit pentru a crea o bijuterie?

Materialele convenţionale, pe care le foloseşte toată lumea, sunt Fimo, sârma din cupru, bronz, argint 925 (cel care se găseşte în toate bijuteriile). În opinia mea, argintul fin, pe care îl prefer şi cu care îmi place să lucrez, este mai puţin cunoscut în România. 

 Este bijuteria o declaraţie în sine, o expresie artistică sau doar o completare a unei ţinute?

În opinia mea, bijuteria este o declaraţie artistică, o expresie a unei trăiri personale. Nu este doar un accesoriu la o ţinută. Asta poate şi pentru că, pentru mine, creaţia de bijuterii este vitală.

Care sunt simbolurile pe care le abordezi cel mai des în designul de bijuterie?

Nu caut să lucrez în mod special cu anumite simboluri, creez în funcţie de starea mea. Nu lucrez după schiţe, ci instinctual. 

Ce anume îţi place să creezi cel mai mult: cercei, brăţări, coliere, inele?

Fără doar şi poate, inele. Inele masive, mai exact. Expresive. Cu personalitate. Dar îmi plac tare mult şi cerceii. Probabil fiindcă simt cumva că am foarte multă libertate atunci când le creez.

 Ce tehnică foloseşti cel mai adesea?

Tehnica împletirii sârmei, care presupune foarte multă îndemânare, o mare atenţie la detaliu, dar şi un simţ al aproximării bine dozat, fiindcă, spre exemplu, dacă nu cunoşti cu câtă tensiune trebuie să lucrezi, sârma se deformează sau chiar se rupe. La finalul proiectului unui inel, de pildă, trebuie să ştii cum să ascunzi capetele sârmei, astfel încât aceasta să nu zgârie pielea şi să nu agaţe hainele.

Cum ai descrie piaţa de bijuterie unicat din Constanţa?

Bijuterie unicat există, la Constanţa, dar, din păcate, pentru ea nu s-a consolidat încă o piaţă. Sunt convinsă încă că în timp se vor crea premisele pentru o astfel de piaţă.

Ce statut are, la ora actuală, un designer de bijuterii în Constanţa? Dar în România?

În România, deci şi în Constanţa, oamenii percep greşit ideea de bijuterie lucrată manual, în sensul că o asociază cu un gablonz sau cu orice două, trei mărgele înşirate pe o aţă, iar percepţia aceasta o au atât unii dintre cumpărători, cât şi unii dintre aşa-numiţii creatori.

Din fericire însă, în ultimii ani, au început să creeze oameni cu adevărat talentaţi, care lucrează nu pentru bani în principal, ci pentru că aşa simt, vine dintr-un impuls artistic.
Comparând situaţia cu ce se întâmpla acum câţiva ani, pot spune că acum lucrurile evoluează spre bine. De exemplu, de câteva ori pe an au loc evenimente în care sunt promovaţi designerii valoroşi, cei care merită cu adevărat asta.

Care sunt, în opinia ta, cei mai reprezentativi designeri români de bijuterii?

Nu am să nominalizez, sunt mulţi şi nu vreau să risc să omit pe cineva. Mai mult, designerii de bijuterii se disting prin tehnica utilizată, precum şi prin materialele folosite. 
 
Ai început, recent, să susţii un curs de tehnici de prelucrare şi execuţie bijuterii şi ornamente la Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T. Burada“. Cât de interesaţi sunt constănţenii de această artă?
Cursul nu a demarat încă, deci cine este interesat mai are timp să se înscrie. Este primul curs de genul acesta din Constanţa şi, foarte probabil, este unic în România prin amploarea sa, cursul întinzându-se pe o perioadă de şase luni. De asemenea, ceea ce îl face deosebit constă în tehnicile predate. La acest curs se pot înscrie tineri începând cu vârsta de 16 ani.

În cât timp se poate deprinde arta bijuteriei? Cât este muncă şi migală şi cât este inspiraţie?

Cred că e muncă de-o viaţă, ea nu se termină niciodată. Atunci când creezi bijuterii nu poţi spune în niciun moment „gata, eu ştiu totul, stăpânesc toate tehnicile“. Chiar dacă ai stăpâni toate tehnicile, combinaţiile care se pot face între acestea sunt nelimitate. Iar materiale au o personalitate a lor, nu te ascultă mereu. Se întâmplă uneori să iasă ce vrea materialul respectiv, nu ce vrei tu.

Inspiraţia vine întotdeauna numai muncind. Pauza nu avantajează creaţia, nu e bine să te opreşti. Cu cât lucrezi mai mult, cu atât vei fi mai inspirat. E vorba despre multă muncă şi o mare atenţie la detalii.