Interviu online cu Ştefan Paloşi, din Constanţa, campion european la tenis „Ţelul meu e să ajung în top 10 ATP“

Tânăr de mare viitor al tenisului românesc, constănţeanul Ştefan Paloşi, legitimat din luna martie a acestui an la CSA Steaua Bucureşti, a cucerit în vară titlul de campion european de juniori, în proba de dublu, alături de Filip Cristian Jianu, la competiţia desfăşurată în Elveţia!
 
Aceasta este însă numai una dintre performanţele talentatului sportiv, în vârstă de 18 ani. Multiplu campion naţional, atât la simplu, cât şi la dublu, şi autor al multor rezultate importante şi la turnee internaţionale, Ştefan a făcut parte, în 2017, din echipa de Cupa Davis a României, pentru confruntarea cu Belarus, de la Minsk. Într-o ascensiune semnificativă an de an, tânărul a continuat în 2017 evoluţiile bune din 2016, urcând în clasamentul mondial aproape 1.500 de locuri.
 
Cel mai bun rezultat al anului 2017 pentru Ştefan a fost finala de la Berlin, la turneul Allianz Kundler German Juniors. Sportivul constănţean a început 2018 pe locul 20 în ierarhia mondială a juniorilor, însă a trecut printr-o perioadă de accidentări şi refacere, neputând participa la turneele planificate în prima parte a anului. Din această cauză a ratat inclusiv Australian Open, după ce, în 2017, evoluase la US Open. Problemele medicale l-au ţinut departe de teren până la mijlocul lunii aprilie a acestui an. După care, încet-încet, a revenit în turnee, participând inclusiv la întrecerile de juniori de la Roland Garros şi Wimbledon. Ştefan este nepot al regretatului Francisc Paloşi, fost consul onorific al Republicii Ungaria la Constanţa şi fost preşedinte (timp de 11 ani) al filialei Sud-Est a UDMR.
 
Cum a ajuns Ştefan la aceste performanţe, cine l-a sprijinit şi i-a călăuzit cariera de până acum şi ce obiective şi-a fixat în tenis tânărul campion? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Ştefan Paloşi, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
La ce vârstă ai început tenisul şi prin ce împrejurare? Cum a decurs primul tău antrenament?
 
Am început tenisul la vârsta de şase ani şi jumătate, cu ajutorul bunicului meu. El l-a îndrumat pe tata să mă dea la acest sport. Primul antrenament a fost în sala de sport de la Liceul Decebal. Ţin minte că racheta şi mingile erau roşii, culoarea mea favorită. Aveam acasă o rachetă primită de la Andrei Pavel şi mă jucam cu bunica în apartament, iar eu ieşeam mereu învingător. 
 
Se ştie că tenisul este un sport costisitor, care implică cheltuieli, fiind nevoie, când se ajunge la un anumit nivel, de sprijin susţinut, ori din partea familiei, ori a unui sponsor. Tu cum te-ai descurcat, din acest punct de vedere?
 
Părinţii mei au înfiinţat o asociaţie sportivă, prin care au reuşit să obţină sume destul de considerabile de la mulţi oameni, acei 2% şi ţin să le mulţumesc pentru ajutorul acordat. Iar anul trecut şi în acest an am obţinut sprijin financiar de la Consiliul Judeţean Constanţa, căruia ţin de asemenea să-i mulţumesc enorm, precum şi preşedintelui CJC, Marius Horia Ţuţuianu, pentru că fără sprijinul acestei instituţii nu aş fi putut să călătoresc conform calendarului meu competiţional.

Cum a fost Campionatul European de la Klosters? Vă aşteptaţi, tu şi Filip Cristian Jianu, să cuceriţi medalia de aur?
 
La simplu, nu am avut un rezultat foarte bun, dar, după ce am pierdut în primul tur, am căzut de acord cu Filip să ne concentrăm pe proba de dublu. Scopul principal pentru care ne-am pregătit a fost o medalie la simplu, dar, din fericire, am reuşit să cucerim neaşteptata medalie de aur la dublu.  
 
Care este cea mai preţioasă victorie a ta de până acum şi înfrângerea care te-a durut cel mai tare?
 
Victoria cea mai importantă din cariera mea de până acum a fost acum trei săptămâni, când am reuşit să obţin primul punct ATP. Am jucat la turneul din Tunisia, depăşind trei tururi de calificare şi unul de pe tabloul principal, unde l-am învins pe italianul Giuliano Benedetti, scor 7-6, 6-4. Cel mai dureros eşec a fost la 14 ani, în semifinala de la Campionatul Naţional. Era foarte multă presiune, întrucât aveam o şansă să câştig. M-a învins Cristian Andreescu, din Slobozia.
 
Cine este idolul tău în tenis şi ce apreciezi cel mai mult la el?

 
Idolul meu este Roger Federer şi îmi place foarte mult în primul rând atitudinea lui, atât pe terenul de tenis, cât şi în afara acestuia, una de campion. De asemenea, mă impresionează şi uşurinţa cu care execută orice lovitură.
 
Ce hobby-uri ai, cum îţi petreci timpul liber şi ce alte sporturi, în afară de tenis, îţi plac?
 
Citesc, îmi plac jocurile video, pe orice consolă, şi sporturile cu motor. În general, îmi plac toate sporturile, dar în mod deosebit, în afara tenisului, fotbal şi ski, pe care le mai şi practic. Totodată, îmi place foarte mult să merg cu bicicleta. E o necesitate, dar în acelaşi timp şi un hobby de când eram mic.   
 
Te-ai întâlnit, la ediţia din acest an a turneului de la Wimbledon, cu legendele Roger Federer şi Rafael Nadal. Ce impresie ţi-au lăsat?
 
La Federer mă uitam ca la ceva supranatural, iar Nadal mi s-a părut un om modest şi foarte muncitor. Nu pot descrie ce am simţit la întâlnirea cu cei doi, în special cu Federer. Am simţit că împrăştie iubire pentru toată lumea. După antrenamentul oficial, a stat la dispoziţia fiecărui fan, pentru o sesiune de autografe şi poze. Am avut şi un mic dialog. I-am spus că a fost visul meu să mă întâlnesc şi să fac o poză cu el. I-am urat mult succes şi l-am rugat să mai joace cel puţin doi - trei ani. El a râs şi a spus că apreciază enorm. Mi-a urat mult succes pe viitor.
 
Ce obiective ţi-ai fixat pe anul 2019 în tenis? Care este ţelul la care visezi în cariera ta?
 
Obiectivul pentru anul următor este să acumulez cât mai multe puncte de tranziţie în clasamentul ITF Transition Tour. Iar ţelul meu în carieră e să ajung în top 10 ATP.
 
Ai participat în acest an la întrecerile de juniori de la Roland Garros (care era turneul preferat al bunicului tău) şi Wimbledon. Ţie ce îţi place mai mult: Parisul sau Londra, zgura sau iarba?
 
Mi-a plăcut enorm la Londra, totul a fost ca un vis. Nu mi-a priit foarte mult iarba din punctul de vedere al rezultatelor, dar, ca şi primă impresie, a fost ceva la care nu mă aşteptam. La Roland Garros, cu toate că am trecut un tur pe tabloul principal, nu m-am simţit la fel de entuziasmat ca la Wimbledon.
 
Cât de mult te-au motivat în carieră succesele Simonei Halep şi ale lui Horia Tecău?
 
Foarte mult. În primul rând, m-au motivat pentru că suntem cu toţii din acelaşi oraş şi mi-au dat încrederea că se pot realiza rezultate excepţionale. 
 
Există un sportiv sau o sportivă care te-a luat, de mic, sub aripa sa, te-a sfătuit şi te-a îndrumat?
 
Da, a fost Marius Copil, care m-a ajutat cu diferite sfaturi, atât pe plan tehnic şi tactic, cât şi în viaţa de zi cu zi. Dar primele sfaturi au fost de la Andrei Pavel, pe când aveam o vârstă fragedă. De asemenea, Horia Tecău m-a ajutat cu sfaturi despre anumite cărţi şi mi-a recomandat câteva lucrări exemplare. Şi în prezent, de fiecare dată când am vreo problemă sau am nevoie de vreun sfat, apelez la toţi trei cu încredere. 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa