Interviu online cu psihologul criminalist Liviu Chesnoiu „Cazul Caracal a scos la lumină o altă fațetă a meseriei de profiler, având de data asta modelul în față“ (video)

În ultima perioadă, odată cu cazul Dincă de la Caracal, a apărut și noțiunea de „profiler“, noțiune cu care opinia publică nu este obișnuită. Am discutat despre aceste aspecte cu psihologul criminalist Liviu Chesnoiu, ieri, n cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Ce înseamnă a fi „profiler“?


Folosim un termen preluat din engleză. Dacă l-am, traduce ce ar însemna? Profilerul este acel psiholog care se ocupă, printre altele, cu realizarea profilului psihologic al criminalului, al infractorului etc. Dar, de regulă, profilerul nu lucrează cu modelul în față. Profilerul are doar victimele, are față locului, declarații etc. Și pe baza acestor probe directe și indirecte realizează un portret al criminalului. Să vă dau un exemplu: un coleg polițist m-a rugat în urmă cu mai mulți ani să-l ajut într-un caz, în care un infractor l-a lovit pe un șef de post și a furat pistolul. Acel coleg m-a rugat să-i spun unde să-l caute pe acel infractor. Am auzit toate informațiile și am spus să-l caute la sora respectivului infractor sub pat. Colegul meu a crezut că glumesc, dar chiar acolo l-au găsit.


Sau un alt exemplu: reporterii de la o televiziune m-au sunat de dimineață și mi-au spus că în zona Timișoara fusese omorâtă, cu o zi înainte, o prostituată și a doua zi au fost înțepate cu un cuțit vreo trei-patru femei. Și mă întrebau reporterii de acolo cine sunt respectivii, ce s-a întâmplat? Eu am ascultat toate informațiile lor și le-am zis că, după părerea mea, este un lup singuratic care a omorât-o pe prostituată pentru ca făcea scandal, era gălăgioasă, era mai agitat, iar celelalte victime din oraș, femei obișnuite, au fost înțepate, nu cu gândul de a le omorî. De ce a făcut acest lucru? Pentru că el considera că femeile au făcut rău și așa se răzbuna pe ele. Pentru el, acel cuțit era ca un organ sexual. Pe seară m-au sunat reporterii de la acea televiziune și mi-au spus că am avut dreptate. Așa s-a întâmplat și că l-au găsit pe respectivul criminal. Pe baza acestor exemple, vreau să subliniez faptul că profilerul se ocupă de creionarea acelui portret, dar fără să aibă modelul în față, având informații directe sau indirecte, vizavi de cele întâmplate.


Cazul Caracal a scos la lumină o altă fațetă a meseriei de profiler, având de astă dată modelul în față, respectivul psiholog a încercat să răspundă la unele întrebări - nu cum, ci de ce s-au comis acele atrocități. Faptul că au venit niște profileri de la FBI - cred că au venit nu somități, ci eșafodul doi sau trei - ce m-a surprins pe mine a fost faptul că respectivii nu l-au priceput pe acel personaj negativ, pentru că este vorba de o diferență culturală, alte mentalități. Statisticile lor, pe care le-au invocat, se refera la eșantioanele lor, nu la ale noastre și de aceea nu au putut trage o concluzie logică la ceea ce s-a întâmplat. E ca și când i-am ruga pe extratereștri să-l psiho-analizeze pe acel personaj negativ, glumind puțin, dar îmi este permis.


În concluzie, profilerul este un psiholog cu aptitudini deosebite, care poate, având multe informații indirecte, să-i îndrume pe judiciariști unde să-l caute pe criminal și să-l găsească.






Cine poate deveni „profiler“?


Profiler poate să ajungă un psiholog încadrat în Ministerul de Interne, care poate urma un curs la FBI sau poate învăța din experiența psihologilor mai în vârstă, care se ocupa, de regulă, cu comportamentul simulat (poligraf). Aceste cursuri sunt plătite de Ministerul de Interne. Sunt selectați acei psihologi cu aptitudini deosebite în acest sens, dar, după părerea mea, un expert în profiler ajunge expert după 10 ani de meserie efectivă și concretă.



Eu sunt colonel de poliție în rezervă, psiholog principal, expert poligraf și, pe vremea mea, deveneai profiler după ce îți terminai treaba la poligraf, pentru că citeai tot dosarul, mergeai la fața locului, cei mai buni judiciariști te ajutau dându-ți toate informațiile despre caz, victima, martori și criminalul pe care îl căutau.


Eu am ajuns să fiu și un profiler printre picături, pentru că mi-am dorit să-mi ajut colegii mai mult decât îmi permitea detectorul de minciuni. Am stat de vorbă cu foarte mulți criminali după testarea lor la poligraf și am aflat multe lucruri care nu există în cărți, tratate, cursuri, deoarece viața bate filmul, dar fără ajutorul colegilor mei, criminaliști și judiciariști, nu aș fi putut ajunge și un fel de profiler. Pătrățica mea personală a fost și este comportamentul simulat, poligraful.


Dacă am reușit sau nu să fiu și un profiler mi-au confirmat-o colegii mei, în primul rând. Pentru a prinde un criminal ai nevoie de o echipă în spate și tu ești acel „cap limpede“, dacă am prelua un termen din jurnalism. Am avut nevoie și de lucrul acesta în cariera mea, de a fi „avant la lettre“ un profiler. În cazuri complicate am făcut psihanaliză, hipnoză și foarte multe discuții post-test cu respectivele personaje negative.


Trebuie să urmezi niște cursuri sau sunt suficiente aptitudinile native?


Cred că la nivel central există azi un Compartiment profiler. Aceștia, musai, au un curs FBI. La nivel județean, în fiecare inspectorat de poliție, munca asta o face expertul poligraf, dacă are acele aptitudini necesare.


În ce situații este necesar să se apeleze la sprijinul unui „profiler“?


Atunci când este vorba de un caz deosebit de grav (omor) și atunci când este căutat un criminal sau poate chiar un criminal în serie, dacă modul de operare este identic și sunt mai multe crime care ar putea fi ale unui singur criminal, cei mai buni judiciariști apelează, de regulă, la un psiholog, pentru a le indica unde să caute.


Cine poate apela la un „profiler“?


La un profiler poate să apeleze orice polițist care are un dosar greu, în care nu are decât fața locului și victima (victimele), probe indirecte, nu directe cum ar fi o amprentă, un martor. La profiler apelez când nu am nicio probă directă ca să poată fi incriminat un anumit infractor.


La Constanța avem astfel de specialiști? Dacă avem, care sunt aceștia?


La IJP Constanța, expertul poligraf poate să fie solicitat ca profiler, așa cum și celelalte poliții pot apela la psihologii încadrați în respectivele structuri.


Sunt la IPJ Constanța sau la cabinete private?


În România, această chestiune a profilerului este, de regulă, o treabă care presupune activitatea Ministerului de Interne. Noi, polițiștii, cercetăm și sub acest aspect al profilerului, dar sub îndrumarea procurorului de caz, a unui procuror criminalist. Parchetul încadrează. Justiția judecă și, în final, este apreciată sau nu munca respectivului psiholog, profiler sau expert poligraf.


La IPJ Constanța sunt realizate profiluri psihologice?


De regulă, la nivel central, cred că se solicită astfel de profiluri psihologice, pentru că IGPR se ocupă de cazurile complexe sau coordonează aceste cauze. La nivel județean, polițiștii pot apela la psihologi, profileri, experți poligraf, cu rugămintea de a le ușura munca, de a-i îndruma, de a le da niște indicii, care să-i conducă la personajul negativ


Cine poate solicita sprijinului unui „profiler“? Instituțiile statului sau și cetățenii obișnuiți, spre exemplu angajatorii?


După umila mea părere, profilerul nefiind independent, autonom, are șefi și este în anumite structuri inclus, și la el se poate ajunge cu o solicitare, care trebuie aprobată de șefi, de instituție, poliție sau Parchet, Tribunal, Judecătorie.


În Post Scriptum, mi-aș permite să rog ca din dosare să nu mai transpire informații, amănunte groaznice despre victime, pentru că pe dosarele de urmărire penală scrie „Secret de serviciu“ și nici măcar profilerul nu are voie să dea amănunte din dosar, din cercetarea lui. Noi nu trebuie să-i judecăm. Asta o fac judecătorii, noi nu trebuie să-i etichetăm, trebuie să ne abținem, pentru că justiția nu trebuie influențată. Opinia publică nu trebuie bulversată, familiile victimelor nu trebuie să fie traumatizate de amănuntele dosarului. Polițiștii, procurorii, mass-media, toți trebuie să ne abținem de la comentarii, de la dezvăluiri din surse, pentru ca înseamnă că l-au judecat ca în Procesul lui Kafka, în care întâi se taie capul, apoi e condamnat, apoi judecat și după aia i se da cuvântul să se apare, metaforic vorbind.


În încheiere, un bătrân colonel psiholog vă dorește „O noapte înstelată“!


Întrebările cititorilor:


Va puteți da seama repede, văzând un om aparent OK, dacă acesta are sau nu probleme psihice? Ce anume pune la îndoială imediat sănătatea mentală a unui interlocutor? 
Stimate cititor, după umila mea părere, bazată pe o experiență de vreo 30 de ani, pot să spun, cu o anumită marjă, că dacă un subiect, un pacient are probleme psihice și este acuzat de vreo infracțiune, eu îi rog pe colegii mei, polițiști și procurori, ca să fie expertizat de o comise formată din psihologi și psihiatri, să i se pună un diagnostic și să primească, eventual, un tratament medicamentos. Sunt personaje negative care au probleme psihice și ele trebuie internate, trimise, nu la penitenciar, ci la spitale de psihiatrice, în cazuri grave. Din experiența mea, în discuțiile pre-text cu anumiți subiecți, îmi dădeam seama că respectivii au probleme psihice și îmi informam colegii și șefii de acest lucru, urmând ca ei să i-a măsurile care se impun. Trebuie multă răbdare, tact și un fel de neutralitate binevoitoare și în discuțiile cu astfel de persoane negative. Vă mulțumesc pentru întrebări și va doresc numai bine.