„Este deosebit de important să acordăm atenție dezvoltării emoționale a copilului“

Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, Roxana-Elena Popescu a finalizat de curând două masterate și un curs de formare profesională, specializându-se în consilierea psihologică a copilului, a cuplului și a familiei. În următoarele rânduri, ne oferă sfaturi prețioase despre rolul psihologului și momentul oportun pentru apelarea la serviciile sale.

Ce subiecte au atins lucrările de disertație pe care le-ai studiat la master, după absolvirea Facultății de Psihologie din București?

Pentru studiile de masterat finalizate în domeniul evaluării și consilierii experiențiale a copilului, cuplului și familiei, am dezvoltat tematica adolescenței, o perioadă de tumult emoțional, și am lucrat în acest sens în scopul dezvoltării personale cu un grup de adolescenți din Călărași, de la Liceul „Mihai Eminescu“.
În cea de-a doua lucrare de disertație, am abordat tematica psiho-somatizării, mai specific, comorbiditatea depresiei cu tulburarea de somatizare. Ca proces terapeutic, am lucrat cu o doamnă aflată în depresie și care suferise o intervenție chirurgicală de mastectomie totală.

Când și cum ai început să lucrezi cu cei mici?

Mi-am dat seama că obțin cea mai mare satisfacție profesională când lucrez cu copiii, încă din timpul facultății, când, în 2009, am început să lucrez cu copii din diverse grădinițe și scoli private și de stat din București.

Care sunt principalele motive pentru care adolescenții și copiii necesită consiliere psihologică?

Adolescenții sau părinții acestora solicită consiliere psihologică de cele mai multe ori din motive aferente vârstei critice, însă printre cele mai importante se numără stima de sine scăzută, dificultăți școlare, tulburări agresive, divorțul părinților, stres și traumatisme cauzate de diverse evenimente de viață.
Copiii vin în terapie, desigur, la solicitarea părinților, care, de cele mai multe ori, acuză comportamente inadecvate ale copiilor, rivalitate interfraternă, imposibilitatea gestionării unor situații delicate de viață, cum ar fi adopția, apariția unui nou membru al familiei ș.a.m.d. De asemenea, e bine să amintesc despre timiditate, lipsa încrederii în sine și diverse alte tulburări emoționale.

Când trebuie părinții să se gândească la psiholog ca la o soluție pentru problemele odraslelor lor?

Atunci când simt că nu mai fac față, nu mai știu cum să se raporteze la cel mic, cum să-l abordeze și simt că își pierd răbdarea, e de preferat să solicite consiliere psihologică, întrucât aceasta poate oferi noi perspective asupra problemei.

Cum și de ce inițiezi ședințele de dezvoltare personală și ,,atelierele pentru sufletele celor mici“?

Deși este un trend nou pentru Constanța, se pare că există solicitări. Din punctul meu de vedere, este deosebit de important să acordăm atenție dezvoltării emoționale a copilului și optimizării stimei de sine, astfel încât viitorul adult să aibă o fundație solidă și sănătoasă care să îi ofere posibilitatea atingerii potențialului maxim.

Ce sfaturi poți oferi cititorilor adulți pentru o viață mai liniștită și mai sănătoasă?

Fiecare dintre noi știe ce îi face plăcere, ce îi aduce satisfacție și ce îl liniștește. Important este să nu ne îndepărtăm de la esență. Dacă suntem atenți la nevoile noastre - fie ele fiziologice (de hrană, de somn ș.a.m.d.) sau psihologice (asta înseamnă să facem activități care ne relaxează, ne fac plăcere și ne oferă posibilitatea deconectării de cotidian, fără să ignorăm, bineînțeles nevoile de siguranță, dragoste și apartenență), suntem pe calea cea bună către echilibrul fiziologic și psihic la care sperăm toți.