Luptătorul Superkombat Eduard Chelariu, „Micul Tyson“ de la Constanţa „Vreau să acaparez lumea precum Cătălin Moroşanu“

Tânărul constănţean Eduard Chelariu este unul dintre cei mai promiţători luptători din circuitul Superkombat. La numai 20 de ani, cel căruia i se spune „Micul Tyson“ are nouă meciuri în promoţia condusă de Eduard Irimia, câştigând şase dintre ele (unul prin KO) şi pierzând trei, ultimul, în gala de la Madrid, unde a fost unul dintre cei trei români care au urcat în ring.
 
Eduard Chelariu a început sportul de contact la Kickbox Ursoi, cu antrenorul Iulian Ursoi, iar în prezent este sportiv la CS Pontica (unde e pregătit de Daniel Asaftei). Eduard impresionează în ring prin agresivitate şi curaj. Nu face niciun pas înapoi în faţa adversarului. Nu e un colos, dar are o inimă de uriaş. Cum a ajuns la performanţele sale, cum trăieşte epuizantele reprize ale meciurilor şi ce planuri de viitor are? Am discutat cu Eduard Chelariu despre aceste aspecte, dar şi despre altele, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Pentru că a trecut puţin timp de la gala desfăşurată la Madrid, vreau să te întreb pentru început cum a fost meciul tău cu Nayanesh Ayman Parikh Bumba „Nenes“? I-a fost acordată pe merit victoria luptătorului din RD Congo? 

În mare parte, a fost corectă decizia, însă, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să se mai dispute o rundă. Am întâlnit un adversar de top, care m-a studiat mult înainte de meci, astfel că nu am putut să-mi fac jocul meu obişnuit. În afara ringului, Nayanesh Ayman Parikh Bumba a fost un băiat de nota 10. După cântar, chiar m-a invitat să luăm masa împreună. A rămas să ne mai vedem în România, în luna iunie, la Craiova, de unde este prietena lui. În concluzie, am rămas prieteni.

Hai să ne întoarcem acum cu câţiva ani în timp: când şi cum ai început luptele, cine a fost mentorul tău şi dacă te gândeai la început că vei ajunge să lupţi în meciuri la profesionişti, într-o promoţie internaţională importantă? 

Primul sport pe care l-am făcut, la vârsta de 10 - 11 ani, au fost luptele greco-romane, pe care le-a practicat şi tatăl meu. Apoi, la 12 ani, am intrat în sala de kickbox, sub îndrumarea regretatului antrenor Marius Iulian Ursoi, care a fost şi mentorul meu. De la început am visat să lupt la profesionişti. Eram sigur de acest lucru, dar nu ştiam când va veni momentul. Am debutat la Superkombat în 2015, la puţin timp după împlinirea vârstei de 18 ani.

Nayanesh Ayman Parikh Bumba a fost „vulpoi“
 
Care a fost cel mai dificil adversar pe care l-ai întâlnit până acum într-un meci?

Categoric, Nayanesh Ayman Parikh Bumba. E un luptător cu foarte multe meciuri disputate şi, implicit, cu o mare experienţă. A fost „vulpoi“ în meciul cu mine, nu m-a lăsat să-mi fac jocul, nu mi-au mers braţele, nu am putut să mă apropii de el. A fost un bun încasator, un luptător foarte rezistent, l-am lovit de câteva ori, dar nu se arăta deranjat foarte tare.

Cine este luptătorul tău preferat, idolul tău? 

Mike Tyson! Aveam 12 ani, tocmai ce îmi cumpărase bunica un calculator şi dădusem de YouTube. Mă uitam la meciuri şi l-am văzut prima dată pe Tyson, cel care m-a motivat să vreau să ajung şi eu în ring şi să am performanţe.

„Micul Tyson“ contra „micul Bonjasky“
 
Cine ţi-a spus prima dată „Micul Tyson“ şi de ce?

Comentatorii de pe sport.ro, la meciul de la Mamaia cu Mădălin Crăciunică. El era „micul Bonjasky“, iar eu am devenit „micul Tyson“. Mi s-a spus aşa întrucât, într-o fişă completată înaintea partidei, l-am menţionat pe Tyson drept idolul meu. În plus, am căpătat acest supranume datorită combinaţiilor de braţe şi eschivelor.

Care dintre victoriile obţinute până acum îţi este cel mai aproape de suflet? 

Victoria de la Mamaia cu Mustapha El Messaoudi, din Maroc, pe care l-am învins prin KO. Acest succes m-a propulsat mai în faţă şi reprezintă mult pentru mine, întrucât am câştigat şi în faţa constănţenilor mei.

Upercut de stânga la ficat devastator
 
Care este lovitura ta preferată? 

Upercutul de stânga la ficat. Este şi lovitura lui Tyson, cu care a câştigat multe meciuri prin KO. Această lovitură este în fiecare combinaţie a mea la antrenamente. O exersez foarte mult şi vreau să o perfecţionez. La Naţionale, am mai multe victorii prin abandonul adversarului în urma unui upercut de stânga la ficat al meu.

Înainte de meciuri ai unele superstiţii?

Nu. Mă rog însă foarte mult. Am o apropiere foarte mare de Dumnezeu, am încredere în El că mă ajută şi că îmi luminează calea. Încerc să-mi îndeplinesc destinul, iar Dumnezeu e lângă mine să mă sprijine de fiecare dată.

Mama sa nu se poate uita la meciuri

Partida s-a încheiat, ai ieşit din sală sau ai plecat de unde s-a disputat întâlnirea. Care e primul lucru pe care îl faci, eliberat de tensiunea meciului?

Vreau să rămân singur de fiecare dată, doar eu şi cu gândurile mele, ca să-mi analizez meciul şi să văd ce mai am de îmbunătăţit. Apoi o sun pe mama, care nu se poate uita la partidele mele şi află decizia de la alte persoane ori aşteaptă să îi dau eu telefon. Tata vine la meciuri, în special la cele de la Constanţa. E fanul meu numărul 1, se consumă mult în timpul partidei, pe care o trăieşte la intensitate maximă. A rupt vreo trei scaune de plastic la un meci de-al meu de la Mamaia!

Care sunt planurile tale în promoţia Superkombat şi în sportul de contact?

În primul rând, vreau să câştig centura de campion mondial Superkombat la categoria 73 de kilograme. Cred că la finele acestui an aş putea lupta pentru titlu, totul depinzând însă, bineînţeles, de rezultatele pe care le voi înregistra până atunci. Apoi, vreau să acaparez lumea precum Cătălin Moroşanu, şi ca popularitate, şi ca rezultate.