Adrian Gămălie, consilier pe problemele romilor în cadrul Prefecturii Constanţa „Toţi ne putem lovi de aceleaşi probleme pe care le întâmpină zi de zi minoritatea romă”

Un cartier de romi din Eforie a fost ras, în urmă cu doar câteva zile, de buldozerele Primăriei. Acolo locuiau aproximativ 100 de persoane, dintre care 55 sunt copii. Sunt oameni care au rămas sub cerul liber, acum, într-una dintre cele mai friguroase toamne din ultimii ani. Aveţi posibilitatea de a vă implica în găsirea unei soluţii din funcţia pe care o ocupaţi?
Soluţia pentru aceşti oameni nu poate veni decât din partea celor care îi reprezintă legal, anume autoritatea locală. Statutar, asta îi este obligaţia: să îi ajute să se gospodărească şi să vegheze asupra bunăstării locuitorilor localităţii respective. Dacă administraţia publică locală ar fi fost de acord cu amânarea demolării până în primăvară, eu, împreună cu alte persoane care se ocupă de integrarea minorităţii rome şi, de asemenea, cu ONG-urile, noi am fi ajutat în identificarea de soluţii alternative. În acest sens, ne-am şi oferit să ajutăm.
Din nefericire, nu a existat deschidere din acest punct de vedere din partea domnului viceprimar Robert Şerban, fiindcă noi cu dumnealui am purtat discuţiile, având ca urmare situaţia dezastruoasă în care au ajuns o sută de persoane, jumătate dintre ele minori.
Problema este una foarte complexă şi doar după ce reprezentanţii administraţiei locale găsesc o soluţie temporară pentru oamenii lăsaţi fără locuinţe, vom putea identifica împreună cu toate instituţiile abilitate o rezolvare pe termen lung.

Primarul oraşului Eforie, Ovidiu Brăiloiu, a făcut următoarea comparaţie: „când se închide la măcelărie, câinele mai stă câteva zile, dar până la urmă, dacă măcelăria este închisă, trebuie să plece în altă parte”. Se referea la acei cetăţeni de etnie romă. Cum comentaţi această declaraţie?
Dacă am dori să vedem realitatea unui stat civilizat ar fi cel mai uşor să ne uităm la cei mai săraci dintre cetăţenii săi. Avem aici exemplele ţărilor nordice (Suedia, Finlanda, Danemarca) unde, deşi o mare parte din populaţia ţării provine de pe continentul african, aceasta este integrată în societate, cu drepturi depline. Dacă am dori să identificăm soluţia pentru România, mai mult ca sigur nu o vom putea face decât ocupându-ne de cei mai săraci dintre semenii noştri.
Legat de declaraţia domnului primar Brăiloiu, ca cetăţean al acestui stat refuz să comentez. Nu doresc să fac decât o precizare: după drama din Bucureşti, cu acel copil omorât de câini, oamenii au ieşit în stradă, autorităţile încearcă acum să găsească adăposturi pentru animalele fără stăpân, ONG-urile şi mass media organizează dezbateri publice pe această temă; pentru o sută de persoane, printre care minori şi bătrâni, bolnavi de TBC, copii bolnavi de hepatită, femei gravide în luna a opta ce soluţie a dorit domnul primar? Dumnealui consideră că etnicii romi şi musulmanii nu sunt nici măcar animale, dacă nu oameni?

Şi primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, a făcut, săptămâna aceasta, o declaraţie care i-a vizat pe romi. Edilul şef a afirmat: „M-am săturat de ţiganii ăştia!”. Declaraţia a venit în contextul în care un etnic rom îl căuta din nou pentru a fi ajutat să-şi găsească un loc de muncă. Sunt romii o problemă pentru municipalitate? Cum aţi defini relaţia dintre administraţia locală şi etnicii romi?
În municipiul Constanţa avem o cu totul şi cu totul altă situaţie, aici făcându-se demersuri pentru a oferi oamenilor evacuaţi soluţii alternative pentru locuit. Cât despre declaraţia domniei sale, nu pot spune nimic deoarece nu am auzit-o, aşa cum s-a întâmplat în cazul declaraţiei domnului primar Brăiloiu.
Firesc, loc de mai bine există tot timpul şi de fiecare dată când municipalitatea va dori, mă voi oferi să o ajut, la fel ca mine ar proceda cei de la Partida Romilor, cei de la Speranţă şi Încredere şi de la alte ONG-uri. Ori de câte ori am fost la cabinetul domnului viceprimar Făgădău legat de problemele comunităţii de romi, am avut uşa deschisă şi mi s-a oferit dreptul la un dialog legat de romi. Important este ca înainte de toate să existe o cale pentru a dialoga.
Nu ştiu dacă romii sunt o problemă pentru municipalitate. Nu sunt de acord cu generalizarea, mai ales că noi, românii, ca popor suferim pe plan internaţional tocmai din cauza acestei stigmatizări. Mi se pare ipocrit ca atunci când suntem acasă să facem exact lucrul care ne displace cel mai mult.

Care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă etnicii romi şi care v-au fost aduse la cunoştinţă de când ocupaţi această funcţie?

Sunt problemele generale ale populaţiei sărace din ţara noastră: lipsa locurilor de muncă, accesul la Sănătate, lipsa spaţiului locativ. Pe lângă problemele generale, apare factorul de percepţie din partea populaţiei majoritare, fapt ce agravează şi mai mult starea şi aşa grea în care să găseşte această etnie.

Discriminarea romilor rămâne, în România, un fenomen complex, care îşi are rădăcinile în secole întregi de robie a acestor etnici. Fenomenul se manifestă plenar şi astăzi. Cine credeţi că se face vinovat, în opinia d-voastră?
În opinia mea, vinovaţi de acest lucru se fac tocmai cei care, din punct de vedere principial, ar trebui să lupte pentru drepturile şi libertăţile oamenilor: societatea civilă şi mass media. Lipsa unei elite care să iasă în faţă, în mass media, care să ne spună nouă, românilor, ce este moral, ce este imoral, ce e bun, ce e greşit naşte persoane care uită că în momentul în care ocupă nişte posturi cu responsabilitate morală trebuie să-şi lase acasă orice gândire misogină, xenofobă, rasială etc.

Despre romi se spune că sunt cei mai săraci dintre săraci şi, de asemenea, că au sănătatea cea mai precară. De ce există şi la momentul actual o rupere, o fisură între romi şi sistemul de Sănătate din România?
Cred că majoritatea populaţiei sărace din România suferă din cauza acestei fisuri care există între ea şi sistemul de Sănătate. Am întâlnit şi comunităţi de romi care aveau relaţii foarte bune cu medicii de familie din zonă cum, de asemenea, am întâlnit şi contrariul. Cei care lucrează în sistemul de Sănătate trebuie să nu uite principiile morale pe care le învaţă de-a lungul pregătirii profesionale. Ca român, m-am săturat de expresia „şi el e om” pe care o invocă uneori politicienii sau doctorii atunci când greşesc, când o comit grav. Meseriile lor sunt în slujba semenilor lor. Prin urmare, un doctor, spre exemplu, trebuie să trateze pe oricine, indiferent de etnie.

În România au fost semnalate, de-a lungul timpului, o serie de cazuri de segregare şcolară. Se confruntă judeţul Constanţa cu acest fenomen? Cum poate fi el combătut?

De când ocup acest post nu am întâlnit niciun caz de segregare şcolară în judeţ. Dacă există asemenea cazuri, îi rog pe cei care au cunoştinţă de ele să anunţe Inspectoratul Şcolar Judeţean, instituţie în cadrul căreia există un inspector pentru minorităţile turcă şi romă. Şi, de asemenea, să mă anunţe şi pe mine personal.

Când ar putea etnicii romi să se transforme dintr-o voce stigmatizată într-una coerentă cultural, politic, social?
Ca jurnalist, mai mult ca sigur că jumătate din materia pe care aţi învăţat-o pentru a profesa această meserie coincide cu cea pe care am studiat-o eu şi bănuiesc că ştiţi probleme legate de drepturile omului, dar şi cine sunt personalităţile care au schimbat realităţile lumii în care trăim, la nivel global, din acest punct de vedere. Aici îi amintesc pe Mahatma Ghandi, Martin Luther King, Nelson Mandela. Niciunul dintre aceştia nu şi-a putut îndeplini operele până când populaţia majoritară nu a devenit solidară cu cauza lor, a celor care au suferit din cauza încălcării drepturilor. Din timpul mişcărilor conduse de Luther King şi Nelson Mandela avem chiar imagini video în care se poate vedea faptul că jumătate din persoanele de acolo, care le susţineau cauza, erau albe.
Deci, soluţia pentru această etnie va veni în momentul în care populaţia României va realiza că şi ea riscă, întocmai cum riscă mereu romii, o încălcare a drepturilor fundamentale şi, totodată, atunci când ea va deveni solidară cu minoritatea romă.

Ce rol are presa în ceea ce priveşte etnia romă? Este un factor care ajută la îmbunătăţirea imaginii acestor cetăţeni minoritari sau, din contră, care face rău?
Teoretic, presei îi revine cel mai mare rol în a ajuta această etnie. De fiecare dată când presa foloseşte cuvântul rom fără ca acesta să aibă vreo legătură cu situaţia prezentată, avem de a face cu o manipulare a maselor. Există emisiuni care prezintă realităţile etniei şi ne arată toate personalităţile naţionale care sunt de origine romă dar, din nefericire, cu o floare nu se face primăvară.
Deşi există ziarişti care nu se abat de la normele deontologice, din păcate, majoritatea presei are un rol negativ nu doar în ceea ce priveşte imaginea etnici rome, ci şi legat de starea naţiunii.

Cărui fapt se datorează discrepanţele dintre romii foarte săraci, la limita subzistenţei, şi romii care locuiesc în palate cu turnuleţe şi care, într-o opulenţă fantastică, poartă kilograme de aur pe ei?
De fiecare dată când cineva prezintă opulenţa anumitor romi trebuie să o prezinte nu ca fiind specifică doar acestei etnii, ci ca pe o dovadă a derapajului democratic din România. Putem da exemple: regiunile Covasna - Harghita, anume părţi din Moldova. Deşi ele, ca zone, figurează printre cele mai sărace, vorbim aici şi despre magnaţi, despre baroni locali şi despre multe persoane prezente în topul celor mai bogaţi români.
Chiar România este un exemplu din acest punct de vedere pentru că, de ce să nu recunoaştem, este una dintre cele mai sărace dintre ţările din Uniunea Europeană. Şi vorbim, totuşi, despre multimiliardari. În opinia mea, oriunde există pe glob oameni săraci apare şi un procent infim de oameni care îşi fac averi fabuloase în mijlocul lor. Putem da exemplul Afganistanului, al Irakului, al ţărilor din lumea a treia.
În încheiere, aş vrea să amintesc cititorilor de presă că la sfârşitul zilei toţi suntem oameni şi că toţi ne putem lovi de aceleaşi probleme pe care le întâmpină zi de zi minoritatea romă. Iar dacă unora dintre noi le displace această etnie, cu atât mai mult ea trebuie ajutată pentru ca cei mai tineri reprezentanţi ai săi, copiii, să aibă parte de educaţie şi de o societate mai civilizată.