„Este foarte greu să-ţi asiguri un trai decent dintr-un salariu de profesor, mai ales ca bărbat, și să ai şi o familie“ (galerie foto)

Nici absolvirea facultăţii, a masteratului sau a modulelor psihopedagogice din cadrul Universităţii „Ovidius“ nu-l pregăteau pe Mihai Stere pentru ceea ce avea să devină astăzi. El este unul din cele mai populare cadre didactice, judecând după relaţia prietenoasă pe care o afişează cu elevii pe Internet, dar haideţi să îi aflăm povestea dintr-un interviu pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde.

 Întrucât sistemul te-a purtat atât în mediul rural, cât şi în cel urban, te rog să ne prezinţi particularităţile intelectuale şi emoţionale ale elevilor din ambele zone.

Într-adevăr, am avut posibilitatea de a preda şi într-un liceu „de provincie“, dar şi în municipiu. Pot spune că elevii de la Negru Vodă, primii cu care am interacţionat, au avut un impact asupra mea, atât ca profesor, cât şi ca om. În acea zonă, fiind un singur liceu pe o rază de 30 - 40 km, este o situaţie de monopol şi am întâlnit elevi din toate categoriile, buni, medii şi slabi, spre deosebire de oraşul nostru, unde se face trierea elevilor în licee, după medii. De asemenea, din punct de vedere emoţional, impactul a fost destul de mare, deoarece am cunoscut o altă lume, despre care nu ştiam foarte multe. Am cunoscut elevi care nu aveau posibilităţi financiare, dar care învăţau foarte bine, elevi care proveneau din familii destrămate sau cu diverse probleme, care făceau naveta să vină la liceu, trezindu-se foarte devreme, dar care, spre deosebire de mulţi dintre cei de la oraş, erau mult mai serioşi şi cu bun-simț. Pot spune că această experienţă a fost constructivă pentru mine, am învăţat foarte multe şi m-a ajutat să mă dezvolt, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal, eu având atunci 20 de ani.

Ce rezultate ai avut la concursul de titularizare şi ce părere ai despre această evaluare?

Atât anul acesta, cât şi anul trecut, am obţinut medie de repartizare peste 8 la concursul naţional, fiind al treilea candidat, ca şi medie, în clasamentul judeţului la disciplina Economie, medie care mi-ar fi permis, teoretic, să ocup un post titularizabil, dar practic, aceasta nu s-a întâmplat, deoarece nu a existat niciun post viabil. Din punctul meu de vedere, subiectele de la concurs au fost accesibile şi a fost o evaluare obiectivă. Până în anul 2011, se punea accent pe partea teoretică, dar din anul 2012, s-a schimbat structura subiectelor, astfel încât se insistă pe latura practică, pe didactica generală şi metodica disciplinei, pe ceea ce face profesorul, efectiv, la ore, ca strategie didactică, şi foarte puţin pe partea de conţinut ştiinţific al disciplinei. Consider că un profesor care îşi face treaba bine la clasă poate să obţină la concurs o notă onorabilă, fără probleme. Cred că acest tip de evaluare îi dezavantajează pe cei care nu au predat, care nu au experienţă.

Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele acestei profesii, pentru generaţiile de cadre didactice tinere şi pentru cele experimentate?

Cu părere de rău, pot afirma că, pentru cei tineri, avantajele sunt foarte puţine, constând doar în împliniri personale. În schimb, dezavantajele sunt multe: salariul mic, de multe ori, dificultatea cu care se obţine un post, examenele tot mai multe (pregătire profesională, titularizare, grade), zile şi nopţi pe care le petreci pregătindu-ţi orele, dar mai ales veri pierdute cu examene, incertitudinea postului, puţinul respect de care ai parte etc. Orice început este greu, cred că în orice domeniu, dar aici apar şi probleme din sistem, care, în loc să susţină, să încurajeze tinerii, mai mult îi îndepărtează. Îmi este greu să îmi dau cu părerea despre avantajele cadrelor didactice experimentate, dar consider că majoritatea, fiind titulari, au siguranţa locului de muncă, vechimea şi gradele se regăsesc în salarii şi se pot impune altfel atât în faţa elevilor, cât şi în probleme din şcoală. Dezavantajele sunt cele valabile pentru toţi, generate de sistem.

Rubrica de activităţi extracurriculare şi extraşcolare din CV-ul tău este cea mai interesantă. Povesteşte-ne despre participarea ta alături de copiii pe care îi îndrumi şi cu care, în mod vizibil, interacţionezi grozav, în activităţile din ultimii ani.

Pot spune că am încercat, pe cât posibil, să particip cu elevii la diverse activităţi şi concursuri, printre care „Idei de afaceri“, „Şi eu voi fi întreprinzător!“, „Alege, este dreptul tău!“, „Spune Nu! comerţului cu moartea!“ şi activităţi de voluntariat, de ecologizare etc. Am încercat să captez elevii, să îi implic în activităţi, deşi unii nu sunt printre cei mai buni la învăţătură, dar au alte aptitudini, pe care încercăm să le descoperim participând la diverse activităţi. De asemenea, este important pentru ei, ca viitori adulţi, să aibă un comportament raţional, să-şi dezvolte gândirea, să conştientizeze relaţia cauză-efect a acţiunilor întreprinse. Anul şcolar trecut, am avut şi ore de instruire practică, pe care le-am desfăşurat cu elevii la agenţii economici în hoteluri, restaurante, agenţii de turism. Consider că practica îi ajută foarte mult pe elevi, le dezvoltă aptitudinile, priceperile şi deprinderile şi, din fericire, în învăţământul tehnologic se fac atât ore de teorie, cât şi de practică.

Unde te vezi, ca om şi profesor, peste un deceniu?

Este o întrebare la care îmi este greu să răspund. Deşi mi-aş dori să rămân în învăţământ, nu cred că o voi mai face pentru mult timp, din diverse motive, mai ales de ordin financiar şi social. Am intrat în învăţământ deoarece mi-am dorit foarte mult acest lucru. Visul meu, de când eram copil, a fost să fiu profesor şi am putut să mă dedic întru totul acestei pasiuni, timpul mi-a permis-o, neavând obligaţii şi putând ignora partea financiară. Cu timpul însă, lucrurile se schimbă şi este foarte greu să-ţi asiguri un trai decent dintr-un salariu de profesor, mai ales ca bărbat, să ai şi o familie. Sincer să fiu, evit să mă gândesc la acest lucru şi prefer să trăiesc clipa. M-am gândit şi cred că mi-ar fi foarte greu să renunţ la învăţământ, ar fi o pierdere emoţională foarte mare pentru mine, deoarece nu mă văd făcând altceva sau nu la fel de bine şi cu atâta implicare şi pasiune, dar mă tem că acest lucru se va întâmpla în vreo 2 - 3 ani. Poate că, în viitor, voi reuşi să ajung în mediul universitar iar dacă nu, voi lucra ca economist.