Dr. Roberto Cristescu - „Există medici dentişti români chiar cu mult mai bine pregătiţi decât cei din Vest“

Roberto Cristescu a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, după care şi-a continuat studiile specializându-se în Endodonţie în cadrul ACTA, Amsterdam. În rândurile următoare, medicul Roberto Cristescu ne vorbeşte despre activitatea sa şi face o paralelă între stomatologia din România şi cea din Olanda.

Când şi unde aţi urmat cursurile Facultăţii de Medicină Dentară?

Ca bucureştean, desigur că opţiunea mea a fost ca, la terminarea liceului, să îmi urmez visul de a deveni medic dentist urmând cursurile Facultăţii de Stomatologie (la acel timp, aşa se numea) din oraşul natal, deci în cadrul UMF „Carol Davila“. Am studiat deci medicina dentară „acasă“, între anii 1998 - 2004. De curând, am avut marea plăcere să fiu alături de foştii colegi de generaţie la aniversarea a 10 ani de la absolvirea facultăţii.

Ce v-a determinat să părăsiţi România?

Încă din anul 4 de stomatologie, am ştiut că vreau să devin medic endodont. În acei ani, imediat după absolvirea facultăţii de stomatologie, în România nu exista o formă de specializare post-universitară în endodonţie, care să iţi permită să devii medic specialist endodont. În consecinţă, mi-am urmat calea pasiunii pentru această disciplină a medicinei dentare şi am plecat într-una dintre ţările din Uniunea Europeană unde exista o formă de specializare reală în endodontie: Olanda.

Cum v-au influenţat profesional sistemul medical şi facilităţile practicii în Olanda?

Mai degrabă aş spune că m-a influenţat specializarea în endodonţie, pe o durată de trei ani, în cadrul facultăţii de medicină dentară din Amsterdam, decât sistemul medical sau practica în Olanda. Am reuşit să fac pasul de la un simplu medic dentist pasionat de endodonţie, ce realiza tratamente endodontice, să le spunem, „decente“, la un medic specialist care priveşte cu un ochi critic nu doar tratamentele pe care le realizează, ci şi influenţa lor asupra dentiţiei sau a stării de sănătate a pacienţilor trataţi. Desigur că sistemul olandez de medicină dentară prezintă anumite avantaje de organizare şi infrastructură, deşi cu tente pe care le-am putea denumi „sociale“, în sensul în care foarte multe dintre decizii se iau la nivel „central“ şi nu există o foarte mare libertate a practicienilor privaţi. Probabil de aici reiese şi avantajul, fiindcă există o breaslă care lucrează unitar, trăgând în aceeaşi direcţie. Cedezi un anumit grad de independenţă pentru o mai mare eficienţă.

Ce inovaţii endodontice predaţi în cursurile pe care le susţineţi?

Mă feresc să folosesc cuvântul inovaţii. Îmi amintesc o zicală care spunea că „să nu fii primul care testează un material nou, dar nici ultimul care să îl încorporeze în arsenalul său terapeutic“. Cursurile pe care le organizez sunt ţintite spre două grupe importante de practicieni: cursurile bazale de endodonţie - adresate medicului dentist generalist şi studenţilor. Şi cursurile specializate, unde grupul de focus este format din medici fie pasionaţi de endodonţie (cu practică limitată la endodonţie), fie chiar din specialişti endodonţi. Nivelul de cunoştinţe şi de predare este diferit şi, desigur, adecvat celor două scopuri. Elementul de bază rămâne însă acelaşi, se referă la a preda o endodonţie bazată pe evidenţă ştiinţifică, fără implicaţii sau interese ale diferitelor firme comerciale şi fără accente pe „formă fără fond” - atât de des întâlnită în „educaţia post-universitară“ actuală.

Sunt medicii dentişti români la fel de pregătiţi ca cei din Vest?

Există medici dentişti români nu la fel pregătiţi ca cei din Vest, ci chiar cu mult mai bine pregătiţi decât cei din Vest. Colegii noştri care lucrează deja în multe părţi ale Uniunii Europene pot să confirme nivelul de stomatologie pe care l-au găsit în zonele unde şi-au continuat practica. Nu se pot face generalizări. Cu siguranţă ceea ce există în Vest într-un procent semnificativ ridicat este o mai bună organizare, o mai mare transparenţă faţă de pacient şi probabil o mai mare responsabilitate din punct de vedere legal. Talentul şi capacitatea profesională însă nu au graniţe.

Ce le recomandaţi studenţilor care urmează această specializare medicală?

Ce le recomand tuturor cursanţilor mei în primele slide-uri de prezentare: întâi învaţă, şi apoi aplică. Nu există „practician bun“ care să fie un slab teoretician. Reversul da, există. Primul pas în a realiza o obturaţie bună de canal este să citeşti câteva tratate de câteva sute de pagini de endodonţie. Atlfel, rişti să fii poate un bun executant al unei tehnici învăţate empiric, fără să poţi face faţă în mod eficient pleiadei mari de cazuri clinice pe care trebuie să le tratezi în cariera de medic dentist. Deci le recomand călduros studenţilor ca, până să întrebe cât costă o turbină şi de unde să şi-o procure, să încerce să îşi planifice câteva după-amiezi în care să parcurgă atent un tratat de medicină dentară.