Gheorghe Ungureanu, directorul Casei de Cultură Constanţa „M-am ferit să aduc piese de teatru cu dramă pentru că trăim o dramă”

Gheorghe Ungureanu este, din 2002, directorul Casei de Cultură din Constanţa. Este omul care aduce, la Constanţa, cele mai de succes spectacole din România, cel căruia i se datorează sălile pline, cel care, la finalul fiecărui spectacol, îi roagă pe artiştii care i-au îmbogăţit scena să semneze în cartea de oaspeţi a instituţiei.
 
Cum s-a schimbat Casa de Cultură Constanţa în cei 11 ani de când conduceţi instituţia?
S-a schimbat în bine. De ce spun acest lucru?!? Fiindcă am făcut, în fiecare lună, în fiecare an o serie de renovări. În primul an, a fost acoperişul, de 1.800 metri pătraţi. A urmat tâmplăria de pe partea de nord. Apoi, grupurile sanitare. Toată Casa de Cultură a fost văruită, în interior, cu var lavabil.
În tot ce faci, trebuie să pui suflet. Dacă nu faci din suflet, nu îţi iese. Satisfacţia cea mai mare este atunci când văd sala de spectacole plină.

Au suferit gusturile publicului iubitor de teatru oarecare modificări?
Nu. Însă, trebuie să aduci publicului spectacole de calitate. Gusturile variază în funcţie de vârstă. Încerc să atrag liceenii să vină la teatru, oferindu-le posibilitatea de a intra la un spectacol doi pe un bilet. Această ofertă este valabilă şi pentru studenţi într-un număr limitat de bilete. Ce mă bucură este faptul că ei au început să sune pentru a se interesa de această ofertă.
De vreun an de zile, oferta este dedicată şi pensionarilor şi chiar anul acesta am extins-o şi către bugetari, tot aşa, în limita unor locuri disponibile.

Care sunt cele mai mari, cele mai ambiţioase spectacole pe care le-aţi adus Constanţa?
La început a fost foarte greu să aduc public constănţean în sala Casei de Cultură, pentru că are o capacitate mare, anume 735 de locuri şi nu erau învăţaţi. Cu perseverenţă, am reuşit. M-au încurajat şi actorii. Horaţiu Mălăele, Florin Piersic. Au văzut sala goală uneori, s-a jucat şi cu doar 200 de persoane în sală. Dacă nu eram susţinut de ei, poate aş fi abandonat. Dar mi-am spus „nu”. Iar lumea, încet-încet, a început să vină la spectacole. După un an de zile, greu, foarte greu, am reuşit. Tot ce s-a desfăşurat pe scenă, concert, teatru, balet mi-a marcat sufletul.
Mai pot menţiona evenimente inedite de pe scena Casei de Cultură. Începând cu trupa Smookie, continuând cu „Crăciunul de la Viena”, cu orchestra vieneză, sub bagheta dirijorului Peter Guth şi dansurile irlandeze. Am reuşit, anul acesta, în luna februarie, să aduc baletul pe gheaţă, “Lacul lebedelor”. Am adus campioni ai Moscovei. Nu a crezut nimeni că voi pune gheaţă pe scenă. Au fost zece tone de gheaţă. Emoţiile au fost mari. De asemenea, succesul a fost extraordinar. Îi urmăream de cinci ani de zile.

În 2013 se joacă, uneori, cu sălile goale. Ce eforturi faceţi astfel încât reuşiţi, de fiecare dată, să aveţi sala plină, spre deosebire de alte instituţii?

Noi suntem receptivi la dorinţele publicului. Încercăm să diversificăm evenimentele culturale. De aceea sunt atent la reacţia spectatorilor la ieşirea din sală. În funcţie de reacţia lor decid dacă mai aduc acel gen de teatru, de spectacol, dacă repet acel eveniment.

Există vreun spectacol, vreun artist pe care, în pofida tuturor încercărilor, nu l-aţi convins să urce pe scena Casei de Cultură?
Nu. Însă pot să vă spun, cu părere de rău, că ne-am dori mai mult. Însă numărul locurilor din sală şi costurile foarte mari în realizarea unor evenimente mă împiedică să îi aduc Andreea Bocelli, Julio Iglesias şi mulţi alţii.

De care dintre artiştii care au semnat în cartea de oaspeţi a Casei de Cultură vă amintiţi cu plăcere?
De toţi. Îi iubesc, îi respect pentru tot ceea ce au făcut. Pentru faptul că sunt preocupaţi ca publicul de la Constanţa să se simtă bine. Au semnat, în această carte, Florin Piersic, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Tudor Gheorghe, Horaţiu Mălăele, prietenul meu, Tamara Buciuceanu Botez, Virgil Ogăşanu şi mulţi, mulţi alţii.

Sunt mulţi actori care vin să joace la Constanţa, ori de câte ori îi solicitaţi, datorită prieteniei care îi leagă de dumneavoastră. Vă amintiţi vreun eveniment deosebit, vreun moment special trăit alături de ei? Sau fiecare moment e special în felul său unic, irepetabil?

Aşa este. Fiecare moment este special în felul său. Însă vreau să menţionez un incident. Cu câţiva ani în urmă trebuia să se joace piesa de teatru „Podul”, în care jucau Horaţiu Mălăele, George Ivaşcu şi Ioana Moldovan. Biletele se epuizaseră cu o săptămână înainte. Cu o seară înainte, m-a sunat Horaţiu Mălăele şi mi-a spus că Ioana Moldovan s-a îmbolnăvit, e internată în spital şi nu mai poate juca. Ea nu avea înlocuitor. Amândoi am găsit soluţia şi am zis să vină totuşi, să-l contacteze pe Nicolae Urs şi să vină cu „Măscăriciul”. Aşa am procedat şi, la intrarea în sală, am întrebat cei 780 de oameni care cumpăraseră bilete, dacă preferă să intre în sală, să vadă piesa „Măscăriciul” sau să le dau banii înapoi pe bilete, cu scuzele de rigoare. Din 780 de oameni, doar 30 de oameni nu au intrat în sală. Restul au intrat cu toţii şi au văzut „Măscăriciul”.
Am mai avut „Dineu cu proşti”. Sala era plină şi Horaţiu Mălăele era la Timişoara, blocat în zăpadă, nimic nu circula. Atunci, a închiriat un elicopter, l-a adus până la Bucureşti şi, de la Bucureşti, a venit la Constanţa. Şi mi-a părut rău, trebuia să îl dirijez să vină cu elicopterul direct la Casa de Cultură. A ajuns cu o oră şi 30 de minute întârziere şi s-a jucat spectacolul.

Vi s-a întâmplat vreodată ca spectatorii să iasă nemulţumiţi din sală? Ştiu din proprie experienţă că la finalul spectacolelor luaţi pulsul sălii, întrebând oamenii dacă sunt mulţumiţi, dacă le-a plăcut.
S-a mai întâmplat. Tocmai de aceea, contează foarte mult părerea spectatorilor. Acum ştiţi cum este şi cu gusturile… De multe ori, criticile sunt neîndreptăţite, însă trebuie să respectăm părerea fiecăruia. M-am ferit să aduc piese de teatru cu dramă pentru că trăim o dramă. Am adus o dramă-comedie, „Inimă de câine”, însă a doua oară nu am mai adus-o, pentru că lumea a ieşit din sală mulţumită de piesă, dar era o dramă şi nu avem nevoie de aşa ceva.
În preajma sărbătorilor de Crăciun aduc concerte specifice.

Ce părere aveţi despre deciziile care au determinat, în ultimii ani, sacrificarea unor instituţii de cultură din judeţul Constanţa? Muzeul Lucian Grigorescu din Medgidia s-a închis, revista de cultură „Tomis” a dispărut. Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski a scăpat ca prin urechile acului de desfiinţare. Cum poate supravieţui cultural acest oraş?
Eu cred că totul depinde de oameni. Dacă nu mai sunt interesaţi să mai viziteze un muzeu sau să citească o revistă, respectivele cum să reziste?!? Întotdeauna când ceva nu merge se ridică un semn de întrebare şi trebuie luate măsuri. Trebuie făcut ceva care să atragă. Să nu faci o activitate numai de dragul de a o face. Să mai pui şi suflet. Este ca o mâncare. Dacă nu pui suflet, nu iese bună.
Este nevoie să le oferi oamenilor ce vor ei. Degeaba le impui o piesă de teatru la care lumea vine doar în baza invitaţiilor. Sau, uneori, nici măcar aşa.

De câţiva ani se joacă teatru şi spaţii neconvenţionale, în baruri, cluburi, terase. Cum vedeţi aceste enclave de cultură?
Nu văd bine asta. Ori mă duc la cârciumă, să mă distrez şi să beau, ori mă duc să văd o piesă de teatru. Şi eu, în Casa de Cultură, am şi club şi bar, dar niciodată n-o să duc un concert sau o piesă în club. Dacă aş fi actor, nu m-aş duce să joc într-un club sau într-un bar. Cum pot eu să respect un actor atunci când stau la masă cu un pahar în mână? Înseamnă că e o băşcălie. Niciodată n-am să văd unul dintre oamenii de cultură care vin la Casa de Cultură, la piesele de teatru, mergând la o cârciumă, să stea cu paharul în mână, să vadă o piesă de teatru.

Ce spectacole va găzdui Casa de Cultură Constanţa în viitorul apropiat?
Pe 7 octombrie se joacă „Cafeneaua”, cu Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu. Pe 11 octombrie concertează Holograf. Pe 16 octombrie vine Tudor Gheorghe. Pe 25 octombrie se joacă „Caramitru Mălăele, câte-n lună şi-n stele”. Apoi o să aduc, pentru a şaptea oară, „Dineu cu proşti” şi în decembrie îl aduc pe Tudor Gheorghe cu spectacolul care s-a jucat acum trei ani la Constanţa, în premieră, „Degeaba”, în care vor fi 100 de inşi pe scenă. Mai pregătim şi alte surprize. Oamenii pot urmări pe site-ul Casei de Cultură ce pregătim, pentru că noi anunţăm din timp.