De la pasiunea pentru călătorit, la ghidul unei altfel de Constanţa Diana Slav - „Avem o istorie de 2.000 de ani, nu doar şezlonguri, plajă şi cluburi“

Deşi foarte bine dezvoltat în multe ţări ale lumii, un must have în CV-ul oricărui tânăr la început de carieră, voluntariatul este privit relativ neobişnuit pe meleagurile noastre. Pentru mulţi, este ciudat să faci o muncă din plăcere, fără să aştepţi nimic în schimb. Diana Slav, singurul ghid voluntar al Constanţei, este aşteptată cu braţele deschise de turiştii care ajung la malul mării şi îşi doresc să petreacă orele de pe pământ românesc într-o atmosferă relaxantă, de poveste, fără a fi bombardaţi de date istorice, epoci şi nume întortocheate pe care oricum nu le vor reţine. Dragostea pentru poveşti şi istorie a consolidat-o mai întâi prin propriile călătorii pe care le-a împărtăşit, pe blogul său, http://hai-hui-stangaci.blogspot.ro/, celor care aveau nevoie de sfaturi şi recomandări despre locurile pe care le-a vizitat şi s-a dezvoltat încet, dar sigur atunci când a realizat că ar putea aplica modelul ghizilor gratuiţi aflaţi peste tot în Europa şi pe meleagurile sale, la Constanţa. Plină de poveşti, multe învăţate chiar de la localnicii ce i-au fost parteneri în tururile pe care le desfăşoară mai intens de doi ani încoace, Diana readuce la viaţă, cu fiecare tur pe care îl face cu străinii din întreaga lume sau cu românii care o solicită, câte o părticică din Constanţa. Mai exact, câte o bucată din zona peninsulară a oraşului nostru, acolo unde istoria se vede cu ochiul liber. Mai şubredă, dar, încet-încet, readusă la viaţă. Face acest lucru benevol, fără a primi ceva în schimb, chiar dacă timpul în zilele noastre a devenit foarte preţios. Îşi dedică orele libere pentru a-i încânta pe turişti, pentru a le deschide pofta de Constanţa, de locurile vechi care capătă mereu o nouă viaţă cu fiecare tur pe care îl face.

Cum şi când s-a născut ideea de a te implica într-un astfel de proiect?

Eu am făcut astfel de tururi gratuite ca turist în alte oraşe din Europa şi mi-a plăcut foarte mult. Asta se întâmpla prin 2011, iar primul meu astfel de tur a fost în Sofia. Mi-am dat seama că a trebuit să ies din ţară pentru a-mi aprecia mai mult locurile natale. Am realizat că Bulgaria avea Free Tour în mai multe oraşe, iar noi, în România, nu aveam decât în Braşov şi în Bucureşti. Între timp, s-a mai dezvoltat şi în alte oraşe - Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova - sporadic. Eu am biroul aici, în Piaţa Ovidiu, şi pentru că merg foarte mult pe jos, am observat clădirile. Am început să le caut istoria, cu atât mai mult cu cât istoria Constanţei este concentrată pe această zonă peninsulară. Mi-am dat seama că se poate face un tur foarte uşor şi foarte compact. La început a fost un pic mai haotic, nu aveam atât de bine structurate informaţiile.

Cum iau legătura oamenii cu tine?

Am lansat pagina oficială de Facebook „Constanţa Free Tour“ în iunie 2013, însă cei mai mulţi au început să apeleze la mine de anul trecut, iar anul acesta a fost foarte aglomerat. Oamenii mă contactează pe pagina de Facebook, însă, la un moment dat, cineva a făcut un prim review pe Trip Advisor şi de atunci au tot început să curgă aceste analize şi să mă cunoască mai mulţi oameni. Punctul de întâlnire este, pentru cei care vin din oraş sau din Mamaia, harta mozaic din Parcul Primăriei. Pe turiştii de la vasele de croazieră îi întâmpin la Poarta 1 şi facem în sens invers turul. În momentul în care am început acest proiect, toţi îmi spuneau că oraşul nu are nimic de arătat. I-am invitat la un tur, să vadă că sunt lucruri interesante. Și unii dintre prietenii mei au venit la tururile mele, chiar de mai multe ori, tocmai pentru a afla poveştile.

Este doar o pasiune ceea ce faci sau este ceea ce ai învăţat?

Sunt doar pasionată de istorie, de legende, de poveştile oamenilor şi de cele ale clădirilor. A fost nevoie să mă documentez. Nu m-am confruntat cu situaţii în care să nu ştiu să răspund întrebărilor celor din grupul meu. Au mai fost pasionaţi pe anumite perioade ale istoriei, spre exemplu, pe comunism. Sunt conştientă că mai am de învăţat, trebuie să mai ajung pe la bibliotecă şi pe la Arhivele Naţionale. Este ceva ce te provoacă să înveţi constant tot mai multe lucruri interesante.

Cât durează un astfel de tur?

Durează cam două ore, este complet pietonal, mergem cam patru kilometri, în general, nu intrăm decât în obiectivele care au intrare gratuită, pe acelea cu plată doar le recomand turiştilor. De asemenea, le vorbesc despre ce activităţi şi evenimente vor fi în perioada respectivă. Turul se ţine în limba engleză pentru străini şi în limba română pentru localnici şi pentru cei din ţară. Le spun că într-un areal de doar un kilometru sunt opt biserici diferite, le vorbesc despre multiculturalismul pe care îl avem. Este interesant să stai de vorbă cu oamenii, să vezi diferenţele de mentalităţi. În primăvară, când a avut loc campania umanitară a maratonistului Paul Dicu, am invitat oamenii să vină la cât mai multe tururi, pentru a aduna cât mai mulţi kilometri. Noi am strâns 220.

Cât timp vei derula acest proiect gratuit?

Nu ştiu exact, pentru că, la început, nu am pornit cu un plan, doar am încercat să le ofer şi altora ceva din ceea ce-mi plăcea mie. Poate lipsa timpului, la un moment dat, m-ar putea opri să fac ceea ce fac acum. Am încercat să fac în aşa fel încât să nu-mi afecteze slujba de zi cu zi, după ora 18.00. Pe perioada verii, este foarte aglomerat, sunt două - trei tururi pe săptămână, sunt solicitată mai mult de către străini. De aceea, este mai bine ca cei care vor să facem tururi să ia legătura cu mine printr-un mesaj, să se programeze.

Care sunt beneficiile tale de pe urma acestui proiect?

Bucuria oamenilor şi a turiştilor pe care îi plimb, pentru că aceştia nu doar vin şi pleacă fără să ştie exact ce au văzut. De multe ori, vin cu întrebări dintre cele mai hazlii - unde să-şi schimbe tocul la pantofi, bateria la ceas, le place mai mult atunci când găsesc un localnic care să-i ajute cu astfel de mici sfaturi. Există ideea unui tip (n.r. bacşiş) la finalul turului, dar este complet la latitudinea fiecăruia, eu nici măcar nu le sugerez aşa ceva.
 
În luna aprilie, mi s-a oferit şansa, printr-un ONG din oraş, de a participa la un proiect „Erasmus Plus“ în Split, Croaţia, unde am putut învăţa să fac un alt tip de hartă, dedicat în general zonei vechi a unui oraş, care să respecte nişte principii europene. Sunt foarte multe astfel de hărţi. Programul se cheamă „Use It“ iar pe site-ul http://www.use-it.travel/home se poate vedea că sunt multe oraşe înscrise cu astfel de hărţi. Sunt făcute de tineri, pentru tineri. Sunt prezentate locurile mai puţin cunoscute, exact cum fac eu pe turul meu, îi bag pe tot felul de străduţe şi îi duc la diverse clădiri doar ca să le arăt un detaliu. Cam aşa sunt aceste hărţi. Am stat zece zile şi am învăţat cum se face o astfel de hartă, de la pasul întâi până la final, şi cred că poate fi aplicat şi pentru Constanţa. Sunt anumite reguli de îndeplinit pentru a putea fi inclus în acel proiect din Bruxelles, acolo este sediul-mamă. Depinde de o sponsorizare, însă harta nu va avea numele sponsorului, decât cel mult într-un colţ va fi scris numele acestuia şi va trebui să respecte regulile impuse. Tot acest manual de reguli se primeşte abia după ce se face înscrierea. Ideal ar fi ca această hartă să fie depusă într-un info center, pe care noi nu îl avem încă. Era, la un moment, dat în proiect, dar nu s-a mai întâmplat nimic. Există deja o hartă asemănătoare, făcută de un alt bloger, Adrian Siea. Momentan, eu le primesc de la Adrian şi le ofer turiştilor la tur. Însă eu îmi doresc în continuare să fac harta aceea, a mea.

Care este activitatea ta zilnică, ce munceşti?

Lucrez la o firmă de reparaţii nave. Eu am studiat dreptul. În ceea ce fac acum, studiile îmi sunt de folos, pentru că m-au făcut mai atentă la detalii.

Mai ai şi alte activităţi cărora li te dedici cu tot atât de multă pasiune?

Merg la un centru cultural turc pe perioada iernii şi fac pictură pe apă, deja am făcut doi ani şi voi continua. Mă mai joc cu origami, dar am făcut şi diferite produse handmade şi nu numai. Activitatea în acest sens se poate observa pe http://douamainistangi.blogspot.ro.

Cum vezi viitorul turismului de la Marea Neagră?

Cred că turismul începe să se maturizeze şi să devină mai decent. Este nevoie de o mână mai puternică în aplicarea legilor, pentru că, de multe ori, avem legi, dar nu le respectă nimeni. Există şi amenzi care trebuie plătite, nu doar contestate.

De ce este nevoie pentru ca străinii să viziteze mai mult Constanţa?

De mai multă promovare externă, prin care să arătăm că nu avem doar litoral, unde putem face plajă, doar în perioada de sezon. Pot fi şi zile ploioase în sezonul estival, trebuie să le arătăm că au şi alternative, de exemplu, o plimbare cu velierul. O promovare care să pună accentul pe istorie, pe faptul că avem o istorie de 2.000 de ani, nu doar şezlonguri, plajă şi cluburi. Trebuie să arătăm că există şi un alt tip de turism, chiar şi unul religios.

Cum au primit proiectul cei cărora le-ai dedicat timpul tău?

Toţi s-au declarat foarte încântaţi. Pe traseul meu nu ştiu să mai fie deocamdată o altă persoană care să facă aşa ceva. Mi-aş dori ca acest proiect să se dezvolte în ideea voluntariatului din partea studenţilor şi să fie o formă de voluntariat recunoscută, pe care să şi-o poată trece la „experienţă“ în CV. Prin ţările vizitate, astfel de ghizi free tour erau studenţi.

De unde au venit turiştii cărora li te-ai adresat?

Cred că din aproape toate ţările globului am avut turişti, în vara asta au fost mulţi din Australia şi din Noua Zeelandă şi pe vase de croazieră, dar au venit şi separat. A fost un fel de trend de călătorie în acest an, din câte am observat, în care s-a călătorit în zona Balcanilor. Ei dedică cam şase - opt luni călătoriilor de acest gen. În general, au venit studenţi, oameni de afaceri, pensionari. A fost o persoană care m-a impresionat foarte mult, din Viena, un arhitect, inginer constructor, care avea o firmă ce cumpăra clădiri vechi, le recondiţiona, făcea un fel de penthouse la ultimul etaj şi vindea apoi clădirea cu totul. Şi aici, la noi, a văzut potenţial. La sfârşitul turului, m-a întrebat cât costă o astfel de clădire. I-am răspuns că aici sunt ceva probleme legislative, de aceea sunt şi în stadiul în care sunt. Acel om m-a marcat pentru că, deşi avea aproape 60 de ani, a venit în România după ce a făcut traseul Dunării la pas. În două luni şi-a structurat foarte bine călătoriile astfel încât să nu doarmă în nicio noapte sub cerul liber, mergea cam 30 de kilometri pe zi. A vrut să facă turul aşa cum se făcea pe vremuri, la pas, până în Delta Dunării. Mai făcuse astfel de călătorii, până în India, China, nu pe jos, le făcuse şi cu motorul.

Ai rămas în contact cu oamenii cărora le-ai spus poveştile oraşului?

Mai păstrăm legătura, mi-au dat mail-uri pentru a mă mai întreba diverse lucruri pe care le-au ratat. Am fost invitată de mai multe persoane să le vizitez şi să le contactez personal, de exemplu, din Australia, dar este foarte departe, însă mi-ar plăcea foarte mult să ajung acolo.

Cum ar trebui să se implice societatea civilă, bloggerii ca tine, în viaţa oraşului Constanţa?

Atunci când observă anumite lucruri cu care nu sunt de acord, bloggerii pe care îi cunosc eu scriu. Poate la un moment dat ar trebui să se implice mai mult, să meargă, de exemplu, la o şedinţă de Consiliu Local, să-şi expună părerile.
Cred că este timpul să ne maturizam şi să încercăm să înţelegem mecanismele unei administraţii ca să ştim ce putem reproşa sau ce putem cere în mai multă cunoştinţă de cauză.

Cum ţi s-a părut experienţa proiectului „Iubeşte marea“?

A fost foarte frumos, iniţiativa este excelentă. Eu, pe blogul de călătorii, în fiecare an (2014 şi 2013) aveam o rubrică lunară în care anunţam evenimentele de pe litoral şi mereu era trecută şi plimbarea cu velierul, la sugestii, cu link de trimitere către ei. A fost impresionant şi plăcut chiar şi pentru cei care au rău de mare. Eu recomand o astfel de plimbare, nu trebuie să stăm doar la plajă atunci când venim la mare.

Ce înseamnă pentru tine o călătorie, cum o defineşti?

Este o plăcere, mereu călătoresc de plăcere şi pentru a descoperi ce se întâmplă în alte locuri, nu pentru a mă descoperi pe mine mai profund, nu am astfel de idei. Îmi place foarte mult ca, împreună cu soţul meu, să călătorim în oraşele mai mici, dar pline de poveşti. Acum urmează să plecăm în Bruges - Belgia, apoi în Bologna, în noiembrie, unde vom merge şi la Muzeul Ferrari. Îmi caut acum pe cineva cu care să facem free tour-uri acolo. Ne place să ne plimbăm mai mult în oraş, doar dacă este vreme ploioasă luăm în calcul muzeele, ca o opţiune secundară sau doar să fie ceva deosebit, aşa cum va fi acum Ferrari.
 
 
Sursa: Voceaconstantei.ro