De la arbitraj, la „Poliţia Muzicii“. Sebastian Coţofană - „Mă identific mult cu oraşul Constanţa“

Dacă la 27 de ani ai propria emisiune la ZU TV înseamnă ceva, nu? Mai mult decât şi-ar imagina orice tânăr aflat la început de drum în carieră. Sebastian Coţofană, realizator al bine-cunoscutei emisiuni de satiră „Poliţia muzicii“, este exemplul tânărului care a experimentat multe până să ajungă la acest nivel, cu ambiţie şi sacrificii. Turele de noapte la un radio online, în timpul facultăţii, jobul de prezentator de ştiri la Radio ZU ori cel de arbitru în ligile inferioare de fotbal i-au dat încredere că poate mai mult, mereu mai mult. Ideea de a le critica prestaţiile ori videoclipurile artiştilor autohtoni a fost cea care i-a adus succes, promovare şi apreciere tocmai din partea celor pe care i-a criticat. Este deschis provocărilor care vor urma şi nu se teme să o ia de la capăt, când şi dacă se va ivi ocazia.

Crezi că este necesar să ai studii în domeniu (Jurnalism, Ştiinţe ale Comunicării) pentru a ţi se oferi posibilitatea să-ţi dezvolţi o carieră în domeniu?

În cazul meu, cred că a fost de ajutor că am plecat la drum cu unele noţiuni. E adevărat că am învăţat mai mult practicând, dar oricât ai fi de talentat, la un moment dat, nu cred că mai poţi progresa dacă nu deschizi nişte cărţi.

Cum ai ajuns să lucrezi la radio şi la TV şi cum îţi vezi locul acolo unde eşti acum?

A fost o întâmplare. În 2007, am venit la facultate în Bucureşti. Erau destui oameni care îmi spuneau ca am „voce de radio“. Îmi plăcea ideea şi am ajuns la o probă la un radio online, Lynx. M-au plăcut, m-au angajat şi am prezentat ştiri acolo aproape un an. Apoi am auzit că se deschide un radio nou, ZU. Nu ştiam cât de mare va fi, dar ştiam că în FM e altceva, te ascultă o ţară întreagă. Aşa că m-am dus la interviu şi aşa a început drumul meu la ZU în 2008. Apropo de cum îmi văd locul acum, cred că puştiul Sebastian, de 15 ani, care juca fotbal în curtea Liceului „Traian“ în urmă cu mulţi ani, e mândru de ceea ce a realizat „aproape bărbatul“ din ziua de azi.

De ce Poliţia muzicii?

 După patru ani în care am prezentat ştiri la ZU, am simţit că ceea ce fac nu mă mai reprezintă. Voiam să mă exprim în stilul meu, lucru pe care nu-l puteam face la ştiri. Am început să le spun asta celor din jur, cumva căutam să îi conving că sunt capabil, deşi ştiam că e aproape imposibil să am o emisiune la radioul numărul 1, fără pic de experienţă ca DJ. Colegii din radio m-au susţinut şi, la un moment dat, am primit emisiunea de noapte, care a fost cea mai frumoasă experienţă profesională a mea.
 
Dar după aproape doi ani, iar mi-am dat seama că vreau mai mult. Voiam să fac ceva care să-mi ofere şi mai multă vizibilitate, aşteptam de luni bune să-mi vina o idee. Și a venit într-o zi, dintr-o dată. Ascultam muzică, am văzut greşeli într-un clip şi mi-am zis: asta trebuie să fac! O emisiune în care să tratez cu umor greşelile din videoclipuri, versurile banale sau greşelile gramaticale. Mai rămânea doar să găsesc un studio unde să filmez, cu aparatură performantă şi oameni buni pe imagine şi editare video, pentru că voiam sa arate bine. Evident, nu aveam bani să plătesc pentru toate astea, aşa că trebuia să conving pe cineva să mă ajute pe „ochi frumoşi“.


 
I-am întâlnit pe băieţii de la studioul Creathieves, care au avut încredere în ideea mea şi cu care lucrez şi acum. Câteva luni mai târziu, se deschidea ZU TV şi mi-au preluat emisiunea. În tot parcursul meu, am avut şi noroc să dau de oameni buni. Sunt sigur că există tineri mult mai talentaţi decât mine, care nu au avut şansa de a-şi pune ideile în practică.

Care este, din punctul tău de vedere, cea mai „contrafăcută“ melodie românească?

N-aş putea să numesc una, nu cred că e vorba de piese contrafăcute. Dacă vrei, toata muzica e „contrafacută“, în sensul că n-o inventează nimeni din nou, nu mai descoperă nimeni muzica nouă. Muzica se reface, se reinterpretează, se remixează. Importantă e forma pe care o dă fiecare artist muzicii sale, cum îşi pune amprenta asupra sa, cum îşi exprimă personalitatea şi cum îşi transmite mesajul prin intermediul ei. Observ că numărul pieselor şi clipurilor copiate grosolan e mai mic decât în urmă cu doi ani, când am început Poliţia Muzicii. Ca să fiu modest, voi spune că nu-mi asum niciun merit.

Ce artist a reacţionat cel mai rău după ce a apărut în emisiunea ta?

Daca aş şti, nu aş spune. Până la urma, e normal să nu-ţi pice bine când eşti criticat, chiar dacă cel care o face are dreptate. Important este să-ţi asumi şi să evoluezi. Iar emisiunea mea a fost bine primită de artişti. Mulţi dintre cei pe care i-am criticat cel mai dur mi-au strâns mâna şi mi-au spus că-mi apreciază munca. Satisfacţia e uriaşă.

Îţi trebuie şi ceva talent actoricesc pentru a-ţi realiza emisiunea? Erai atras înainte de zona artistică?

Cred că-ţi trebuie, nu-i este oricui la îndemână să se strâmbe ca toate alea şi să nu aibă nicio problemă cu faptul că lumea îl vede aşa. Eu nu am, mă prostesc de când mă ştiu, mama şi tata mereu ne spuneau mie şi surorii mele că ne strâmbăm prea mult şi că o să rămânem aşa. Cred că eram atras de zona artistică, dar nu-mi dădeam seama. Ţin minte că aveam vreo 10-12 ani, stăteam în faţa televizorului şi repetam cuvânt cu cuvânt ce spunea Andreea Esca la ştiri. Mai târziu, mă uitam la emisiunile de radio ale lui Andrei Gheorghe şi Mihai Dobrovolski. Erau transmise si pe TV şi încercam să le imit intonaţia. Apoi nu m-am mai gândit la asta. Până prin clasa a XI-a, credeam că o să dau la Medicină, pentru ca ai mei sunt doctori. Dar mi-am dat seama că nu vreau să trăiesc pe banii lor până la 30 de ani. M-am dus la Comunicare, eram bun de gură.

Ce alte pasiuni mai ai?

Am fost arbitru de fotbal timp de zece ani, la nivelul judeţului Constanţa. Am renunţat pentru că nu mai aveam timp, iar condiţiile în care se juca fotbal la nivelul ligilor inferioare erau sub orice critică. Nu mai aveam o motivaţie pentru asta. Acum mai joc fotbal cu prietenii, merg la fitness, merg la concerte, dar cred că acum cea mai mare pasiune a mea este să călătoresc. În asta investesc mare parte din bani.

Online, TV sau radio?

Online-ul este puternic, dar când am început „Poliţia Muzicii“ nu am plecat la drum cu gândul de a fi „viral“, de a mă face cunoscut publicului larg. Principalul meu scop a fost acela de a mă face remarcat de către oamenii din radio şi televiziune, de către oamenii cu putere de decizie. Și asta s-a şi întâmplat, online-ul a fost punct de plecare, dar eu mă voi orienta în continuare spre radio şi televiziune.

De ce crezi că tinerii îşi îndreaptă atenţia cu precădere spre un viitor în presa audiovizuală, mai puţin către cea scrisă?

 Cred că e normal să se întâmple asta. Când presa scrisă era principalul mijloc de comunicare în masă, un ziarist era recunoscut, munca lui ajungea uşor la oameni, satisfacţia era mai mare. Acum, când audiovizualul a acaparat presa scrisă, e normal ca tinerii să ţintească spre ceva în ton cu vremurile. Dar, ca pasiune, mie mi-ar plăcea să am o rubrică într-un ziar.

Este mass-media un domeniu pentru viitorul tău sau te gândeşti ca, la un moment dat, să-ţi îndrepţi atenţia către alte arii de activitate?

Eu încă nu am reuşit, nu am realizat nimic mare cu adevărat. Deci, deocamdată, merg pe drumul acesta. Dacă nu voi reuşi, da, mă voi reorienta. N-am nici cea mai mică idee ce altceva aş face, dar nu îmi este frică.

Te-a schimbat faptul că ai o astfel de activitate?

Încerc să gândesc mai mult, să fiu mai atent cu ce zic în public şi sunt mult mai optimist decât eram înainte. În rest, în continuare cedez scaunul în metrou, deschid portiera domnişoarelor, am acelaşi grup de prieteni şi chiar aceeaşi maşină pe care o conduceam în liceu.

Cum îţi petreci timpul liber?

Dorm, merg la sală, în pub-uri, cluburi, mă joc pe playstation, mai citesc…

Ce reprezintă Constanţa pentru tine? 

Locul în care am învăţat să scriu şi să citesc, locul în care am văzut primul meci pe un stadion şi am învăţat că-ţi iei palme după ceafă dacă stai la galerie şi nu strigi „Faru’!“, locul în care mergeam la furat de cireşe şi corcoduşe, străduţă unde m-am îndrăgostit prima oară, locul în care mi-am câştigat primii bani munciţi, plaja din Faleză Nord, pe care stăteam de dimineaţă până noaptea, vară de vară, locul în care mi-am făcut prieteni pentru o viaţă. Mă identific mult cu Constanţa.

Cum vezi Constanţa altfel?

Mi-ar plăcea să văd Constanţa mai aranjată. Mă bucur să vad că se conturează centrul vechi, sunt extrem de încântat de plajele artificiale, dar sper să aibă un aer mai european şi în afara sezonului estival, cu evenimente importante, competiţii, festivaluri şi multe alte activităţi, aşa cum se întâmplă la Cluj, de exemplu.
 
Sursa: voceaconstantei.ro