Corina Apostoleanu, bibliotecar în cadrul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman“ „Literatura de specialitate îl numeşte pe bibliotecar broker de informaţie. Datele oficiale spun că mai este încă nevoie de noi“

Corina Apostoleanu este şef al Serviciului Prelucrare, dezvoltare, colecţii, informare bibliografică şi comunitară din cadrul Bibliotecii Judeţene „I.N. Roman“ din Constanţa. În 1986, a absolvit Facultatea de Litere, Secţia Română - Engleză din cadrul Universităţii Craiova. Are studii post-universitare în biblioteconomie şi ştiinţele informării şi, de asemenea, un doctorat în biblioteconomie. De-a lungul timpului, a participat la sesiuni de comunicări ştiinţifice şi a publicat în revistele Tomis, Exponto, Agora.
Ce înseamnă meseria de bibliotecar? Cât de motivaţi mai sunt tinerii să lucreze într-o bibliotecă? În ce măsură fac concurenţă noile tehnologii bibliotecilor din ţară? Care este poziţia bibliotecarului în societatea contemporană? La aceste întrebări a răspuns Corina Apostoleanu, în cadrul unui interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.

Când aţi decis să vă dedicaţi meseriei de bibliotecar? Ce anume v-a determinat să faceţi această alegere?

Practic, au existat două etape în această alegere. Prima ar fi anul III de facultate, când am ales ca disciplină opţională Biblioteconomia şi, la Universitatea Craiova, unde am studiat, am avut ocazia să iau contact atât cu Biblioteca Universitară, cât şi cu cea Judeţeană, unde am efectuat practică timp de un an. Prin natura lucrurilor, studenţii la Filologie sunt foarte legaţi de cărţi şi de biblioteci sau, cel puţin, aşa era în generaţia mea. Cred că atunci a fost prima dată când m-am gândit la această meserie.
O a doua etapă, în care, practic, lucrurile s-au concretizat, a fost cea din 1990, spre sfârşitul anului, când a avut loc examenul în urma căruia am început să lucrez la Biblioteca Judeţeană. Desigur, la început, venind dintr-o altă meserie, cea de profesor, nu ştiam foarte multe lucruri despre modul de lucru dintr-o bibliotecă. N-am spus asta de la început, dar diploma de Filologie de dinainte de 1990 îţi asigura un loc în învăţământ. În acest sens, nu aveai prea multe opţiuni şi, în consecinţă, absolut toată promoţia a mers să lucreze la catedră.
În concluzie, alegerea a fost legată în special de apropierea de carte şi mai ales de ideea că în bibliotecă voi găsi la fel de bine un mediu în care să dezvolt ceea ce învăţasem ca filolog. 

Ce presupune meseria dumneavoastră?

Suntem conştienţi, cei care lucrăm în bibliotecă, de faptul că publicul nostru nu prea ştie ce se întâmplă în spatele uşilor închise, cum se spune. Oamenii văd, în general, cărţile pe rafturi, presa, sau celelalte medii pe care este stocată informaţia. Pentru a ajunge la această informaţie este nevoie de prezenţa bibliotecarului, care efectuează toate operaţiunile necesare, de la înregistrarea documentelor, până la prelucrarea informaţiei, astfel încât utilizatorii, cum se numesc, mai nou, cititorii noştri să găsească tot ce le trebuie într-o bibliotecă. Practic, bibliotecarii trebuie să ştie de toate şi, de un număr de ani, trebuie să ştie să utilizeze tehnologia, astfel încât să dea răspunsuri cât mai rapide la cererile care li se adresează.

Câţi tineri se mai îndreaptă, la ora actuală, către biblioteci? Ce i-ar motiva să facă asta?


Desigur, fenomenul îndepărtării tinerilor de bibliotecă este unul binecunoscut şi nu are rost să-l negăm. Poate că este momentul să înţelegem cu toţii că a-i atrage pe tineri într-o astfel de instituţie, aflată într-o acerbă concurenţă cu celelalte medii de informare, presupune un efort foarte mare şi din partea noastră. Şi motivaţia e următoarea: trebuie să afle, alături de noi, cum pot să utilizeze cât mai eficient informaţia, cum pot să găsească pe internet ce îi interesează, căci, de multe ori, ceea ce se află acolo nu este tocmai corect. Sunt şi situaţii în care tinerii cer ajutorul bibliotecarului tocmai din aceste motive.

Se spune că, în ultimii ani, meseria de bibliotecar este pe cale de dispariţie. Cât este mit şi cât este adevăr? Ce spun datele oficiale?

În realitate, nu e pe cale de dispariţie. Este într-o continuă transformare, determinată de metamorfoza prin care trec toate mediile de informare. Fără a utiliza cuvinte mari, bibliotecarul este, la ora actuală, un intermediar între informaţie şi cel care o foloseşte. Literatura de specialitate îl numeşte pe bibliotecar broker de informaţie. Datele oficiale spun că mai este încă nevoie de noi în biblioteci.

Ce înseamnă biblioteca pentru un bibliotecar? O casă, un sanctuar, o evadare?

Nu ştiu dacă putem generaliza şi nu aş vrea să vorbesc în nume colectiv. Pentru mine, biblioteca este o a doua casă şi o evadare prin ceea ce găsesc în ea. Da, este şi un sanctuar, dar haideţi să coborâm statuia de pe soclu şi să ne apropiem de acest sanctuar, care trebuie să devină un loc foarte prietenos pentru utilizator.


Care este principalul adversar al bibliotecarilor? Lipsa de interes a oamenilor pentru lectură? Noile tehnologii?

Nu aş considera că bibliotecarii au în mod special adversari. Poate bibliotecile. Se vorbeşte de o lipsă de interes pentru lectură. Şi, din păcate, statisticile spun că România nu stă pe un loc prea bun, în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană, la capitolul lectură şi achiziţie de carte. Se vorbeşte, de asemenea, despre concurenţa noilor tehnologii. Personal, cred că aspectele pot fi complementare. Mai precis, citesc şi pe tabletă, dar şi din carte.

Care este poziţia bibliotecarului în societatea actuală? I se acordă respectul, importanţa cuvenite?

Cu bibliotecarul se întâmplă ceea ce este cunoscut şi din alte domenii. Negarea vine de multe ori din necunoaştere. Cu siguranţă că, dacă oamenii ar şti mai multe despre meseria noastră (poate că şi noi suntem de vină că aceste lucruri nu sunt cunoscute), ar înţelege mai bine de ce este importantă această meserie. Vorbind strict despre România, e un mare succes că meseria e trecută în nomenclator, de câţiva ani, nu de mulţi.

Credeţi că tinerii pot fi îndrumaţi spre lectură prin derularea unor campanii?

Am derulat şi noi astfel de campanii şi chiar acum avem concursul „Bătălia cărţilor“, iniţiat de colegii noştri de la Biblioteca Judeţeană din Cluj, care se adresează elevilor de şcoală gimnazială, dar şi liceenilor. Eu cred că, de fapt, bătălia se poartă zi de zi şi nu sunt suficiente numai campaniile, ci este necesară o apropiere, dacă vreţi, emoţională de carte şi de lectură.
Practic, lectura este singura care dezvoltă anumite capacităţi intelectuale şi cercetătorii americani au redescoperit acest lucru. Spun aceasta deoarece este uimitor cum în epoca noastră se redescoperă lucruri cunoscute de sute de ani.

Care este cea mai frumoasă amintire din cariera dumneavoastră?

Nu ştiu dacă mă pot opri la o singură amintire şi nu vreau să utilizez cuvinte foarte mari vizavi de satisfacţia pe care o ai când ştii că ai ajutat pe cineva să ajungă la informaţiile pe care le căuta. Spun doar că m-am bucurat de multe ori când am văzut că ceea ce facem zilnic nu este în zadar.

A existat vreun moment în care aţi fost tentată să renunţaţi la această meserie?

Da, au existat mai multe momente chiar, când m-am gândit că poate nu e rău să mai schimbi ceva din când în când. Mi-ar lipsi însă multe lucruri de care astăzi mă simt profund ataşată. Recent, am avut ocazia să stau la distanţă timp de o lună de mediul în care lucrez zilnic. De multe ori, în acele zile, căutam cu privirea cărţile cu care eram obişnuită şi mi-am dat seama că, deocamdată, nu e posibil.

Nu de puţine ori, bibliotecile au fost comparate cu nişte temple ale lecturii. Pot fi consideraţi bibliotecarii, în contextul actual, salvatori ai acestor temple?

Da, este adevărat, bibliotecile au fost comparate cu temple ale lecturii şi păstrăm această expresie astăzi cu înţelesul de locuri în care se păstrează documentele cele mai importante. Putem fi salvatorii acestor temple în măsura în care ne dăm toată silinţa în a-i ajuta pe oameni să înţeleagă importanţa bibliotecilor. Consider că sunt două moduri de salvare: unul ţine strict de fonduri şi acest lucru este binecunoscut, iar celălalt ţine de mentalitate. Exemplele bibliotecilor occidentale arată că salvarea este posibilă prin adaptare şi prin înţelegere a rolului unei astfel de instituţii.