Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Regizorul Iulian Enache „Mă deranjează când cuvântul «actor» este folosit atunci când se vorbeşte despre fotbalişti“
Regizorul Iulian Enache: „Mă deranjează când cuvântul «actor» este folosit atunci când se vorbeşte despre
31 Jan, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
7564
Marime text
7564
Marime text
La Teatrul de Stat Constanţa va avea loc, sâmbătă seară, premiera piesei „Nişte... năroji“, după „La lilieci“ a lui Marin Sorescu, în regia lui Iulian Enache. Cât de pregătit este publicul constănţean pentru punerea în scenă a operei lui Sorescu? Cât de pregătit este în general spectatorul din Constanţa pentru piese ale căror mesaje se lasă descifrate în mai multe chei, în mai multe straturi? În altă ordine de idei, cine este „mama vitregă“ a culturii din Constanţa. Am discutat despre aceste aspecte cu regizorul Iulian Enache, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.
Sâmbătă seară, pe scena Teatrului de Stat Constanţa, va avea loc premiera piesei „Nişte... năroji“, după ciclul „La lilieci“, de Marin Sorescu. Ce anume v-a determinat să îl alegeţi pe Sorescu?
Am făcut o dramatizare din poemele din „La lilieci“, lucru care este destul de dificil cu Sorescu. Sunt poveşti care se tot termină. Dragostea mea pentru Sorescu m-a făcut să-l aleg. Nu l-am cunoscut niciodată pe Sorescu ca persoană. În schimb, i-am îndrăgit opera. Sorescu este un deschizător de drumuri şi spune despre un om dacă el poate să facă Teatru sau nu.
În contextul unei conferinţe de presă în care aţi vorbit despre „Nişte... năroji“, aţi declarat că piesa este „un spectacol de întâlniri, de existenţe spirituale care se plimbă pe străzile unei localităţi oarecare, prin intermediul prezenţelor fizice, adică sunt amintiri despre cei morţi ale celor vii“. Ce aşteptări aveţi de la publicul constănţean? Cum credeţi că va primi acesta din urmă piesa, având în vedere faptul că Sorescu nu este un scriitor tocmai accesibil?
Aş corecta afirmaţia potrivit căreia Sorescu nu e un scriitor accesibil. Din păcate, el este un scriitor mai puţin citit, dar este accesibil. Sorescu însuşi a avut grijă să fie accesibil. Poemele astea sunt scrise într-un grai oltenesc, dar el a avut grijă să cureţe poeziile de prea multe regionalisme, tocmai pentru a le face accesibile. Este pentru prima dată când se joacă Sorescu la Constanţa. În primul rând, cred că publicul va fi curios. Asta cred. Şi sper să fie şi surprins.
Aţi regizat şi „Titanic Orchestra“, un spectacol „altfel“ pentru scena teatrului constănţean, pentru spectatori. Câţi dintre aceştia credeţi că au pătruns în miezul dramei filosofice?
Nu ştiu. Asta este problema lor. Problema mea este să le ridic probleme. Scopul meu este să le stârnesc senzaţii, amintiri, să lucrez cu simţurile spectatorilor. „Titanicul“ este altfel pentru că nu cred că ar trebui să fie aşa. Cred mai puţin în spectacolul de teatru care se apropie de un spectacol-lectură. Cred mai mult în spectacolul post-dramatic, spectacolul care trece dincolo de text, în spectacolul care are ceva de spus, mai mult decât o simplă lectură. Cred, de asemenea, că spectatorul face parte din spectacol. Ar fi prea complicat să-l contrazicem astăzi pe Diderot.
La Teatrul de Stat Constanţa se joacă acum „Razna prin poveşti“, după opera lui Ion Creangă. Nu este, oare, anacronic să pui în scenă Creangă în 2015?
Da, este anacronic, dar este anacronic în măsura în care Andersen este anacronic. Dacă Andersen este anacronic, atunci poate că şi Creangă este anacronic.
Care sunt cei mai ofertanţi scriitori pentru dumneavoastră, în calitate de regizor?
Clasicii. Shakespeare, Cehov… În aceeaşi măsură însă sunt atras şi de autori contemporani, tineri.
Dar cele mai complexe, cele mai seducătoare personaje, în calitate de actor?
Viitorul rol este întotdeauna cel mai complex. Pe celelalte le-am rezolvat, mai bine sau mai puţin bine. Cel care ridică cele mai mari probleme este mereu următorul rol.
Când vă simţiţi mai bine: atunci când regizaţi sau atunci când „îmbrăcaţi“ un personaj?
Mă simt foarte bine atunci când „îmbrac“ un personaj. Şi mă simt foarte bine când regizez. Şi totuşi... A fi actor implică o parte a personalităţii mele, care este diferită de partea pe care o foloseşte regizorul. Pentru mine sunt abordări diferite şi conceptele artistice cu care lucrez sunt diferite. Scopurile sunt diferite.
Cum aţi caracteriza publicul din Constanţa? Care (mai) este relaţia sa cu teatrul?
Publicul constănţean este un public foarte bun. El este oglinda oraşului, este eterogen. Mă bucură atunci când este selectiv.
Aţi vorbit, la un moment dat, despre o „mamă vitregă“ a culturii din Constanţa. Concret, cine intră sub „umbrela“ acestei aşa-numite mame vitrege? Ce oameni, ce instituţii?
Vorbeam, la Constanţa, despre cultură în general. Aş face o paralelă între cultura unei ţări şi resursele ei, bogăţiile ei. Trebuie păstrate, trebuie întreţinute, trebuie susţinute şi cultivate. E uşor să-ţi vinzi aurul, dar ce faci după aceea, când nu-l mai ai? Pentru cultură, pentru artă se nasc oameni speciali, care nu pot fi crescuţi şi dezvoltaţi în condiţii vitrege. Este puţin ce se face momentan pentru cultură. Mă deranjează când cuvântul „actor“ este folosit atunci când se vorbeşte despre fotbalişti. Este vina „ta“, mamă vitregă. Îi simpatizez pe fotbalişti şi îi rog să mă ierte, dar cred că suntem diferiţi.
Ministrul Culturii. În general, nu o persoană.
Ministrul Culturii. În general, nu o persoană.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, cei mai promiţători tineri actori ai Teatrului de Stat Constanţa?
Alina Manţu.
TVR va prezenta anul acesta o serie de spectacole semnate de A. P. Cehov cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la naşterea dramaturgului rus. Ce piesă a fost preluată de la Teatrul de Stat Constanţa în cadrul acestui proiect?
„Trei surori“, de Cehov, în regia lui Dominic Dembinski. Spectacolul a fost preluat săptămâna trecută, este în faza de post-procesare şi probabil că într-o lună, două îl vom putea vedea la TVR. Cei care vor să-l vadă îl vor putea urmări mai repede pe scena Teatrului de Stat Constanţa.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
