Interviu online cu sportivul constănţean Dacian Ghizilă „Consider că cea mai importantă este voinţa, corpul poate mult mai mult decât crezi“

Dacian Ghizilă este un sportiv din Constanţa. La 29 de ani, acesta are o listă lungă de clasări pe podium la concursuri de atletism pe distanţe lungi. Ultimul concurs la care a participat este Semimaratonul Porţile Deltei Tulcea, unde s-a clasat pe prima poziţie. În 2019, Dacian Ghizilă a mai participat şi la alte competiţii, precum Maratonul Internaţional Bucureşti, Maratonul Montan Istrita Escape, Semimaratonul Brăila, Maratonul Transfrontalier Via Pontica, Maratonul Montan Ciucaş X3.


Reuşitele lui sunt cu atât mai de apreciat, cu cât are un job care nu-i permite să urmeze un plan de antrenament constant, el practicând meseria de inginer electromecanic naval, fiind plecat în voiaj între patru şi şase luni.


Cum a început să alerge şi să participe la diferite competiţii sportive ne-a povestit Dacian Ghizilă, vineri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.


La ce vârstă v-aţi apucat de alergare şi prin ce împrejurare? Înainte aţi mai practicat vreun sport?


M-am apucat de alergat după ce am terminat facultatea. Iniţial am fost la plimbare pe plajă, din plimbare am dat-o în pas vioi, după care jogging. Între timp am descoperit pe Facebook un grup de oameni care alergau la fiecare sfârşit de săptămână. Mi-a trebuit o dată să ajung la o astfel de alergare şi am devenit fan al mişcării.



Nu am practicat niciun sport la nivel mai avansat, clasicul fotbal din curtea şcolii, unde o să râzi, dar eram portar.


Ce tipuri de antrenamente faceţi şi în ce parte a zilei preferaţi să vă pregătiţi?


Antrenamentele mi le gândesc pe perioada voiajului. Nu cred că există zi la vapor în care să nu modific câte ceva la planul de antrenament iniţial. Cele mai bune antrenamente sunt dimineaţa. Ştii de ce consider asta? Majoritatea concursurilor au startul dimineaţa.



Câţi kilometri alergaţi pe săptămână?


Depinde dacă am sau nu concurs şi de aceea variază. De la 60 de kilometri în sus, au fost şi săptămâni când am atins şi 130 de kilometri.


Ce vă motivează să participaţi la aceste întreceri, care sunt extrem de solicitante din punct de vedere fizic?


Toţi cei care mă susţin, toţi care mă încurajează în „nebunia asta”. La fiecare competiţie la care particip îmi repet aceste cuvinte: "unii se nasc norocoşi, alţii luptători, eu de care parte sunt...", e motivaţia supremă.


Care este primul concurs la care aţi participat? Aţi avut emoţii?


Primul concurs, Maratonul Nisipului 2015, proba "regină" sau altfel spus 42 kilometri, şi ţine cont că au fost pe nisip. Ţin minte şi acum momentul în care m-am dus la Daniel Antonaru (organizatorul maratonului nisipului) şi i-am zis: ,,Dane vreau să mă înscriu la maraton.” Iar el: ,,La proba de 10 kilometri sau semimaraton?” Reacţia lui când i-am zis că vreau la proba de 42 kilometri a fost: ,,Tu ştii ce înseamnă 42 kilometri pe nisip?". Gura mi-a luat-o pe dinainte şi a replicat: "Nu, dar vreau să aflu!". Şi l-am terminat pe un loc trei la grupa de vârstă.


Până acum aţi luat startul în mai multe competiţii. Care e succesul la care ţineţi cel mai mult? Dar timpul cel mai bun realizat?


Orice cursă are farmecul ei, dar se zice (şi e adevărat) că primul maraton nu se uită niciodată şi chiar aşa e, cu atât mai mult la mine: a fost şi prima competiţie, prima medalie şi primul podium (locul trei la grupa de vârstă), dar nu vrei să ştii cum am plecat de acolo, dureri ale mușchilor care nici nu ştiam că există.


Anul acesta, la Istrita Maraton, la Buzău, în Sărata-Monteoru, am făcut record de cursă şi mi-am îmbunătăţit timpul de acum doi ani cu aproape 30 de minute.


Timpul cel mai bun mi-ar fi plăcut să zic că l-am avut la Maratonul Internaţional Bucureşti 2:53:46, însă acolo am avut ceva probleme cu stomacul şi nu m-am simţit confortabil, aşa că mi-am luat revanşa săptămâna trecută la un maraton trail (drum neasfaltat), unde am reuşit 2:50:57.


Care este cea mai dificilă probă la care aţi participat? De ce o consideraţi aşa?


Sunt multe competiţii dificile, însă nu am apucat să particip la ele, pentru că îţi trebuie puncte ITRA pentru a te înscrie la ele, pe care le acumulezi la diferite competiţii sportive (aici mă refer la cele montane). Dacă m-ai fi întrebat acum o lună, ţi-aş fi zis că Maratonul Cucuieţii, însa acum cel mai tehnic maraton la care am fost este Piatra Craiului. Îmi doresc să ajung şi la cele internaţionale şi să mă întrebi după.


Cât despre cele de şosea... sunt clasice, dar la fel îmi doresc să particip şi la cele internaţionale.


Ce părere aveţi despre tragedia de la Maratonul Piatra Craiului?


Din păcate, ce s-a întâmplat acolo a fost într-adevăr o tragedie. Am participat la această ediţie pentru prima oară, am fost în concurs când s-a întâmplat nenorocirea. Pe traseu am auzit elicopterul SMURD, însă nu mi-am imaginat că ar fi o situaţie critică, abia când am ajuns la linia de sosire am aflat despre această tragedie. Mulţi au început să critice cum că organizatorul nu şi-a luat măsuri de siguranţă, cum că participa orice începător etc. Nu vreau să fiu avocatul nimănui, dar îţi spun sincer măsurile de siguranţă care au fost luate la acest maraton nu le vezi la prea multe concursuri, cât despre cei care participă, fără o listă trimisă înainte cu maratoane montane participate şi terminate nu ai cum să te înscrii. Cei doi erau destul de familiarizaţi cu traseul, o clipă de neatenţie i-a costat viaţa, din păcate. Dumnezeu să-i ierte!


Ţineţi vreun regim alimentar special pentru sport?


Un regim alimentar este crucial în rezultatele sportive, recomand pe cât posibil să ai grijă la ce mănânci, chiar dacă nivelul este de începător, crede-mă, rezultatele se vad. În acest sens, de aproape două luni am început să reduc pe cât posibil zaharul procesat. Ştiu, e ceva ce nici eu nu credeam că se poate, eram dependent de "dulce". Primele săptămâni sunt mai grele, după care te înveţi cu un astfel de regim.


Cum reuşiţi să vă menţineţi forma fizică atunci când sunteţi pe navă? Vă antrenaţi şi acolo?


Este greu să te antrenezi pe navă atât din punct de vedere al timpului, cât şi al dotărilor. Pe durata contractului îmi ţin mintea ocupată şi îmi fac planuri de antrenament pentru acasă. În sensul acesta, în 05.05.2018 am înfiinţat o asociaţie sportivă care abia în 23.05.2019 a devenit cu acte în regulă. Cei care mă urmăresc pe Facebook ştiu că este vorba de eXpelledConcept, care are ca scop promovarea sportului şi susţinerea sportivilor amatori care pot obţine performanţe. Suntem 26 de membri împărţiţi în trei departamente:
1) Alergarea - sub îndrumarea mea
2) Ciclismul - condus de Chisoi Adrian
3) Cicloturismul şi evenimentele - sub lupa lui Mihai Ghibu.


Chiar dacă sunt pe vapor, le transmit colegilor mei ce antrenamente să facă astfel încât să nu îmi simtă lipsa, iar rezultatele sunt mulţumitoare. Până în prezent, am participat la 43 de competiţii de alergare, bicicletă, triathlon şi am obţinut 50 de podiumuri (medalii).


Cum se împleteşte participarea la concursurile de atletism pe distanţe lungi cu profesia de inginer?


Am spus mereu, în alergările lungi, 80% contează psihicul şi 20% picioarele. Consider că cea mai importantă este voinţa, corpul poate mult mai mult decât crezi. La fel este şi meseria de inginer electromecanic naval, plecat între patru şi şase luni departe de casă şi de cei dragi, este greu, trebuie să îţi întăreşti psihicul. La vapor la fel ca şi în cursele lungi, nimeni nu te întreabă cât mai poţi şi cum faci să poţi... puternic nu devii că aşa vrei tu, ci pur şi simplu că eşti ambiţios şi vrei să îţi depăşeşti limitele. Este o luptă în care intri, iar singura ieşire este să te autodepăşeşti, la mine a funcţionat.