Interviu online cu Mihai Daraban, preşedintele interimar al Camerei de Comerţ şi Industrie a României Tema este - Cine arbitrează războiul dintre operatori şi administraţia Mazăre în Portul Constanţa?

Discuţiile referitoare la majorarea pachetului de acţiuni deţinut de Primăria Constanţa în Portul Constanţa devin din ce în ce mai tensionate. Pe de o parte, administraţia Mazăre abia aşteaptă să ajungă la mult visatul procent de 33%, pe de altă parte, unii dintre aleşii locali, parlamentarii constănţeni, europarlamentarii, dar şi operatorii portuari se opun cu vehemenţă acestei ipoteze. Noul ministru al Transporturilor, social democratul Dan Şova, susţine că dorinţa municipalităţii constănţene e ca şi îndeplinită, căci ar urma, în viitorul apropiat, listarea la Bursă a acţiunilor Portului Constanţa şi transformarea CNAPMC în companie publică.

Mihai Daraban, preşedintele interimar al Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi, de asemenea, preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură (CCINA) Constanţa a spus, în repetate rânduri, că Portul Constanţa nu poate fi susţinut de o administraţie locală.
Care este miza administraţiei publice locale în Portul Constanţa? Ce spun operatorii portuari despre intenţia primarului Radu Mazăre? Ce profit anual are CNAPMC? Există posibilitatea unui boom economic în Constanţa? Discutăm despre aceste aspecte vineri, de la ora 11.00, în cadrul unui interviu online în direct pe www.ziuaconstanta.ro, cu Mihai Daraban, preşedintele preşedintele interimar al Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro.

Realizator: Ada CODAU

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană.

Întrebările redacției:

Primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, a declarat, în repetate rânduri, că administraţia pe care o conduce ar trebui să urmeze exemplul celei din Rotterdam, care deţine 70% din acţiunile Portului Rotterdam. Constanţa nu este însă Rotterdam. De ce credeţi că la olandezi formula este una de succes? La noi s-ar putea aplica?


În primum rând, nu are rost să comparăm Constanţa cu Rotterdam, mai ales din punct de vedere istoric. Nu trebuie să uităm că Olanda a fost o putere maritimă a lumii şi un colonizator al planetei de succes. Porturile au tradiţii vechi în Olanda şi, bineînţeles, create de primăriile respective, pentru că Rotterdam nu e singurul port, şi, ca să concluzionăm, Portul Rotterdam se află, în momentul de faţă, în plin proces de cedare de acţiuni către guvernul olandez, pentru că şi acolo sunt investiţii pe care o municipalitate, fie ea şi Rotterdam, nu le poate susţine.
Putem spune că Portul Constanţa are suficiente fronturi de investiţii - şi aici mă refer la molul 3, la molul 4 şi insulă -, dar care sunt în imposibilitatea de a fi făcute acum, în special, prin faptul că ceea ce există ca şi capacitate portuară nu este folosită la cel mai înalt grad.

Aţi declarat, săptămâna aceasta, că Portul Constanţa nu poate fi susţinut de o administraţie locală. Din ce motive?

Cred că nu poate fi susţinută pentru că vorbim de investiţii care, fiind sunt din fonduri europene, ar necesita cofinanţări. Numai dacă ne gândim la terminalul de containere care este operat în prezent de Dubai Port World, investiţia a fost de circa 100 de milioane de dolari. Un grant european de aceeaşi valoare ar însemna o cofinanţare de minimum 10 milioane de euro. Dar, una peste alta, cred că toată dezbaterea publică s-a creat pe o temă falsă şi anume că această companie care se numeşte CNAPMC înregistrează profituri uriaşe, raportate la cifra de afaceri, (10 milioane de euro profit la o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro) când, de fapt, această societate ar trebui să înregistreze doar 1 euro profit, să-şi acopere cheltuielile de funcţionare şi cam atât. Pentru că acest profit exorbitant derivă doar din două direcţii: fie tarifele sunt foarte mari, la nivel de port, şi acest lucru face ca portul să devină necompetetitiv zonal şi regional, fie nu se fac cheltuieli de întreţinere a infrastructurii deja existente - dragaj, reparaţii cheuri, drumuri interioare din port etc.
Pentru primărie, profitul CNAPMC, dar şi pentru Fondul Proprietatea reprezintă un miraj al dividendelor, iar cu cât dividendele sunt mai mari, cu atât portul devine mai necompetitiv şi neîntreţinut. Gândiţi-vă doar că un administrator de scară de bloc, unde liftul nu funcţionează, unde balustrăzile sunt lipsă, geamurile - sparte pe casa scării şi el face profit.

Ce părere au operatorii portuari despre intenţia primarului Mazăre de a majora pachetul de acţiuni deţinut de Primărie în Portul Constanţa?


Operatorilor portuari le e teamă că trecerea portului ca influenţă şi interes către Primăria Constanţa ar decupla portul de la investiţiile majore pe care numai Guvernul le-ar putea face.

Dar despre promisiunea edilului şef, potrivit căruia, odată cu majorarea pachetului de acţiuni, preţul gigacaloriei va fi unul semnificativ mai mic pentru populaţie?

N-are nimic gigacaloria cu Portul Constanţa. Operatorii portuari care sunt persoane juridice române cu sediul în Constanţa trebuie să îşi mărească traficul, implicit cifra de afaceri şi profitul şi, astfel, din impozitele plătite şi taxele aferente primarul să facă ce vrea.

De ce consideraţi că această „Cutie a Pandorei“ a fost deschisă, cu ani în urmă, de fostul ministru al Transporturilor, liberalul Ludovic Orban, care a dat Fondului Proprietatea 20%, iar administraţiei Mazăre - 20% din acţiunile Portului?

Cred că am răspuns înainte, atunci când am vorbit despre profitul exorbitant al CNAMPC. Din însăşi denumirea CNAPMC trebuie să ne intre foarte bine în cap tuturor cuvântul “ADMINISTRAŢIE”. De acest lucru trebuie să se ocupe această companie, şi nu de împărţit profituri.

Concret, care este punctul nevralgic al relaţiilor dintre operatorii portuari şi administraţia Mazăre pe tema Portului Constanţa? Dumneavoastră în ce tabără v-aţi poziţionat?

Sunt categoric alături de operatorii portuari, pentru că aceştia sunt agenţi economici pe care eu îi reprezint şi, nu în ultimul rând, fac parte din electoratul meu la Camera de Comerţ. Dar aş vrea, totuşi, să subliniez că şi dacă nu era aşa, tot aceeaşi poziţie aş fi adoptat.

De ce doar administraţia locală constănţeană să îşi majoreze pachetul de acţiuni deţinut în Port? De ce nu să nu aibă acţiuni şi Năvodari, Agigea şi Mangalia? Şi ele au porturi administrate de CNAPMC.

Am vorbit mai sus despre “Cutia Pandorei”. Gândiţi-vă ce ar însemna ca, pe acest principiu, primăriile din toată ţara să solicite acţiuni la toate societăţile care mai au capital de stat în ele pe raza respectivei localităţi. De ce, de exemplu, în glumă, primarul Hânsă de la Cernavodă n-ar solicita 20% din acţiunile Nuclearelectrica?!? Şi aşa mai departe...

În altă ordine de idei, cum a rămas cu problema exploatării gazelor de şist în România? Sunteţi unul dintre susţinătorii acestui proiect.

Cred că vedem mai puternic decât oricând ce înseamnă să fii dependent energetic. Vedem cum se joacă vecinul rus cu preţul la gaz, cum şantajează diferite ţări pe acest subiect. Trebuie să fim realişti, ştim că avem rezervele proprii de gaz, dar acestea sunt doar pentru zece ani, la consumurile actuale. Trebuie să ne învăţăm şi noi ca popor, să începem să privim lucrurile pe termen mediu şi lung şi nu doar de azi pe mâine. În acest sens, obţinerea independenţei energetice a României, prin orice mijloace calificate şi certificate din punct de vedere tehnic la nivel mondial este principalul nostru deziderat. Gazul de şist este o roată deja inventată şi care a făcut ca America să facă paşi uriaşi către independenţa energetică totală, pentru că acolo este vorba nu doar despre gaz de şist, ci şi despre petrol de şist. Astfel, preţurile gazului în Statele Unite a ajuns la 70 de dolari pe mia de metri cubi, faţă de 400 de dolari pe mia de metri cubi în Europa. Iată că marii agenţi economici energofagi, dar cu un număr foarte mare de angajaţi, în Europa au luat decizia să se mute cu producţia în Statele Unite ale Americii. Şi, ca să concluzionăm, chiar dacă aş putea intra în detalii tehnice cu privire la procedeul fracturării hidraulice, eu aş merge pe principiul “roţii deja inventate”. Dacă merge acest procedeu cu succes într-o ţară atât de dezvoltată ca Statele Unite, nu văd de ce l-am aplica imediat la noi. Dar aşa suntem noi, mai “deştepţi” decât alţii...

Interimatul dumneavoastră la conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie a României a fost prelungit, ieri, până pe 11 aprilie. Ce obiective aveţi pentru această perioadă?

Este clar că singurele obiective sunt  “de interior” şi anume reorganizare, punere de ordine în gestiune etc. Cam atât, timpul e scurt.

Luaţi în calcul un mandat plin de preşedinte al acestei instituţii?

V-aş răspunde sigur că da, dar mai bine răspuns cred că da.