Interviul on line cu directorul Teatrului de Operă Constanţa, soprana Daniela Vlădescu s-a terminat, tema discuţiei a fost „Este cultura constănţeană în comă profundă?”

Cultura constănţeană e în comă, iar cei care deţin puterea pe plan local au încercat să oprească şi ultimele aparate de respiraţie. Ordonanţa de Urgenţă nr. 63/2010, a avut efecte dezastruoase asupra instituţiilor culturale din toată ţara. Excesul de zel al aleşilor constănţeni a condus la două decizii desprinse din teatrul absurd al lui Ionesco: desfiinţarea Operei, care funcţiona neîntrerupt de 54 de ani, soldată cu lăsarea pe drumuri a artiştilor lirici şi subordonarea prestigiosului Muzeu de Artă faţă de... Muzeul de Arheologie.

A urmat şomajul tehnic, ce ruşine!, în condiţiile în care mulţi dintre artişti muncesc mult, au două-trei slujbe ca să se poată întreţine. Şi de multe ori li se reproşează că nu mai dau randament pe scenă. Nu e vina lor că societatea e agonizantă...

Despre cum s-a salvat Opera Constanţa de la o moarte sigură, vorbeşte
în direct, joi de la ora 10.00 la interviu online prin intermediul chat-ului pe site-ul: //www.ziuaconstanta.ro, managerul instituţiei, soprana Daniela Vlădescu.

Aşteptăm întrebările dumneavoastră prin formularul de comentarii de la sfârşitul articolului sau la adresa interviu@ziuact.ro .

Nota redacţiei: Pentru a păstra coerenţa şi relevanţa discuţiei, nu vom valida comentariile care nu se referă la temele anunţate, care nu conţin întrebări sau care constau în atacuri la persoană.

Întrebările redacţiei:

1. Sunteţi una dintre cele mai reprezentative soprane ale României, însă debutul dvs. în muzică constănţenii ştiu foarte puţin. Când s-a întâmplat acest moment? De ce aţi ales muzica şi nu filosofia sau medicina sau matematica?

DV:Intai de toate nu sunt una dintre sopranele de referinta. Sunt o soprana din Romania. Am debutat in anul V de facultate, la teatrul muzical din Braso. Am ales muzica pentru ca de mica , parintii au considerat ca am un glas frumos si si-au dorit sa imbratisez aceasta cariera care si mie mi-a placut foarte mult.

2. Ştiu că aţi fost şef de promoţie la Conservator, ce a însemnat acest lucru pentru cariera dvs?

DV:S-a intamplat sa fiu, nu am depus un efort deosebit dar pentru o cariera muzicala care este imprevizibila nu inseamna nimic, cariera o poti face numai cu calitatile native pe care le ai.

3. Povestiti-ne cum aţi ajuns la Opera din Constanţa, cum aţi ajuns să colaboraţi şi apoi să preluaţi managementul acestei instituţii?

DV:la Opera din Constanta am colaborat inca din anul 1985 in spectacle de stagiune iar ca manager a fost o intamplare, am fost invitata telefonic sa conduc aceasta Institutie. Era greu de crezut pentru mine ca cineva imi acorda aceasta sansa, dar am dat curs acestei invitatii, dar am dat curs solicitarii si am venit foarte increzatoare.

4. Cum aţi găsit Constanţa din punct de vedere cultural acum 5 ani şi cum aţi descri-o acum?

DV:In general de acum cinci ani si pana acum nu s-a schimbat mare lucru in viata culturala a Constantei,intrucat nici din punct de vedere a conducerii a orasului nu s-a intamplat nimic. Este un potential artisitc important, nebagat in seama.Nu mi-am imaginat ca fiind chemat sa intreprind o activitate, chiar nu primesti sprjin de la cel care te-a chemat. E vorba de Cristian Zgabercea care m-a lasat sa ma descurc singura intr-un oras necunoscut pentru mine.Nu am pus conditii si mi-amn inchipuit ca lucrurile vor merge firesc. A fost un raport de subordonare si ascultare oarba. Cel care trebuia sa faca raportul de activitate ar fi trebuit sa fie domnul Zgabercea pentru ca dansul era cel care dadea dispozitii iar proiectele mele nu au fost ascultate si aplicate.

5. Ce rol are opera şi opereta în zilele noastre şi ce tip de spectacole montate în teatrele din România mai satisfac nevoia de cultură a publicului?

DV:Opera si operate sunt niste genuri de care nu ne putem dezice atunci cand vorbim despre cultura, este cultura universala. Eu am reprezentat arta muzicala si nu ma pot implica decat afectiv in problemele celorlalte institutii de cultura, pot sa combat niste demersuri impotriva culturii dar nu mi-am putut permite sa apar decat Opera, care inseamna sufletul meu. Domnul ministru stie si de situatia Muzeului de Arta si Bibliotecii Constanta.

6. Ce aţi încercat să aduceţi nou pe scena Operei constănţene, care au fost problemele majore cu care v-aţi confruntat, punctele tari şi punctele slabe ale mandatului dvs?

DV:Am incercat sa nu neglizez productiile facute in anii dinaintea venirii mele aici si am reusit pana acum sa readuc in repertoriu cateva montari care au existat inainte - Aida, Nabucco, Bal Mascat si altele care zaceau in uitare, le-am adus din nou pe scena in formula gandita de creatorii lor.  Imi pare rau ca nu am reusit sa fac acest lucru si cu Baletul pentru ca drepturile de autor apartin mostenitorilor marelui maestru Oleg Danovski.Ca noutate, am avut cateva premiere, nimic extravagant. Arta contemporana de spectacol experimental se face cu foarte multi bani pe care nu i-am avut. Daca artistii de pe scena, isi schimbafelul desuet uneori de percepere a rolului putem face un spectacol excelent.Avem tineri extrem de talentati care fac roluri minunate, care m-au facut mandra pentru zbuciumul de vara aceasta. Din pacate avem doar 10 solisti. Stiu ca domnul ministruare in intentie sa faca o organigrama stricta functie de profil si probabil ca si organigrama noastra se va imbogati.

7. Care sunt cele mai frumoase amintiri de pe scenă?

DV:Amintirile cele mai frumoase sunt inceputurile de la Brasov cand aveam si 21 de spectacole pe luna, cate trei spectacole pe zi. Apoi foarte frumoase ma leaga de Teatrul de Operete, rolurile cele mai dragi sunt: Gilda - Rigolleto si Rozmarie -Marco Pol Chiar daca am facut operatie pe corzi vocea mi-am pierdut vocea. Poate ca am fost un caz fericit sau poate multi am trecut prin asta si ne este rusine s-o spunem. Nu este o drama. Este o drama ca suntem considerati asa. Orice boala care nu este mortala are un tratament.

8. Spuneaţi la un moment dat că dacă laşi un teatru la mâna unui primar sau la interesul neartistic al unui consilier sau preşedinte de consiliu e ca şi cum ai lăsat arta pe aripile vântului...

DV:Da, pentru ca oamenii in zilele noastre condus dupa gustul si placul lor, fara a avea niste obligatii de a sustine ceea ce li s-a inmanat. In momentul in care esti primar sau presedinte de consiliu judetean ai obligatii fata de oameni si dincolo de santate si educatie trebuie sa le asiguri si accesul la cultura. Consider ca desfiintand teatre si inca din 2004 deasupra noastra zace sabia inutilitatii, cred ca locuitorilor Constantei li s-a ingradit dreptul la Cultura. In 2004, din 500 de oameni au ramas 300, nu stiu pe ce baza iar un singur om nu are dreptul sa ia astfel de decizii.

  9. Liderii politici ai judeţului au asistat vreodată la vreun spectacol al Teatrului de Operă şi Balet Oleg Danovski, măcar pentru a vedea care este reacţia publicului sau calitatea spectacolelor?

 

DV:Din punctul de vedere al Primariei, la concertele simfonice am avut invitati. Nu a venit Radu Mazare ci doar senatorul Mazare. Din partea CJC in primii trei ani a venit domnnul Zgabercea venea la spectacole, insa in ultimii ani nu a mai venit. Cred ca viata de politician e agitata si sa mai vii la un spectacol nici nu-ti place. Stiu insa ca se duc la manifestarile sportive. Am ingaduinta, dar nu ingadui ipocrizie, minciuna si calomnia si intriga. Ori toate astea la un loc s-au rasfrant asupra mea si mai ales al Institutiei pe care am condus-o. S-au implicat in alegerea repertoriul si spectacolelor, nu am pututsa-mi aleg colaboratorii, mi s-a spus cu cine sa nu lucrez, mi s-au indicat coregrafii. Poate nu am gandit uneori la fel dar pana la urma lucrurile nu au iesit catastrofal. Nu am fost lasata sa fac "Faust" fara nicio explicatie. Mi s-a interzis sa fac spectacole pentru copii ca sa nu facem concurenta Teatrului de Copii. Eu stiu ca toate teatrele din tara au stagiune pentru copii si nevoia de cultura pentru mica generatie. Nu am avut voie sa face music-hall, multepe care eu le-am gandit. Nu stiu daca am fost manager bun dar am fost un manager profesionist.

  10. Sunteţi şi solista Operetei din Bucureşti unde spectacolele sunt jucate cu casa închisă. Dacă ar fi să faceţi o comparaţie în teatrul de Operetă “Ion Dacian” şi Teatrului National de Opera si Balet "Oleg Danovsky" din Constanţa, ce lipseşte Operei constănţene?

DV:Dinferenta o fac banii pe care ii are in acest moment Opereta si autonomia de care se bucura toata institutiile de cultura aflate in subordinea Ministerului. De asemenea curajul, profesionalismul si relatiile extraordinare pe care le are directorul Operetei si care a reusit sa transforme o institutia prafuita intr-una europeana cu spectacole de calitate care se joaca cu casa inchisa. Am incercat si noi colaborari, mi-aduc aminte de montarile regizoarei Beatrice Rancea dar s-a intamplat sa aiba toata sustinerea Consiliului Judetean, ceea ce eu nu am avut din pacate. Beatrice chiar mi-a spus vino aici ca te vor ajuta si am venit cu sufletul dechis. Nici pana acum, cand ne desprindem de Consiliul Judetean Constanta nu am simtit sprijinul lor.

11. Anul acesta aţi intrat în politică. De ce politică, de ce PRM? Aţi crezut că politicul vă va ajuta să salvaţi Opera? Cine v-a spirjinit în acest demers?

DV: Desi am fost cu sufletul de Mircea Geoana nu am fost niciodata membra PSD. In schimb am intrat in PRM alaturi de buna mea prietena Bianca Ionescu pentru ca il pretuim foarte mult pe d-nul Vadim, un intelectual, un om cu umor pe care eu nu-l consider extremist. Eu sunt socialista, iubesc oamenii, asta inseamna pentru mine PSD. Ceea ce am vazut eu aici la Constanta, la liderii acestui partid nu inseamna PSD. Nu poti sa privezi oamenii de cultura de educatie prin cultura iar aici s-a incercat un experiment nefericit cu teatrul nostru.

12. Opera din Constanţa a fost la un pas să-şi ia adio de la spectatori, după ce consilierii judeţeni au aprobat hotărârea de reorganizare a intituţiilor de cultură din Constanţa. A urmat o perioadă grea pentru artişti şi pentru public, acum Opera a fost preluată de Ministerul Culturii. Care sunt premizele pentru viitor?

DV:Nici nu vreau sa-mi amintesc prin ce au trecut colegii mei. Anul a inceput cu o taiere a veniturilor cu 30% care pe noi ne-a afectat puternic. Mi s-a reprosat ca nu am dat oamenii afara, ca nu am taiat salariile, dar cine eram eu sa fac acest lucru. Nicio lege si nici conducator politic nu ar trebui sa-si permita sa se joaca cu vietile unor oameni care isi dau sufletul pe scena. Le multumesc colegilor mei ca m-au inteles si au ramas in Teatru. Desi am fost in somaj tehnic pe compartimente, teatrul a functionat si am dat spectacole, am fost alaturi de publicul nostru. Am incercat sa tinem steagul sus cum se spune desi sufletul ne plangea. In luna mai am aflat ca se urmeste desfiintarea postului meu, chiar am inceput sa-mi strang din bagaje si sa le duc la Bucuresti. Cand am auzit insa ca vor sa desfiinta din nou Teatrul, dupa ce in 2004, mai dadusera afara 300 de oameni prin prima reoganizare, mi-am spus ca trebuie sa rezist. Noi existam astazi si datorita prefectului Claudiu Palaz care a atacat acea hotarare de reorganizare si care ne-a sustinut dar si gratie colegilor mei, carora vreau sa le multumesc. Ce sa mai spun, atunci cand s-a vorbit despre posibilitatea preluarii Teatrului de minister, am fost practic santajata sa semnez statul de organizare, pentru ca altfel domnul presedinte Constantinescu nu si-ar fi dat acordul pentru preluarea noastra de catre minister. Si totusi perioada grea nu s-a terminat. Pe 30 noiembrie, în Monitorul Oficial a apărut hotărârea prin care Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” era transferat din subordinea Consiliului Judeţean Constanţa (CJC) în cea a Ministerului Culturii. Hotărârea prevede ca, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, să se preia de către Ministerul Culturii patrimoniul Teatrului, „stabilit pe baza bilanţului contabil de închidere, însoţit de balanţa de verificare sintetică, contul de rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, conturile de execuţie întocmite pe fiecare sursă de finanţare şi celelalte anexe, inclusiv cele care se întocmesc la finele anului potrivit normelor în vigoare, împreună cu protocolul de predare-preluare, încheiat între Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Consiliul Judeţean Constanţa”. Asadar ca Ministerul sa ne poata prelua cu toate actele in regula,  CJC trebuie să-şi achite datoriile pe care le are la TNOB până pe 20 decembrie.

13. Opera constănţeană nu s-a bucurat în ultimii ani de o promovare eficientă. În alte oraşe mari, elevii şi studenţii sunt îndrumaţi de către profesori să mearga la concerte de muzică simfonică, la operă...intrările sunt gratuite pentru ei..promovarea prin şcoli, cu ajutorul profesorilor de muzică ar fi o soluţie pentru viitor?

DV:Acest lucru mi l-au reprosat si examinatorii, fara sa cunoasca faptul ca mi s-au refuzat proiectele pentru copii, spunandumi-se ca fac concurenta altor teatre. Cat despre promovare, am avut un contract de exclusivitate cu TV Neptun si am fost oarecum ingraditi sa colaboram cu alte televiziuni si cu presa in general. Tocmai de aceea toti m-au etichetat ca pe un om al Consiliului Judetean iar cand dadeau in ei, dadeau indirect nedrept si in noi. Trebuie insa sa recunosc ca in momentele grele din aceasta vara, presa a fost alaturi de mine si de colegii nostri si le multumesc pentru asta. 

14. S-a publicat rezultatul evaluării dvs în calitate de director al Teatrului "Oleg Danovschi" şi aţi fost notată cu 7,68. Eraţi pesimistă înaintea acestei evaluări şi convinsă că se doreşte discreditarea dvs. Ce v-au reproşat membrii comisiei? Pentru ce aţi fost apreciată de către reprezentanţii “CJC-ului încărcat de cultură”?

DV; Mă aşteptam să mă scoată un manager prost. Nu stiu daca am fost un manager prost, insa stiu ca am fost un manager profesionist. Ei m-au evaluat ca să mă decredibilizeze. Initial domnul Madalin Voicu m-a felicitat ca am rezistat in Teatru timp de 5 ani in conditiile cunoscute, apoi s-a sucit si mi-a transmis ca ar fi trebuit sa plec daca nu am reusit sa deschis usi. Am fost trasă la răspundere şi pentru aspecte care nu ţineau de activitatea de manager a unei instituţii de cultură, dar şi pentru că a făcut eforturi pentru ca instituţia să fie preluată de Ministerul Culturii. Am fost acuzata ca am mancat 38 de miliarde de lei din bugetul institutiei, in conditiile in care banii au fost perfect cheltuiti. Noi nu suntem cheltuitori de bani cash. S-au spus insa lucruri care au inflamat spiritele unor colegi insa oamenii au inteles apoi care este adevarul. Noi practic am facut mai multe feluri de mancare, gatind numai din boabe de fasole. Asta e adevarul. Nu stiu daca nota primita reflecta realitatea, stiu insa ca am ramas sa ma bat pentru oameni si mi-am cheltuit banii din salariul de la Opereta ca sa pot sa traiesc la Constanta. Sa nu creada cineva ca m-am imbogatit. Sunt doar mulţumită că am rezistat atât de mult. Pe evaluatori i-au interesat rezultatele, fără să ţină cont de motivele pentru care nu s-au putut realiza anumite obiective. Orice demers aş fi făcut împotriva ordonatorului de credite nu ar fi avut neapărat repercusiuni asupra mea, ci asupra salariaţilor teatrului, în primul rând în ceea ce priveşte salariile, care nu ar mai fi fost date la termen. Ma bucur ca de la 1 octombrie jucam cu sala plina, ca nici macar eu nu mai gasesc un loc liber la spectacole si vreau sa spun ca am tot respectul pentru oameni si vreau sa le multumesc ca am ramas impreuna.

15. Regretaţi ceva din ceea ce aţi făcut sau nu aţi făcut până acum?Nu v-aţi gândit nici o secundă la un alt drum?

DV:Nu regret pentru ca am avut multe bucurii si multumesc ca am gasit puterea sa ies din cele mai grele situatii din viata mea.

16. Dincolo de muzică, ce mai există în viaţa Danielei Vlădescu?

DV:Animale. Ele sunt prietenii, sunt familia mea.

17. Întâmplarea face ca această discuţie s-o avem în luna decembrie a anului 2010,la 21 de ani de la evenimentele din decembrie 89, momente care nu sunt cele mai plăcute în existenţa dvs. După aţâţia ani, ce aţi ales să păstraţi în sufletul dvs. din acea perioadă?

D.V.: Totul cu bune si rele face parte din viata mea.Nu voi putea uita multe lucruri. Eu iert, dar nu uit si de cate ori am fost sacrificata am iertat, dar nu am uitat. N-as vrea sa deschid acest colt cu amintiri, care sunt ale mele. 

18. Ce a fost adevăr şi ce a fost fabulaţie din relaţia cu Nicu Ceauşescu? Aţi regretat vreodată că aţi sacrificat totul pentru iubire, în condiţiile în care acea mare iubire nu v-a ajutat niciodată?

DV: A fost o relatie normala, o poveste de iubire.  Nu regret insa nimic din ce am facut.

19. “Când ţii la cineva, dai totul, faci totul, dormi pe un colţ de pat, poţi să mănânci partea cea mai proastă din mâncare, poţi să te scoli la cinci dimineaţa să pregăteşti ceaiul sau cafeaua. Asta înseamnă să iubeşti pe cineva! Nu să ceri!” Astăzi, mai credeţi în aceste cuvinte?

DV:Asa sunt si acum. Desi nu am un sot acum, pentru ca sunt singura fac toate astea pentru prietenii mei. Daca cineva nu poate sa renunte, eu pot. Poate ca de multe ori nu simt bucuria vietii, insa nu ma pot schimba. Asta inseamna sa iubesti cu adevarat. As fi vrut sa primesc toate aceste lucruri fara sa le cer. Nu am avut nevoie de nimic, de sprijin sau de bani. Poate am facut alegeri proaste sau nu am gasit omul potrivit. Asta a fost. 

20. Ce-şi doreşte Daniela Vlădescu pentru 2011?

DV:Imi doresc sa nu mai vad suferinta in jurul meu, imi doresc sa fim mai buni, sa-mi revad prietenele din Italia care ma asteapta cu drag, sa pot munci ca sa pot sa am grija de animalutele mele. Pentru mine nu-mi doresc nimic special.