Denis Ibadula, vicepreşedintele UDTTMR „Este o datorie morală să mă implic, alături de noua conducere a UDTTMR, în promovarea etniei noastre”

Aţi fost desemnată Profesorul Universitar al Anului, la Gala Premiilor din Educaţie, organizată de Fundaţia Dinu Patriciu, ediţia 2011. A fost pentru prima dată când premiul I a venit la Constanţa şi tot pentru prima dată când această distincţie a revenit unei femei. Ce a însemnat acest premiu pentru dumneavoastră?

A fost o confirmare a faptului că drumul pe care am pornit este drumul cel bun, o confirmare a faptului că un profesor universitar bun este un profesor care îmbină munca de cercetare cu activitatea cu studenţii şi cu timpul dedicat acestora. Acest titlu este o mândrie extraordinară, mai ales pentru că, de regulă, asemenea distincţii înalte vin, cred eu, spre sfârşitul carierei. Dar este şi o mare responsabilitate pentru viitor, un angajament pe termen lung pe care îl iau în faţa studenţilor mei.

Sunteţi iniţiatorul „Workshop-ului pentru tinerii cercetători matematicieni” („Workshop for Young Researchers in Mathematics”), eveniment organizat de Universitatea „Ovidius”, la care participă matematicieni care, de-a lungul timpului, au fost beneficiarii unor burse doctorale sau post-doctorale la universităţi de prestigiu din ţară şi din străinătate. Cum v-a venit ideea acestui workshop şi ce ne puteţi spune despre ediţia din 2014?

Workshop-ul for Young Researchers in Mathematics este, anul acesta, la a patra ediţie şi suntem foarte onoraţi de faptul că tineri cercetători de top, români şi străini, care lucrează la universităţi de prestigiu din lume acceptă, an de an, invitaţia de a veni la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Anul acesta, workshop-ul este organizat de Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Matematică şi Informatică, în colaborare cu Universitatea Stanford din California (universitate situată pe locul II în topul celor mai bune universităţi din lume) şi cu Institutul de Matematică al Academiei Române (IMAR). Organizatori sunt, alături de mine şi de colegul meu, conf. univ. dr. Constantin Costara, prof. univ. dr. Adrian Clingher de la Stanford University, prof. univ. dr. Sergiu Moroianu (cu doctorarul obţinut la Massachussets Institute of Technology, vârful absolut în matematică în lume) de la Institutul de Matematică al Academiei Române, cercetător dr. Anca Daniela Măcinic şi prof. univ. dr. Liviu Ignat, tot de la Institutul de Matematică al Academiei Române şi conf. univ. dr. Cristian Enache de la American University of the Middle East of Kuwait.
Workshop-ul a fost iniţial organizat, acum mai mulţi ani, de colegul nostru, prof. univ. dr. Liviu Ignat, la IMAR şi, ulterior, alături de colegii mei Constantin Costara şi Cristian Enache am avut ideea de a aduce acest eveniment de top la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Din 2010 organizăm acest workshop la Constanţa şi sperăm ca şi în viitor să derulăm evenimentul susţinut cu fonduri minime din partea organizatorilor (fiecare participant se autofinanţează), dar cu foarte mult entuziasm.

Tot dumneavoastră aţi avut şi ideea premierii elevilor turco-tătari pentru rezultatele obţinute la olimpiadele şcolare, faza judeţeană. Câţi dintre olimpicii constănţeni sunt turco-tătari?

Din cei aproape 400 de copii constănţeni, care au obţinut premii la faza judeţeană a olimpiadelor şcolare, aproximativ o sută sunt ai noştri. Din cei 19 copii care au reprezentat Constanţa, în 2013, la faza naţională a Olimpiadei de Matematică, cinci sunt copii tătari. Este o reală mândrie! UDTTMR a premiat, pentru prima dată, aceşti elevi de excepţie şi le-a oferit tuturor o excursie de o săptămână la munte, în vara anului 2013. Intenţionăm ca şi pe viitor să continuăm, la UDTTMR, activităţile de promovare a valorii şi de recunoaştere a excelenţei.

UDTTMR a lansat, în toamna anului trecut, la iniţiativa dumneavoastră, un concurs de eseuri organizat în parteneriat cu Universitatea „Ovidius”, concurs intitulat „Tătarii dobrogeni: istorie, tradiţii şi civilizaţie” şi dedicat tinerilor, dar nu doar celor musulmani. Ce importanţă are pentru ei cunoaşterea istoriei şi a civilizaţiei unui popor care astăzi trăieşte integrat în Dobrogea secolului XXI?


Cunoaşterea istoriei unui popor este o parte esenţială a educaţiei tinerilor, istoria este cea care dă identitate unei naţii. UDTTMR a lansat, în premieră, în toamna anului trecut, concursul de eseuri „Tătarii dobrogeni: istorie, tradiţii şi civilizaţie”, dedicat tinerilor liceeni pasionaţi de istoria şi valorile cultural-spirituale ale tătarilor din Dobrogea. Având drept obiectiv cunoaşterea istoriei şi civilizaţiei tătarilor care trăiesc astăzi integraţi în Dobrogea secolului XXI şi pentru a ne promova la un nivel cât mai larg istoria şi cultura noastră, am decis ca lucrările să fie redactate în limba română. Astfel, tinerii de diferite etnii au putut să intre în competiţie şi să câştige premiile oferite de organizatori: din cele 34 de eseuri, juriul a selectat 12 eseuri care au fost declarate câştigătoare (două premii I, patru premii II şi şase premii III). Toţi tinerii au primit drept premiu de participare o excursie de o zi la Tulcea, care va fi organizată în proxima vacanţă de primăvară, iar cei 13 câştigători (un eseu a fost redactat în co-autorat), pe lângă premiile constând în bani, vor beneficia, în vacanţa de vară, de o tabără la munte, de şapte zile, toate oferite de UDTTMR. Suntem foarte plăcut surprinşi de interesul manifestat de tinerii adolescenţi pentru acest concurs şi le mulţumim, şi pe această cale, tuturor participanţilor. Îi felicităm încă o dată pe câştigători şi lansăm, încă de pe acum, invitaţia de a se înscrie la viitoarele ediţii ale acestui concurs.

Pentru că am amintit acest aspect, cum aţi defini relaţiile turco-tătarilor cu populaţia majoritară din Dobrogea?

Dobrogea are deja o recunoaştere naţională şi internaţională sub aspectul mozaicului etnic şi cultural, chiar există sintagma “modelul interetnic dobrogean”, iar tătarii şi turcii sunt parte integrantă din acest puzzle interetnic. Dobrogea a devenit de multă vreme un exemplu în ceea ce priveşte convieţuirea mai multor etnii, este un model de toleranţă şi al unei bune colaborări, iar acest lucru se vede în numeroasele realizări ale tătarilor din România. Noi, tătarii, suntem cetăţeni loiali ai statului român şi ne bucurăm de respect în ţara în care trăim, iar noi, la rândul nostru, tratăm cu respectul cuvenit populaţia majoritară şi celelalte minorităţi.

Sunteţi, de câteva luni, prima femeie vicepreşedinte al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România (UDTTMR). Cât de importantă este această funcţie şi ce obiective v-aţi propus să atingeţi?

Într-adevăr, la sfârşitul lui noiembrie 2013, am fost aleasă vicepreşedinte la nivel naţional al UDTTMR şi mulţumesc şi pe această cale tuturor, pentru votul de încredere pe care mi l-au dat. Datorită apartenenţei la etnia tătară am considerat că este o datorie morală să mă implic, alături de noua echipă de conducere a UDTTMR, în promovarea etniei noastre, în conservarea limbii şi a obiceiurilor noastre. UDTTMR reprezintă, în accepţiunea mea, o organizaţiei etnică şi culturală. Obiectivele pe care mi le-am propus sunt concentrate îndeosebi pe partea de învăţământ (revigoarea şcolii comunitare, introducerea cursurilor opţionale de limbă tătară în şcoli, promovarea olimpicilor tătari, premierea cadrelor didactice de etnie tătară şi turcă cu rezultate deosebite la catedră, promovarea istoriei, culturii, tradiţiei şi civilizaţiei tătarilor din Dobrogea în rândul tinerilor), dar şi pe partea de promovare a imaginii femeii tătare la nivel naţional.


În ce măsură desemnarea unei femei la conducerea UDTTMR aduce un plus imaginii Uniunii?

Faptul că femeile sunt încurajate şi susţinute să îşi cultive şi să îşi afirme valoarea inclusiv în viaţa comunităţii este un uriaş pas înainte în recunoaşterea, consolidarea statutului nostru, al femeilor tătăroaice, ca femei moderne şi consider că acest lucru aduce un plus de imagine UDTTMR.

Ce aţi schimba, ce aţi revitaliza la Uniune?

S-au schimbat şi s-au revitalizat deja multe lucruri la Uniune, iar faptul că se strâng din ce în ce mai mulţi oameni în jurul Uniunii este o confirmare în sensul acesta. Dar suntem perfecţionişti, ne dorim să realizăm tot mai mult, avem multe proiecte ambiţioase pentru a atinge scopul pentru care a fost creată UDTTMR, acela de a se identifica şi de a susţine interesele comunităţii noastre.

Aţi făcut posibilă, în două rânduri, promovarea la nivel naţional a imaginii femeii tătare într-o revistă dedicată femeilor din România. În ce fel s-au schimbat, în ultimele decenii, rolul şi imaginea femeii tătare în comunitatea musulmană?

Noi, tătarii, suntem o comunitate musulmană care respectă foarte mult religia, tradiţiile, obiceiurile, dar care are, în acelaşi timp, o viziune progresistă, iar imaginea femeii tătare în comunitatea musulmană şi nu numai demontează unele stereotipuri pe care mass media încă le întreţine în ceea ce priveşte femeia musulmană. Femeile tătăroaice sunt conectate la tot ceea ce înseamnă modernitate, sunt educate, au performanţe intelectuale de invidiat, sunt elegante, stilate, prospere şi reuşesc să echilibreze armonios viaţa de familie cu cea profesională, respectând tradiţiile şi comunitatea din care fac parte, dar aliniindu-se şi la cerinţele unei societăţi dinamice, în plină globalizare. Rolul femeii tătăroaice în societatea modernă coincide cu rolul oricărei alte femei contemporane, cu plusul că femeia tătăroaică are şi un rol în păstrarea şi transmiterea tradiţiilor şi valorilor culturale, etnice şi chiar religioase în familie şi în societate.

Predarea religiei islamice în şcoli a constituit, zilele acestea, un subiect extrem de delicat. Care este poziţia dumneavoastră în legătură cu acest subiect?

În conformitate cu Articolul 18 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat (şi cultul musulman este unul dintre cultele recunocute de Statul Român), indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. Problema care apăruse era cauzată de omisiunea disciplinei Religia islamică din nomenclator, dar şi pentru că o parte din cei care predau religie islamică nu aveau calificare superioară. Şi asta pentru că, pe de o parte, nu există în vreo universitate din România, o secţie de religie islamică şi există foarte, foarte puţini (cred că îi numărăm pe degetele de la o mână) care au studii de religie islamică făcute în străinătate şi recunoscute de muftiat şi de statul român prin Centrul Naţional de Echivalare şi Recunoaştere a Diplomelor.
Este o omisiune care se va rezolva, se va completa nomenclatorul cu disciplina Religie islamică şi se vor face demersuri ca în cadrul Facultăţii de Teologie a Universităţii “Ovidius” să fie şi o secţie de Religie islamică. Va fi o derogare de câţiva ani, timp în care se vor face demersurile necesare pentru înfiinţarea acestei secţii. De altfel, metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobată prin OM 5451/12.11.2013 prevede că, în mod excepţional, în lipsa profesorilor de specialitate, catedrele de religie din învăţământul gimnazial şi profesional pot fi ocupate de absolvenţi ai colegiilor universitare de institutori, cu a doua specializare în profilul catedrei. Absolvenţii Colegiului Kemal Ataturk din Medgidia, conform unui protocol semnat între statul român şi statul turc în 1999, au dreptul de a preda religia islamică.

În prezent sunteţi lector universitar doctor la Universitatea „Ovidius”. Ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat? Luaţi în calcul obţinerea gradului de conferenţiar?

Sigur, la un moment dat o să-mi doresc şi acest lucru, dar aş vrea ca avansarea în grad să intervină numai atunci când cumulul de factori va fi unul pe deplin confirmat de universităţile de top din lume. Toate lucrurile la timpul lor.

Dacă la proximele alegeri generale vi se va propune să candidaţi pentru un mandat de deputat din partea UDTTMR, ce anume v-ar convinge să acceptaţi provocarea?

Faptul că minorităţile naţionale au dreptul la un reprezentant în Parlamentul României este un cadou al statului român către toate minorităţile, pe care noi îl apreciem foarte mult şi de care suntem onoraţi. Este, pentru noi, o garanţie că obiceiurile, tradiţiile, cultura noastră sunt promovate. Reprezentantul tătarilor în Parlamentul Românei se desemnează în urma unor alegeri, a unui vot dat în cadrul comunităţii. Ar fi, într-adevăr, o provocare (nicio femeie nu a mai fost până acum parlamentar din partea UDTTMR sau nu a candidat la această funcţie), iar deocamdată nu se pune problema desemnării unui alt candidat. Avem un deputat în persoana domnului Varol Amet, care are mandat din partea UDTTMR până în 2016.

Cum aţi defini femeia de succes în Constanţa anului 2014? Există un preţ al succesului?

În accepţiunea mea, o femeie este de succes dacă are succes atât în viaţa personală, cât şi în viaţa profesională. Ştiu că sunt două domenii competitive într-un anume sens, dar îmi place să cred că nu se exclud unul pe celălalt. Orice succes presupune foarte, foarte multă muncă, dăruire, dar şi foarte multe renunţări, însă atunci când îţi doreşti să realizezi ceva şi construieşti doar prin forţe proprii, atât în plan personal, cât şi în cel profesional, bucuria reuşitei este cu atât mai mare şi îţi umple sufletul. Preţul pe care îl plăteşti pentru succes este compensat de satisfacţia imensă a împlinirii personale şi profesionale!