Consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mikhail Reva, la sfârşit de mandat „Ne despărţim de România şi de Constanţa cu păreri de rău, dar vom păstra în inimi cele mai calde amintiri“ (galerie foto)

Astăzi, 13 octombrie, zi în care împlineşte 65 de ani, consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mikhail Reva, îşi încheie oficial mandatul în România, prilej cu care cotidianul ZIUA de Constanța îi adresează urarea tradițională „La mulți ani!“. Într-un interviu pe care ni l-a acordat, diplomatul rus a vorbit cu căldură despre oraşul în care a locuit patru ani, despre oamenii cu care s-a împrietenit şi despre viitorul relaţiilor ruso-române.

Sunteţi la finalul misiunii diplomatice in România. Cu ce impresii şi amintiri vă întoarceţi acasă?

Voi răspunde deschis, sincer și din toată inima la toate întrebările. Un diplomat englez, Henry Wotton, a explicat ce înseamnă a fi ambasador. El a zis că „ambasadorul este un soț cinstit, trimis peste hotare ca să mintă în interesele țării sale“. Această definiţie nu caracterizează diplomaţi contemporani, pentru că diplomatul englez a făcut respectiva declaraţie în secolul al XVII-lea, când era monarhie absolută. Patru ani este o perioadă destul de lungă pentru oricine. Sunt patru ani şi zece zile de când eu şi soția mea, Maria, ne aflăm la Constanța. Ne despărţim de România şi de Constanţa cu păreri de rău, dar vom păstra în inimi cele mai calde amintiri despre țara dumneavoastră. Ne va fi foarte greu la întoarcere, deoarece multe de aici ne vor lipsi. România ne-a cucerit în fiecare zi. Pentru prima dată am fost în România în 1978, fiind într-o croazieră pe Dunăre. În timpul croazierei, am oprit la Giurgiu, oraş pe care l-am vizitat, după care am vizitat şi capitala. Atunci am reuşit să văd ce a lăsat cutremurul din 1977 la Bucureşti. În ciuda semnelor cutremurului, am rămas impresionat de ce am văzut la Bucureşti.

Cu ce v-a cucerit România? Dar Constanţa?

Bucureștiul m-a cucerit prin arhitectura sa. În ceea ce privește Constanța, lucrând zi de zi aici, ne-am îndrăgostit de acest oraş, de Cazino. De altfel, ne dorim să vizităm cazinoul şi în viitor, după ce va fi restaurat.

Aţi legat prietenii aici? Care sunt persoanele care vă vor lipsi atunci când veţi ajunge acasă?

Noţiunea de prieten este deosebită pentru mine. Nu am mulți prieteni. În schimb, am mulţi amici şi cunoscuți în Constanța și în alte orașe din România. Aceştia sunt reprezentanți ai administrațiilor locale din Brăila, Galați, Tulcea şi Constanța, judeţe care intră în aria Consulatului General al Federaţiei Ruse. Am relaţii bune cu Inspectoratul Judeţean de Jandarmi, cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului, cu Arhiepiscopia Tomisului, cu Muftiatul, Comandamentul Florei, dar şi cu reprezentanţii tuturor minorităţilor naţionale. Să nu uit şi de teatrele din Constanţa - Teatrul de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, Teatrul de Stat. Am învățat pe de rost aproape repertoriul Teatrului „Oleg Danovski“. Am avut relaţii de prietenie cu toate instituţiile superioare de învăţământ: Universitatea „Ovidus“, Universitatea „Andrei Şaguna“. Cu susţinerea rectorului, am deschis un club academic la Universitatea „Andei Șaguna“. La acest club, doritorii pot învăţa limba rusă şi cultura rusă, pot participa la seminarii, conferinţe, cu prilejul diferitelor sărbători din Rusia, cum ar fi „50 de ani de la zborul primului om în cosmos“, „70 de ani de la lupta din Stalingrad“, „70 de ani de la lupta din Kursk“ şi altele. În cadrul clubului academic, au fost organizate diferite expoziţii şi vernisaje. Am colaborat activ cu toate organele locale și sper că aceste relaţii vor dăinui şi se vor extinde în continuare. Nu vreau să nominalizez anumite persoane, deoarece aş putea omite pe unele. Toţi îmi vor lipsi. Aţi văzut şi atmosfera de prietenie de la recepţia de rămas-bun.

Primarul Radu Mazăre a declarat, în nenumărate rânduri, că intenţionează să aducă pe litoral turişti din Federaţia Rusă, dar şi investitori. Ce semnale aveţi în acest sens din țara dumneavoastră, cât de interesaţi s-au arătat cetăţenii ruşi să îşi petreacă vacanțele la Constanţa / Mamaia sau să dezvolte afaceri aici?

Nu doar Radu Mazăre și-a exprimat această intenție, ci şi partea rusă. Există turiști ruși care vin pe litoralul românesc al Mării Negre. Mulţi dintre ei cunosc bine şi sanatoriile de aici. Există deja un grup de clienţi permanenţi din Rusia în Constanţa. În Moscova, există o agenție de turism, Jâvâie klyucii (Cheile Vii), care își desfășoară activitatea pe segmentul turistic al României. Apogeul fluxului de turiști a fost în 2008. Ulterior, din cauza crizei, dinamica a fost negativă. În principiu, în prezent numărul de turişti s-a stabilizat, ceea ce ne determină să credem că, pe viitor, lucrurile vor evolua mai bine. Problema poate fi asemănată cu o stradă pe care se circulă în ambele sensuri. Adică interesul trebuie să fie bilateral. Turiştii ruşi se ciocnesc în Constanţa, pe litoral, cu anumite probleme specifice. Spre exemplu, lipsa meniurilor în limba rusă. Aceste lipsuri stârnesc nemulţumiri. Au fost cazuri când turiştii ajunşi la restaurant şi-au sunat ghidul ca să le traducă meniul. În ceea ce privește oamenii de afaceri, cred că, dacă vor exista condiții bune pentru investiții, multe societăți din Rusia ar putea dezvolta această latură a economiei. În acest sens însă, oamenii de afaceri trebuie atraşi. Dacă vor simţi că există anumite riscuri, ei vor investi în altă parte, nu în România. Da, în ultimii ani, turismul din România se dezvoltă din ce în ce mai bine, există deja multe hoteluri de 4-5 stele și se îmbunătăţesc condiţiile pentru turişti.

Într-un interviu acordat ziarului nostru în urmă cu trei ani, spuneaţi că relaţiile ruso-române „au rădăcini istorice şi au trecut testul timpului“. În contextul politic actual, al crizei din Ucraina, cum vedeţi viitorul relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă?

Dinamica dialogului politic dintre România şi Rusia a început să se dezvolte foarte bine la începutul anului 2013. Din păcate, din cauza situației din Ucraina şi a poziţiei consolidate a Uniunii Europene, dezvoltarea dialogului bilateral a fost suspendată. Sunt de acord că o uniune trebuie consolidată, dar, în acest context, nu trebuie să uiţi şi de interesele tale personale. Putem vorbi multe despre evenimentele din Ucraina, mai ales că este Rusia acuzată, dar nu este cazul. Dacă vom analiza mai atent ce s-a întâmplat la sfârşitul anului 2013, începutul lui 2014, în Ucraina, vom vedea că Rusia nu este responsabilă pentru cele întâmplate acolo. Noi nu am dezbinat această ţară înfrăţită, cu care suntem vecini. Nu am susţinut nicio acțiune pe maidanul din Kiev. Rusia s-a străduit să nu se amestece în problemele  interne ale țării. Din păcate, din cauza susţinerii active din partea ţărilor din UE şi SUA, evenimente din Ucraina au dus la rezultatele tragice, la începutul războiului civil, evidenţiat de evenimentele din sud-estul ţării. Situaţia din Ucraina ne nelinişteşte, mai ales că Rusia, ca nicio altă ţară, este interesată de stabilitate și de stoparea evenimentelor care au loc în sud-estul Ucrainei. De aceea, Rusia va depune orice efort ca situaţia din Ucraina să intre în normalitate. Nu vreau să vorbesc prea multe despre căderea lui Ianukovici și numirea noii conduceri, despre anularea limbii ruse ca a doua limbă regională. Aş vrea să reamintesc un citat din Otto von Bismarck (1815 - 1898), care spunea: „Puterea Rusiei poate fi subminată doar prin despărţirea ei de Ucraina. Şi nu doar să fie dezmembrate cele două, dar şi de a provoca Ucraina împotriva Rusiei. De a înrăi două părţi ale unui singur popor şi de a urmări cum fratele ucide pe frate. Pentru acest lucru, trebuie să identificaţi trădători în elita naţională şi, cu ajutorul lor, să schimbaţi conştiinţa unui întreg popor, în aşa fel ca acesta să înceapă a urî tot ce este rusesc, să-şi urască neamul. Restul evenimentelor sunt chestiuni de timp“. Relaţiile dintre România şi Rusia trebuie să rămână stabile şi pragmatice, mai ales că avem lucruri comune în istorie. Din păcate, nu toate paginile din istoria noastră comună au fost luminoase, dar am găsit întotdeauna puterea să revenim la normalitate.

Este cunoscut faptul că, printre comunităţile etnice recunoscute oficial în România, se numără şi cea a ruşilor lipoveni, ce are şi deputat în Parlamentul României. Care credeţi că este rolul acestei comunităţi în relaţiile dintre cele două state?

Experienţa României vizavi de minorităţile naţionale merită atenţie, chiar mulţumiri. Cred că nu toate ţările se pot lăuda cu asemenea performanţă. Nu în toate ţările minorităţile naţionale au reprezentanţi în Parlament. În schimb, în România, toate minorităţile au reprezentanţi în Parlament. Este un lucru foarte bun, mai ales că statul susţine şi financiar activitatea acestor minorităţi, alocând bani pentru promovarea culturii lor, pentru construirea sediilor culturale. Marea majoritate a ruşilor lipoveni, care locuiesc în Dobrogea, simt această grijă şi susţinere a autorităţilor, atât locale, cât şi centrale. Lipovenii sunt o parte a lumii ruse, care este împrăştiată pe tot globul. Spre exemplu, în Ucraina locuiesc 11 milioane de ruşi care sunt cetăţeni ai Ucrainei. Lipovenii sunt cei care au venit în România acum 300 de ani, găsind aici cea de-a doua patrie. Ei participă activ la tot ce înseamnă lumea rusă, la toate forumurile internaţionale, la evenimente culturale. Anual, 50 de copii din rândul comunității rușilor lipoveni din România, care câştigă anumite premii la diferite concursuri, pleacă în Rusia, în excursie. Lipovenii sunt un fel de pod între Rusia și România.

În ce măsură sunt influenţate relaţiile economice dintre Rusia şi România, având în vedere politica de deschidere a țării noastre spre SUA?

Nu este nicio problemă în ceea ce priveşte deschiderea României spre SUA. România este în drept să-și aleagă parteneri și să construiască relaţii, ca oricare alt stat independent şi suveran. Însă Rusiei nu poate să-i placă chiar tot ce înseamnă acest parteneriat. Vorbim despre scutul antirachetă. Acest lucru nu poate să-i placă Rusiei, având în vedere că scutul va fi situat foarte aproape de graniţele ei. Și nu este nevoie să se explice că acest scut a fost amplasat împotriva Iranului, a Coreei de Nord. Rusia știe exact împotriva cui este îndreptat. De asemenea, Rusiei nu poate să-i placă faptul că în apele Mării Negre au existat nave militare, care nu aparțin țărilor riverane. Aici există permanent, pe baza de rotaţie, nave care aparțin Franței, Italiei, SUA. Cred că problemele din regiunea Mării Negre trebuie rezolvate, în primul rând, de ţările din regiune. Ţările riverane Mării Negre au structuri economice şi militare comune în cadrul cărora pot colabora. Vorbim de BLACKSEAFOR, de BSEC (Organization of the Black Sea Economic Cooperation - Organizaţia economică de cooperare în regiunea Mării Negre). Există şi proiectul unei șosele de coastă în jurul Mării Negre. Cred că realizarea acestui proiect va permite ca relaţiile economice dintre ţările riverane să se dezvolte şi mai mult. Cred că prezenţa navelor militare străine nu asigură securitatea zonei, dimpotrivă, o deteriorează. De aceea, repet, în colaborarea cu alte ţări trebuie să trebuie să ia în considerare şi interesele ţărilor din vecinătate.

Ce părere aveţi despre libertatea de exprimare a presei din Federaţia Rusă? Dar despre cea a presei din România? Se pot enumera câteva asemănări / deosebiri?

Vreau să amintesc un banc vechi sovietic din anii '70. S-au întâlnit un jurnalist american și unul sovietic și au discutat despre libertatea de exprimare din SUA și Rusia. Au dezbătut mult acest subiect, fiecare rămânând, în cele din urmă, la părerea sa. Într-un final, americanul zice: „La noi, în America, este libertate. Oricine se poate posta în faţa Casei Albe şi poate spune că preşedintele este prost. Şi nimeni nu-i va face nimic. În replică, jurnalistul rus îi răspunde: „Şi la noi, oricine poate veni în Piaţa Roşie şi poate declara că preşedintele american este prost. Nimeni nu-i va face nimic“. Au trecut însă peste 40 de ani de atunci, iar în ultimii ani, în Rusia, atitudinea faţă de presă și libertatea cuvântului a evoluat. Presa este liberă în Rusia, avem și presă pro, dar și presă de opoziție. Presa din Rusia nu are subiecte tabu, poate discuta despre orice. Desigur, există anumite subiecte interzise prin lege. Spre exemplu, legea nu permite promovarea ideilor fasciste. Restul subiectelor pot fi analizate, discutate, și nimeni nu pățește nimic. Dacă aş zice că am atins idealul, ar însemna că mint. Avem foarte mult de lucru în ceea ce priveşte libertatea cuvântului şi a presei. Dar construcția în Rusia a unei societăţi libere şi democratice este inevitabilă. Și în România, la fel ca în Rusia, putem vedea că unele articole sunt comandate. Jurnalistul scrie un anumit subiect aşa cum vrea cel care l-a comandat. Aceasta este partea negativă a presei nu numai din România şi Rusia, ci de pretutindeni. Presa trebuie să fie liberă şi independentă. Şi doar atunci, cititorii, telespectatorii, radioascultătorii vor afla adevărul. Trebuie să ne cizelăm şi să devenim buni în acest sens.

Un mesaj de final de mandat pentru autorităţile constănţene şi pentru cititorii noştri?

Le doresc cititorilor cotidianului dumneavoastră, locuitorilor Constanţei, cetăţenilor României să înflorească. Bunăstarea şi încrederea în ziua de mâine să fie prezente în fiecare familie. Și în România, şi în Rusia, nivelul de viață nu este atât de bun pe cât ne-am dori. Încă o dată, vă doresc bunăstare, fericire şi un cer plin de pace deasupra capului.