Arhitectul Radu Cornescu „Victor Ştephănescu este autorul celor mai multe clădiri de patrimoniu din Constanţa“

În anul centenarului Marii Uniri, arhitectul Radu Cornescu ne invită să-l descoperim pe unul dintre cei mai mari arhitecţi români care şi-au legat numele de Constanţa, prin clădirile proiectate aici, Victor Ştephănescu.
 
Însă bunul renume al lui Ştephănescu trece, cum este şi firesc, graniţele urbei tomitane, iar importanţa sa pentru istoria arhitecturală a ţării este colosală numai dacă ne gândim că el este autorul Catedralei Încoronării de la Alba Iulia.
 
Mai multe despre acest arhitect aflaţi din interviul de mai jos, dar mai ales din volumul monografic semnat de arhitectul Radu Cornescu: „Arh. Victor Ştephănescu între stilul naţional şi modernism“, apărut sub egida Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi a Ordinului Arhitecţilor din România - Dobrogea, la Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna“.
 
Monografia va fi lansată vineri, 23 martie, la Universitatea „Andrei Şaguna“, de la ora 14.30, şi va fi prezentată de directorul Muzeului de Artă Constanţa, dr. Doina Păuleanu, şi de preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România - Dobrogea, arhitectul Alexandru Bălan. Evenimentul editorial va urma simpozionului „Marea Unire - simbolismul centenarului“, programat de la ora 13.00, în cadrul căruia vor conferenţia acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, acad. Alexandru Surdu, prof. ing. Nicolae Noica şi prof. univ. dr. Ioan Scurtu.
 
Sunteţi un arhitect atipic, aş zice. Un arhitect pasionat de istoria Constanţei, văzută mai ales prin prisma clădirilor vechi, cu poveşti. Cum s-a născut această pasiune?
 
Cred că orice arhitect născut în Constanţa are datoria să cunoască istoria Constanţei, să respecte zona peninsulară, vatra cetăţii Tomis şi apoi a oraşului vechi, să lupte pentru a păstra identitatea şi autenticitatea acestei zone.
 
Dincolo de ziduri, de elemente arhitecturale, vă preocupă oamenii, „autorii“, arhitecţii. În ce măsură consideraţi că povestea unei clădiri se împleteşte cu cea a proiectantului / arhitectului său?
 
Arhitectura este una dintre cele şapte arte. E normal ca atunci când priveşti un tablou să-i cunoşti autorul, la fel, este similar şi pentru o clădire, mai ales despre cele care au scris istorie. Ca şi în pictură, muzică, literatură etc., autorii au o personalitate specifică, pe care, în timp, înveţi s-o recunoşti. Mijloacele stilistice, gândirea partiturilor, forma, culoarea sau volumul unei construcţii definesc „portretul“ fiecărui autor în parte.

 
Despre Victor Ştephănescu, unul dintre marii arhitecţi ai Constanţei, v-am auzit vorbind mai mult pe dvs. şi pe directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu. Monografia pe care i-aţi dedicat-o şi pe care o veţi lansa în curând vine să suplinească lipsa informaţiilor despre această personalitate?
 
Într-adevăr, deşi arhitectul Victor Ştephănescu este o personalitate de prim-rang a ţării, unul dintre „giganţii“ de la început de secol XX, s-a scris şi s-a vorbit despre el foarte puţin, mai ales despre câteva clădiri mai importante ale lui. Aceasta monografie vine să-l pună la un loc de cinste, alături de alţi arhitecţi contemporani lui: Ion Mincu, Dimitrie Maimarolu, Petre Antonescu, Ion Berindey, Ştefan Burcuş, Grigore Cerchez etc.
 
Parafrazând titlul unei cărţi a lui Apostol D. Culea, vă întreb, domnule Radu Cornescu, cât şi mai ales ce trebuie să ştie orice constănţean despre Victor Ştephănescu?
 
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (fosta Primărie), Moscheea Regală „Carol I“, Muzeul „Jalea“, Casa Cănănău, Cuibul Reginei (astăzi dispărut), completări majore la Cazinoul din Constanţa, Bursa de Mărfuri şi sediul Pompierilor din Portul Constanţa, Vila Luceafărul şi Cazinoul din Mamaia sunt doar câteva lucrările semnate de Victor Ştephănescu! El este autorul celor mai multe clădiri de patrimoniu (monumente istorice de arhitectura) semnate de un singur autor în Constanţa.
 

Cât de important a fost acest arhitect în epocă? Ce a însemnat el pentru arhitectura românească? V-am auzit că asociaţi numele lui Victor Ştephănescu cu românismul. De ce?
 
Ştephănescu a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi care au impus un stil naţional în ţara noastră, stilul neoromânesc. La începutul secolului al XX-lea, arhitecţii proiectau într-un stil eclectic, influenţaţi mai ales de arhitectura occidentală, majoritatea având diplome obţinute la Paris. Ion Mincu, Grigore Cerchez, Petre Antonescu, Ştefan Burcuş, Cristofi Cerchez, Nicolae Ghica-Budeşti, Toma T. Socolescu şi Victor Ştephănescu sunt pionerii acestui curent cu realizări remarcabile. Ei au folosit elemente de arhitectură tradiţională românească, repuse într-un mod monumental, pentru a da identitate clădirilor realizate după ideile lor.
 
Puteţi să deconspiraţi, înainte de lansare, câteva dintre surprizele pe care le relevă monografia dvs.?
 
Dau doar două exemple: la Expoziţia Naţională din 1906 de la Bucureşti (unde a fost arhitect-şef, alături de Ştefan Burcuş), după planurile lui Victor Ştephănescu s-au realizat cele mai multe pavilioane, majoritatea în stil neoromânesc, iar el este autorul Catedralei Încoronării de la Alba Iulia, simbolul unirii românilor, unire pe care o sărbătorim tot anul acesta, de Centenar.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi:

Arhitectul constănţean Radu Cornescu lansează volumul dedicat unui român de elită