"Dracul pe pamant pentru poporul roman se numeste Ion Iliescu"

Corneliu Neagoe este un personaj mai putin obisnuit pentru scena politica romaneasca. Nu-l caracterizeaza nici diplomatia si nici cuvintele mestesugite. In tinerete a uneltit impotriva regimului comunist, insa nu a scapat de PCR, unde a fost inscris mai mult cu japca. A fost primul primar ales al Constantei si a iesit din primarie mai sarac de cat a intrat. Are un respect deosebit pentru oamenii de valoare care "au cam disparut" si isi doreste ca in Romania, puterea sa revina tinerilor.

- Proveniti dintr-o familie prigonita de regimul comunist. Ce amintiri aveti legate de primii ani de viata, de nationalizarea din anii 50? Numai niste hoti puteau sa spuna ca pe vremea comunistilor era bine. Era bine pentru puturosi. Eu nu as fi niciodata de acord cu ajutoare sociale. Exista locuri de munca. Toti tinerii ar trebui sa stie despre perioada 50-52. Cand presedintele sfatului popular, primarul de pe timpul acela, impusca oamenii care nu se inscriau in colectiv. Sau cum erau arestati cei mai gospodari oameni ai satelor si cum li se confiscau averile. Astea le-am trait. Eu nu provin dintr-o familie bogata. Tata a fost un om sarac, dar priceput. Mama avea ceva pamant, l-au vandut si au avut curaj sa contracteze un credit din Germania si au facut o moara. Asta a fost toata averea lor. Nici nu au fost nationalizati in 19 iunie. Tata a fost acuzat ca a fost legionar. Pentru ca a fost o perioada de o luna primar, el nu a intrat in primarie. A cumparat niste terenuri pentru comuna si a facut un canal, care se inunda in fiecare primavara. Si seful Securitatii a venit intr-o noapte si i-a spus ca are ordin sa-l impuste. Ca sa-l scape l-a sfatuit sa se ascunda si sa vina acasa doar in noptile stabilite de securist. Intre timp, s-a dovedit ca nu a fost legionar si l-a numit responsabil peste toate morile din zona. Mi-aduc aminte ca nici noi nu am scapat de nationalizare. In 47, ne-au dat afara din casa, ne-au ars cartile, mancam din bunavointa oamenilor. Eu ma numeam Teica. Daca va uitati in istoria radioamatorismului, al treilea radioamator este Teica Tertian, care este fratele meu. Acest baiat, la 11 ani, a facut statie de emisie-receptie de conceptie proprie, nu existau nici aparate de radio. Apoi a stat un an si ceva pe la canal. Acolo, cineva l-a sfatuit sa faca o cerere sa lucreze in mina ca sa scape de puscarie pe viata. De acolo a venit o ruina, a stat cativa ani buni pana si-a revenit si apoi a facut medicina. "Am fost infiat de o ruda indepartata ca sa pot sa intru la liceu" - Cand v-ati schimbat numele? Noi, copiii de dizidenti, aveam numele subliniat cu rosu, sadici erau comunistii. Am vrut sa dau la liceu. Erau doua sesiuni. La sesiunea de vara am stiut perfect, dar am picat din cauza originilor mele. Intre timp, mi-am schimbat numele, dar am avut ghinionul sa dau cu aceeasi profesoara la matematica. Era o problema cu radicali, am rezolvat la tabla si atunci profesoara m-a intrebat: mai, tu cumva nu ai dat examen si-n vara, dar parca te chema altfel? Eu i-am raspuns ca nu, desi pe mine cand ma strigau Neagoe cateodata nu raspundeam, pentru ca nu eram obisnuit. Este o intreaga poveste legata de schimbarea numelui. In comuna traia o ruda indepartata care se casatorise in timpul razboiului cu o basarabeanca. Nu am stat nicio secunda la ei. Si m-au infiat, ca sa capat o origine buna. Si sora mea a fost infiata de o alta familie, pentru a putea sa mearga la scoala. A fost groaznic. - Cum ati ajuns la Constanta? Eram student la Bucuresti, am cunoscut-o pe nevasta-mea. In anul III m-am casatorit. Ea a primit repartitie la Constanta. Eu am rabdat internatul la sugestia unui profesor. Eu am renuntat sa raman in Bucuresti. Mi-a fost frica, in facultate eram cel mai linistit baiat, de teama sa nu creez o situatie deosebita si sa mi se afle trecutul. Dupa sesiunea din iarna din anul I, pentru ca ma pricepeam putin la electronica, m-a rugat cineva de la rectorat sa fac o inregistrare la o sedinta la Uniunea Asociatiei Studentilor Comunisti (UASC). In timp ce faceam inregistrarea, m-am pomenit ales vicepresedinte la UASC, numai eu eram student, restul erau cel putin conferentiari. M-au numit sa raspund de probleme sociale: camine, cantine, repartitia in tabere. Am reusit sa incurc vreo doi administratori, pentru ca si pe vremea aia se fura ca-n codru. Si fiind foarte apreciat, nu puteam sa ma retrag. Aveam 17 sedinte pe luna, nu mai aveam timp sa invat, iar facultatea de medicina nu era asa floare la ureche, trebuia sa inveti. Si am vrut sa ma retrag. Si atunci l-am rugat pe presedintele UASC pe institut sa ma scape. Mi-a spus ca daca ii aduc un inlocuitor, ar putea renunta la serviciile mele. Intre timp, mi s-a facut o biografie romantata, numai minciuni. M-au lasat cateva saptamani si apoi m-au chemat sa ma faca membru de partid. Eu nu prea am vrut, dar am vorbit cu tata si mi-a spus sa ma inscriu. Oricum, nu as fi putut sa evit. Si am aflat ca la scurt timp ma pusesera rezerva de cadre pentru prim-secretar de centru universitar. Atunci am uneltit, am si fugit, m-am ascuns. Intre timp, mi-am gasit un inlocuitor asa cum mi se ceruse si am scapat. Mi-am dat internatul si m-am apucat de medicina. La sfarsitul facultatii, aveam post in Bucuresti, in Timisoara, in Brasov. Dar am ales Constanta. Cand am ajuns la Constanta, m-au contactat de la partid. "In zilele Revolutiei am iesit si eu pe strada, dar mi s-a facut scarba si am plecat acasa" - Revolutia unde v-a gasit? In Constanta. Dupa ce mi-am luat diploma de la facultate, nu am mai tacut. Eu am fost pe 17 decembrie noaptea de garda. In acea perioada, aveam fata cea mica bolnava, facuse o hepatita grava. M-am chinuit, am perfuzat-o acasa. Si nu am avut timp sa ascult Europa Libera. In fine, am avut o sedinta in ziua aceea la spital. Si a venit dr. Radu, seful meu de sectie, incercanat, palid, si m-a rugat sa ma duc acasa pana in ianuarie. Sa nu mai vorbesc la raport. I-am promis ca nu mai vorbesc, stiam ca suntem turnati. Pe 21 decembrie, am fost tot de garda, ne mureau cate doi pe zi. Stiam ca avem SIDA, dar nu aveam voie sa vorbim. Urma o sedinta de partid. Atunci m-am enervat si le-am spus ca stiu cum e cu huliganii de la Timisoara. Atunci toti s-au ridicat, s-a spart gasca si s-a anulat sedinta. Am plecat acasa si am dat drumul la televizor. Fiica mea urma sa faca 18 ani pe 22 decembrie. Nu aveam bani sa-i facem majoratul si chiar mi-aduc aminte ca am facut o gluma: de ziua ei cel mai frumos cadou era caderea lui Ceausescu. La putin timp am iesit in strada, erau numai copii, femei foarte tinere cu copii in brate si am plecat cu ei pana la spital. Noi mergeam pe mijlocul strazii, la spital erau toti pe geamuri. Am auzit oamenii ca vroiau sa dea foc. Atunci m-am dus la Petre Stanca, el era director comercial pe atunci, il stiam, fusese coleg de scoala cu nevasta-mea. I-am spus sa inchida restaurantele si le-a inchis. Erau fierti. M-am intalnit cu dr. Bordeianu si cu dr. Lutescu si am mers pana la Casa Alba. Am incercat sa-i opresc sa nu dea foc. Atunci, secretarul organizatoric, tov. Craciun mi-a spus ca asa trebuia sa se intample. Nu m-am prins. Si mi-a fost scarba, am plecat acasa. Am asistat la tot circul. Totul a fost orchestrat de tov. Iliescu, care nu este un om sarac si cinstit. Acest om a facut jocul serviciilor secrete. Presedintele tuturor studentilor straini de la Moscova nu putea sa nu fie KGB-ist. Numai un copil poate sa-l creada pe Ion Iliescu ca iubeste acest popor. Nici gand. "Daca candidam din partea PNTCD, la cat de prost este acest popor roman, nu castigam" - Si dupa Revolutie ati stat deoparte doi ani sa va decideti in ce partid intrati... Nu chiar. Am fost in vizita la PNL, la PNTCD, n-am stiut foarte multe despre puscariile comuniste. La PNL, era intr-un fel atmosfera mai elevata, dar falsa. M-am indragostit de taranisti. Dar sa stiti ca la inceput organizarea partidului la Constanta au facut-o securistii. De-aia unii au avut multe rezerve. Dar intr-un fel eu am participat la istorie. Pot sa ma laud ca eu am stat de vorba cu d-nul Coposu inca din 1990. Eram in casa Stelei Popescu, din localitatea 2 mai. Nu l-am intrebat nimic, doar am stat si l-am ascultat. Apoi l-am cunoscut la restaurantul Pelican. Si atunci m-am convins. La PNTCD era altceva, iar batranii au fost foarte usor de manipulat. Marea majoritate iesira din puscarii prin 65-68 si avusesera o serie de restrictii. In acea perioada, secretar la partid era Iulica Caravan, socrul fostului prefect, Marian Parjol. Un om deosebit care statuse in aceeasi celula cu marele Coposu. Am intrat in PNTCD in 1992. Nici nu stiam unde este sediul partidului. Profesorul Decu m-a convins intru in politica, dar mi-a spus sa nu ma inscriu, sa fac o adeziune, dar sa nu o depun oficial. Am candidat la primarie pe listele CDR. Daca candidam din partea PNTCD, la cat de prost este acest popor roman, nu castigam. A fost singura minciuna pe care am spus-o oamenilor. - Ati iesit primar si ati avut un mandat presarat cu evenimente care mai de care mai controversate. Care este adevarul acelei povesti cu profesorul Ion Mincu? V-a agresat sau nu? Eu am avut un proces cu el, care nu este un om tocmai serios. Ce daca a batut Mincu un primar? Adevarul este ca m-a agresat. In clipa aia, de la biroul viceprimarului la biroul secretarului, am spus ca nu voi face plangere. A venit Politia, a venit presa. In momentul in care am spus ca nu fac plangere penala, au facut consilierii o hotarare de consiliu. Dar am tarat procesul cinci ani. Iesisem deja din primarie. Pe 22 iunie 1996, am decis sa facem pace. In fata procurorului am spus ca eu l-am agresat. Am retras plangerea penala. Am dat o declaratie ca si eu l-am provocat. In fine, schimbasem total declaratia initiala. In mod normal, ar fi trebuit sa ma ia in catuse, pentru fals in declaratii. "Pe Vadim l-am salvat de la moarte" - Ce intamplari deosebite aveti din acea vreme? Eram primar si PRM si PSD l-au propus pe Adrian Radulescu pentru titlul de cetatean de onoare. I-am lasat sa faca proiectul, dar in sedinta m-am opus. Nu merita acel om sa fie cetatean de onoare, era un mare securist. Si l-am propus pe profesorul Mincu. Ei nu au inteles. - Dvs ati fost un primar mai altfel. Cine v-a convins sa candidati? Propunerea a fost a doctorului Decu. Vazand cata ura exista, s-a gandit la mine. Dovada ca este un popor care nu judeca. Si-l citez pe Basescu acum: romanii au avut de ales intre doi comunisti. Imi amintesc cate s-au spus despre mine. Presa a facut mult bine acest tari, dar in acelasi timp si mult rau. Au facut din oameni gunoaie si din gunoaie eroi. Cate materiale denigratoare s-au scris la adresa mea. Inclusiv in Romania Mare. Pe Vadim l-am scapat de la moarte. - In ce imprejurari l-ati cunoscut pe Vadim Tudor? Eram primar si el urma sa faca o vizita la Constanta in calitate de vicepresedinte al Senatului. Si pe Iliescu l-am primit aici cu foarte mare decenta. Prin august 92, m-a sunat consilierul lui Iliescu, Victor Opanschi si m-a intrebat daca este adevarat ca daca ar ajunge la Constanta, Iliescu ar putea fi asasinat. L-am asigurat ca nu avea sa se intample nimic, desi Iliescu, pentru poporul roman a fost dracul pe pamant. I-am spus sa vina, dar fara autobuzele pline de securisti. Si a venit si am stat tot timpul langa el ca sa-i demonstrez ca nu exista pericol sa fie asasinat. Mai ales ca astia ma banuiau chiar pe mine. Cu Vadim a fost in felul urmator. Era o conferinta a sindicatelor la Casa de Cultura prin 93. Eu nu aveam programul. Stiam ca trebuie sa ma duc duminica. Sambata, a venit cineva de la Politie si mi-a spus sa merg repede la primarie ca il omoara astia pe Vadim. Cum sa-l omoare in primarie? Ramasesem interzis. Nici un caine nu putea fi omorat in primarie. Ma gandeam ca incepe o noua mineriada. Si am plecat, nu am putut sa intru in primarie, erau foarte multi oameni, unii bauti. Vadim era in vizita la Prefectura. Au spart usile, reusisera sa patrunda in cladire. Prefect era Radulescu. Am intrat prin Consiliul Judetean si le-am spus sa se opreasca, ca era invitatul nostru. Am fost si eu batut. Profitand de vacarmul care se crease, Vadim a reusit sa iasa prin primarie, s-a urcat intr-o masina si a plecat. Ceea ce este ciudat, e ca in momentul in care multimea a patruns in Prefectura, seful Politiei l-a sunat pe Taracila. Toti au ramas muti de raspunsul primit. Taracila le-a spus ca nu-l intereseaza, sa-l arunce oamenii pe geam. De aici rezulta ca acea nebunie fusese organizata de sus, de baieti. Duminica nu m-am mai dus la Casa de Cultura. Mi-a fost frica. Mai tarziu, prin 2003, m-am intalnit cu Vadim si mi-a propus sa fiu senator, dupa ce intr-o vara, cand se afla in vacanta la mare, i-am consultat una din fetite. L-am refuzat. "Eu stateam foarte mult la primarie pentru ca ma pacaleau" - Ati avut un consiliu local favorabil sau ostil? Au reusit sa-mi schimbe viceprimarul, pe Dan Miron. Si mi-au adus unul de la PNTCD, chipurile sa fim o echipa. Eu stateam foarte mult la primarie pentru ca ma pacaleau. E atat de usor sa incurci un primar. Mi-amintesc ca in 1996, cand am plecat de la primarie, aveam 57 de kg. Abia asteptam sa-mi termin mandatul si sa plec. Se faceau atatea smecherii. Am facut o foame cumplita cat am fost al primarie, nici nu va imaginati cat mi-am chinuit copiii. Am avut in primarie oameni care au sustras documente, l-am dat pe mana procuratorii, dar l-au scos basma curata. Si in ultimele trei luni de mandat, hotarasera consilierii sa ma lucreze si sa termine cu PNTCD in Constanta. Daca era dupa mine, mi-as fi dat demisia de la primarie dupa primele luni, mai ales ca si PNTCD se impartise, fusesera prea multi securisti. Am ajuns sa fiu si exclus din partid, batranii erau manipulati. Am primit un telefon de la secretara domnului Coposu care ma chema de urgenta la Bucuresti. Am ajuns la Bucuresti, la 8 dimineata, eram in sediul partidului. Cand am auzit ca era vorba de excludere, am spus ca-mi dau demisia de la primarie, dar din partid nu vroiam sa plec. Atunci d-nul Coposu, mi-a spus sa-mi vad de treaba, ca nu se va intreba nimic. Initial am crezut ca ma pune sa-mi scriu demisia. Apoi mi-a spus sa ma linistesc, ca stie ca ma barfesc multi, dar nu-i ia in seama. Eu nu vorbisem cu dansul niciodata. I-am spus ca nu fur si nu am de gand sa fac prostii. Atunci Coposu mi-a spus: formal, iti cer sa nu furi, sa fii primar al Constantei, nu pentru PNTCD, sa nu-ti dai demisia si sa nu te lasi bagat la puscarie. Am plecat spre Constanta zburand de bucurie. - In 1996 fusese instaurata in organizatia PNTCD o conducere noua. Era inainte de alegeri... Eu am avut incredere in tineri, dar am sfarsit cu o parere infioratoare, in privinta lor. Eu i-am ajutat pe Tanase Barde, Ion Botescu Nicolae Jianu , iar ei au vandut partidul. Bucuria mea este ca am scapat de borfasi. Cat voi trai eu, la PNTCD nu va mai patrunde niciun golan. PNTCD a reprezentat intotdeauna interesul tarii. Revenind la prezent, eu cred ca in Parlamentul European ar trebui sa ne reprezinte oamenii care ne-au dus in Uniunea Europeana. Eu as strange toate partidele si, de comun acord, as stabili cine trebuie sa ne reprezinte in Europa. Nu trebuie sa dam cale libera tuturor bisnitarilor cum se intampla in Parlamentul de la Bucuresti. Pentru ca votul sa fie atractic, Marie-Rose Mociornita ar trebui sa fie pe primul loc la toate partidele, Vasile Puscas si altii din societatea civila. Dar dintre politicieni nu vad pe nimeni. As mai putea vorbi si de Mioara Roman, desi as putea fi acuzat de subiectivism pentru ca suntem rude. "Intr-o tara in care presedintele PSD Bucuresti este Marean Vanghelie, nu exista democratie" - Petre Roman nu v-a cerut niciodata sa intrati in Partidul Democrat? Eu nu am fost la FSN, desi il cunosteam foarte bine pe Petre Roman. Eram primar cand am primit propunerea. Eram la Casa de Cultura si a venit Dijmarescu (n.r. Eugen, fost ministru de finante in guvernul Roman) sa ma duca la Roman. I-am spus lui Roman ca nu voi pleca niciodata din PNTCD. Acest partid ramane un partid de elite, chiar daca suntem in afara parlamentului. - Credeti ca PNTCD si-ar putea reveni pana la urmatoarele alegeri sau ramane un partid sordid pierii? In Romania nu e democratie. Pana nu vor fi alegeri corecte, romanii nu vor sti ce sa voteze. Eu nu cred in votul uninominal, de ce sa-i vad in Parlament pe Dolanescu si cu Becali. Intr-o tara in care presedintele celei mai importante organizatii a celui mai mare partid din tara asta (n.r. PSD) este Marean Vanghelie, cu asta am spus tot. asta va fi votul uninominal. Si de ce nu e democratie? Hai sa luam legea partidelor si apoi pe cea electorala. De ce nu se intreaba nimeni daca PNG-ul lui Becali indeplineste conditiile legale sa aiba 21 de filiale in tara. PIN e partid? Sau PC e formatiune politica? Sa-i ceara cuiva Parlamentului, care parlament? Sa-i ceara cuiva presedintelui, aproape ca pot sa spun si in acest caz, care presedinte? Sa aplice legea partidelor. La ultimele alegeri locale de la Constanta au fost inscrise 37 de partide, din care 17 crestin-democrate. Cum poate cineva sa accepte atata golanie, atata hotie. Democratia va fi cand legea va fi clara: nimeni nu face campanie electorala platita, toata campania se va derula pe postul public, iar fiecare partid va avea timp de antena egal. - Va mai intoarceti in politica, administratie? Abia astept sa ma pensionez ca sa am mai mult timp pentru partid. Puterea in partid nu trebuie detinuta de oamenii harsaiti, trebuie sa apartina tinerilor. Iar tinerii trebuie sa-i foloseasca pe batrani. M-a revoltat cand a spus Brucan ca Romania are nevoie de 20 de ani sa intre pe drumul cel bun, insa dupa ce am iesit din primarie am ajuns la concluzia ca ne mai trebuiesc alti 20 de ani.

Scris de: {autor}Interviu realizat de Lavinia SICLITARU{/autor}