Interviu cu Ion State, instructor-șef al Aikikai Constanța „Pentru prima oară, va călca pe pământ românesc un urmaş al Fondatorului Aikido“

Ion State, unul dintre cei mai pasionaţi practicanţi şi antrenori de Aikido, îşi desfăşoară activitatea trup şi suflet în orice colţ al Dobrogei. A avut amabilitatea să ne vorbească, în cadrul unui interviu, despre teoria sportului pe care îl practică şi despre istoria pe care a scris-o în ultimele două decenii alături de discipolii lui.

În Constanţa, Năvodari, Eforie, Mangalia şi 2 Mai, s-au inaugurat noi Dojo-uri. Ne puteţi spune a cui a fost iniţiativa şi ce reprezintă acest termen?

Aş începe mai întâi cu definirea termenului Dojo care, în concepţie budistă, înseamnă locul iluminării sau locul unde se caută Calea. Din păcate, la noi s-a împământenit greşit, sub denumirea de sală, termen considerat vulgar de orientali. Primul Dojo l-am înfiinţat în anul 2000 şi nu pot spune că era chiar un Dojo, pentru că practicam Aikido în aer liber, pe plajă sau în parc. Abia în 2001 am reuşit să închiriem o sală de sport şi să o transformăm în Dojo, iar din 2005 până în prezent, ne desfăşurăm practica pe strada Unirii nr. 67 (zona Delfinariu, cartier Faleză Nord). Este un Dojo modern, renovat anul acesta şi dotat cu instalaţie de climatizare, pe lângă faptul că suprafaţa este una generoasă, de peste 400 mp.

În 2008, cu sprijinul Primăriei oraşului Eforie, am inaugurat un nou Dojo în Eforie Nord, pe care, în prezent, îl conduce unul dintre cei mai vechi elevi ai mei, Florian Ionescu sensei. Cum, de-a lungul timpului, în Dojo-ul de la Constanţa veneau să practice Aikido persoane din diverse oraşe ale judeţului, ne-am gândit că ar fi bine să venim în întâmpinarea lor şi să le uşurăm efortul de a practica, aşa că, din 2012, am deschis noi Dojo-uri în Mangalia, Năvodari şi 2 Mai şi încă unul în Constanţa, la Şcoala nr. 12 „B.P. Haşdeu“, condus de un alt elev de-al meu, Laurenţiu Ion sensei. Oricum, toate aceste date se pot găsi şi pe site-ul nostru, www.aiki.ro. În mare măsură, iniţiativa deschiderii acestor Dojo-uri mi-a aparţinut, însă realizarea ei a fost posibilă cu implicarea activă a elevilor mei, care şi-au asumat responsabilitatea predării Aikido-ului, cât şi datorită cererii crescute în localităţile menţionate.

Care sunt realizările cu care vă mândriţi, după 20 de ani de practică aikido şi 14 ani de antrenorat?

Greu de spus şi vă rog să nu o luaţi ca falsă modestie, realizările în Aikido sunt mai degrabă în plan personal, deşi nu consider că sunt mai înţelept sau un mai bun luptător, poate că sunt mai sigur pe mine şi ceva mai echilibrat, însă cu siguranţă sunt mai sănătos.
Am început să predau Aikido pentru că în Constanţa nu exista niciun Dojo de Aikido şi probabil că am făcut acest lucru dintr-un motiv egoist, acela de a-mi continua antrenamentele. Din păcate, ca instructor, îţi neglijezi propriul antrenament, iar participarea la seminariile de pregătire nu este suficientă, aşa că, de anul acesta, în weekend, avem antrenamente doar pentru instructori şi elevii avansaţi, iar acolo doar practic, nu predau. Desigur, în 20 de ani de practică şi 14 ca profesor de Aikido nu pot nega că am avut şi realizări - opt Dojo-uri şi sute, poate mii de elevi care au învăţat Aikido, însă cel mai important este că nu am renunţat la practică.
Aikido face parte acum din viaţa mea zilnică, iar Dojo-ul este a doua mea casă. Beneficiile practicării Aikido sunt nenumărate şi nu are sens să le enumăr, fiecare le descoperă în timp, însă nu într-un timp scurt. Este o Cale care te transformă şi te transformă în ceva mult mai bun, te face să fii şi să priveşti out of the box. Şi cu asta cred că am spus tot.

Sportul pe care îl practicaţi are statut necompetițional, aşadar, cum vă cuantificați performanţele?

Aikido îl practici pentru tine, nu este doar o Cale marţială, ci şi una spirituală. În Aikido, vorbim despre şlefuirea spiritului, despre cizelarea caracterului. În Aikido, nu te compari cu cel de lângă tine, ci doar cu tine, trebuie ca astăzi să fii mai bun decât ieri, iar mâine, mai bun ca azi, astfel că nu există un apogeu al progresului decât dacă ţi-l impui.
Din punct de vedere fizic şi tehnic, valoarea unui aikidoka se vede pe tatami (salteaua de luptă), gradele sunt date de organizaţiile de Aikido, astfel că nu se pot compara între ele. Calea Aiki este precum o excursie, atunci când pleci într-o drumeţie, te bucuri de ce întâlneşti în calea ta, de tot ce te înconjoară, scopul nu este să ajungi cât mai repede la capătul drumului, te bucuri de drum, de companioni şi de timpul petrecut. Aikido este o Cale fără sfârşit, cu un început şi o creştere continuă.

Unde şi în ce calitate aţi participat la stagii şi seminarii practice?

Atunci când particip la un seminar, titulatura de sensei o las acasă, mă duc acolo ca elev, de altfel, în Aikido, se spune să ai mereu mintea unui începător, să fii curios, să descoperi şi să redescoperi, să fii entuziasmat, să fii dornic mereu să înveţi. Cred că fiecare seminar este important, pentru că îţi dă ocazia să practici, să cunoşti oameni noi, să legi prietenii şi, evident, să îţi şlefuieşti tehnica. Totuşi, dacă ar fi să fac un clasament al celor mai importante seminarii, aş începe cu primul antrenament la Aikido Hombu Dojo (Centrul Mondial al Aikido-ului), Tokyo, Japonia, când am avut onoarea să practic sub îndrumarea actualului Doshu (Conducătorul Căii) Moriteru Ueshiba, nepotul fondatorului Aikido, O Sensei Morihei Ueshiba. Tot în 2012, am participat la Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido, unde am practicat Aikido sub îndrumarea celor mai mari maeştri, unii dintre ei fiind elevi direcţi ai Fondatorului. De asemenea, la fel de importante sunt seminariile organizate în ţară cu maeştrii japonezi sau nejaponezi, şi aş menţiona aici pe maestrul Yukimitsu Kobayashi, Aikido Hombu Dojo Shihan care, în fiecare an, ne vizitează, Christian Tissier sensei, Hiroshi Ikeda sensei sau Wilko Vriesman sensei. De asemenea în Dojo-urile dobrogene ne bucurăm de prezenţa profesorilor noştri din organizaţia din care facem parte, Dorin Marchiş sensei, Adrian Bunea sensei şi Iulian Perpelici sensei.
Totuşi, pentru noi, ca români, cel mai importat seminar de Aikido se va desfăşura anul acesta, în septembrie, la Cluj-Napoca, când, pentru prima oară, va călca pe pământ românesc un urmaş al Fondatorului Aikido, Waka sensei (Tânărul Profesor) Mitsuteru Ueshiba şi care, conform tradiţiei iemoto (conducerea şcolii se transmite pe linie de sânge), va fi următorul Doshu. Alături de domnia sa vor ţine cursuri cei mai mari maeştri de Aikido ai timpurilor noastre. Va fi un eveniment unic şi totodată cel mai important realizat vreodată în România, drept pentru care invit toţi practicanţii de Aikido să participe la această manifestare.
De-a lungul timpului, am condus seminarii de Aikido în Bulgaria, Ucraina şi Serbia, la invitaţia unor Dojo-uri din ţările menţionate.

Sunt cluburile din Constanţa afiliate la organizaţiile de specialitate din ţară şi la cele internaţionale?

Membrii Dojo-urilor noastre sunt afiliaţi la Fundaţia Română de Aikido Aikikai - www.aikikai.ro, aceasta fiind organizaţia de Aikido naţională recunoscută de Aikido Hombu Dojo Japonia - Fundaţia Aikikai, cu sediul în Tokyo, fiind acreditată să dezvolte şi să promoveze Aikido pe teritoriul României. De asemenea, prin Fundaţia Română de Aikido Aikikai care, din 2012, a devenit membră cu drepturi depline a Federaţiei Internaţionale de Aikido, ne considerăm şi membri ai acestei organizaţii. La rândul ei, Federaţia Internaţională de Aikido face parte din Sport Accord, organism ce reuneşte peste 107 federaţii internaţionale olimpice şi neolimpice. Anul acesta, organizaţia noastră a încheiat un protocol de colaborare cu Federaţia Română Sportul pentru Toţi, astfel că, acum, cursurile de instructori de Aikido Aikikai sunt recunoscute atât de către Ministerul Tineretului şi Sportului, cât şi de Ministerul Muncii. Diplomele de grad pentru yudansha (centurile negre) sunt emise doar de Aikido Hombu Dojo şi poartă semnătura lui Moriteru Ueshiba Doshu, de altfel, ele fiind înregistrate într-un registru special, astfel că nu există posibilitatea fraudării lor. Diplomele de grad şi carnetele de membru al Fundaţiei Aikikai sunt recunoscute oriunde în lume deoarece Fundaţia Aikikai are filiale în aproape toate ţările. Lăsând la o parte modestia, putem spune că nu stăm foarte bine doar la capitolul practică şi tehnică, ci şi la recunoaştere naţională şi internaţională.

Cum aţi procedat în trecut şi cum plănuiţi să va atrageţi noi adepţi în viitor?

Cea mai bună reclamă este cea din gură în gură. O persoană vine, practică, vede că suntem serioşi, vede că Aikido este o artă marţială eficientă dar, în acelaşi timp, şi accesibilă majorităţii, iar entuziasmul o determină să ne promoveze şi în cercul ei de prieteni. Pe de altă parte, promovăm Aikido atât prin mass-media, emisiuni radio şi TV, cât şi în presa scrisă şi prin demonstraţii publice. Internetul şi reţelele de socializare reprezintă o modalitate permanentă de promovare. Totodată, noii veniţi au o perioadă de probă în care pot încerca Aikido gratuit şi mi se pare o atitudine firească să dăm şansă cuiva să vadă dacă ceea ce ştie sau crede despre Aikido se potriveşte cu ceea ce este în realitate. Periodic, pentru adulţi organizăm cursuri gratuite de iniţiere în Aikido, iar celor cu dificultăţi financiare le oferim posibilitatea să practice gratuit.
Pe viitor, ne-am propus să traducem cărţile de Aikido scrise de O Sensei Morihei Ueshiba, Kisshomaru Ueshiba Doshu (fiul Fondatorului) şi Moriteru Ueshiba Doshu şi, evident, să obţinem drepturile de publicare. Aceste cărţi constituie un reper pentru practicanţii de Aikido din cadrul Aikikai şi, poate, o modalitate de atragere pentru alţii în cadrul Dojo-urilor noastre. Totuşi, cea mai importantă rămâne transmisia directă de la maestru la elev, pentru că nicio carte sau material audio-video nu poate substitui prezenţa profesorului în formarea elevului. Maestrul este cel care te inspiră.
În final, cea mai bună metodă de promovare este seriozitatea şi practica nealterată, corectă, căci se spune că Aikido trebuie să schimbe omul, şi nu omul să schimbe Aikido. Omenii pot fi atraşi în Dojo-uri printr-o sumedenie de promisiuni, însă ei rămân în Dojo doar dacă acolo întâlnesc seriozitate şi devotament şi, evident, dacă rezonează cu Calea Aiki.