Din Liga a III-a franceză, Daniela Arfir „Orice minge contează și orice greșeală te costă“ (galerie foto)

Daniela Arfir a început handbalul cu Mihaela Capră, iar apoi a evoluat sub îndrumarea antrenorilor Dumitru Muși și Ion Crăciun. Încă din vară, ea îmbracă tricoul echipei HBC Aulnoye Aymeries din Franța. Astăzi, ea ne vorbește despre nivelul de performanță din Cupele Europene, jucătoarele pe care le studiază și importanța sportului în viața tuturor.

 Ce momente legate de primele antrenamente ne poţi evoca?

 Am început handbalul cu doamna Mihaela Capră, ea a fost cea care a venit la școală și m-a selecționat. Îmi amintesc că nu știam foarte multe despre handbal, dar am ales să mă duc la sală să văd despre ce e vorba. Mi-a plăcut din primul moment și de atunci mi-a intrat în sânge. Am jucat pentru Clubul Sportiv Școlar nr. 1, iar apoi am făcut cunoștință cu handbalul mare la CS Tomis, unde mi-au fost antrenori pe rând Dumitru Muși și Ion Crăciun. De la ei am învățat tot ce știu astăzi și nu pot decât să le mulțumesc.

 Care sunt performanțele pe care le-ai obținut cu CSU Neptun Constanța?

 Fiind crescută și instruită la Constanța, toate performanțele mele se leagă de această echipă. Am jucat cu echipa Tomisului în Cupele Europene, unde am făcut o figură frumoasă. După ce Club Sportiv Tomis a ajuns în imposibilitate de plată și s-a desființat, echipa a fost preluată de Universitatea Maritimă cu care, din păcate, după primul an, am retrogradat, ca mai apoi, anul următor, să promovăm în Liga Națională. Echipa suferă în continuare din cauza problemelor financiare, dar își atinge obiectivul de a rămâne pe prima scenă a handbalului.

 Ce obiective ți-ai trasat acum la noua ta echipă din Franța?

 Din vară, joc la HBC Aulnoye Aymeries, care este o echipă din a III-a ligă franceză. Obiectivul nostru este să formăm o echipă puternică cu care să promovăm în liga a II-a. Obiectivul meu personal este să fiu sănătoasă, să am evoluții cât mai bune și să îmi ajut echipa în îndeplinirea obiectivelor.

 Orice tânăr sportiv are câțiva colegi mai experimentați pe care îi urmărește cu interes. Ce jucătoare dintre cele pe care le studiezi te impresionează cel mai puternic în prezent?

 Crescând pe lângă jucătoare experimentate, tot timpul am încercat să „fur“ câte ceva de la ele. Mihaela Pârâianu este cea care mi-a îndrumat pașii încă de mică, motiv pentru care o admir și o respect. În prezent, urmăresc în general jucătoarele de pe postul meu, care au același profil ca și mine: Stine Oftedal, Macarena Aguilar, Isabelle Gullden. Sunt sportive inteligente, care joacă în viteză și au o viziune extraordinară asupra jocului.

 Ce superstiții ai înainte, în timpul sau după meciuri?

Nu am superstiții înaintea jocului, încerc să mă concentrez doar pe ce am de făcut în teren. Iar atunci când sunt pe teren, mă gândesc să câștig fiecare minge, să greșesc cât mai puțin, pentru că în handbal orice minge contează și orice greșeală te costă.

 Cum îi încurajezi pe părinții și pe copiii care ne citesc să urmărească și să joace handbal?

 Cred că din ce în mai mulți oameni deja urmăresc handbalul, fiind sportul de echipă cu cele mai bune rezultate în ultimii ani. Aș putea spune că sportul te educă, te ajută să te dezvolți fizic, creează adevăratele caractere și te face să îți depășești mereu limitele. Într-o eră în care sedentarismul și obezitatea la copii sunt în creștere, încurajez părinții să își îndrume copiii către sport.