Interviu cu părintele Marius Moşteanu „În om sunt aşezate de Dumnezeu lucrurile foarte bune. Numai că omul le-a cam stricat ordinea” (galerie foto)

În parohia Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanţa astăzi este mare sărbătoare. Se celebrează hramul unuia dintre cele mai iubite lăcaşuri de cult, enoriaşi din toate colţurile judeţului poposind pentru o vorbă de duh de la părintele Marius Moşteanu, care de mai bine de două decenii slujeşte aici.
Ieri, în toiul pregătirilor pentru marea sărbătoare de astăzi, când enoriaşele împodobeau bradul şi pregăteau darurile pentru cei mai mici... mireni, am zăbovit, preţ de o întrebare-două, la o discuţie cu părintele Marius Moşteanu.
 
Mai sunt câteva zile şi încheiem un an în care s-a vorbit atât de mult despre marea aniversare a Centenarului, a Marii Uniri, dar pe care l-a cinstit fiecare în felul lui, după cât de româneşte mai simte şi trăieşte. Ce consideraţi că-i uneşte, dar mai ales dezbină pe români?
 
- Cel mai important lucru într-un mesaj nu este cu ce vine el - nou sau vechi, cu ce încărcătură vine el - bună sau rea. Important este ce scoate acel mesaj din om, ce scoate din noi. Dacă există o urare spusă din suflet, cu siguranţă că ea va transforma pe cel care o primeşte şi va scoate din el ceea ce este bun şi frumos. Dacă este un mesaj văzut de mulţi ca rău sau negativ, e posibil ca pe oamenii buni să-i facă şi mai buni, adică să-i pună pe gânduri, ca ei să intre într-o anumită stare spirituală, care să scoată la suprafaţă tot ce pot face ei bun pentru alţii şi nu s-au gândit până în momentul respectiv că pot face.
Ne apropiem de nişte sărbători cu totul şi cu totul deosebite prin încărcătura lor şi mai ales prin mesajul pe care îl aduc şi prin faptul că ele, aceste sărbători, scot din noi ce este mai bun. Şi ce trebuie să scoată din noi? În om sunt aşezate de Dumnezeu lucrurile foarte bune. Numai că omul le-a cam stricat ordinea. De exemplu, sunt relaţii de vecinătate, de prietenie, de colegialitate, de indiferenţă, de concurenţă... Aceste relaţii trebuie aşezate într-o ordine, să avem nişte priorităţi. Faţă de cine dăm la o parte şi faţă de cine suntem datori să-i dăm întâietate. Aceste priorităţi trebuie să vină de sărbătorile în care păşim acum cu o anumită strategie.
Foarte multă lume crede, chiar la nivel mondial mi-aş putea permite să spun, că s-au schimbat lucrurile şi oamenii sunt mai indiferenţi sau sunt mai urâcioşi unii cu alţii, sau mai invidioşi, sau mai dezbinaţi. Eu cred că foarte mult contează cum ne uităm la lume, cum ne uităm la cel de lângă noi, şi cum vedem fiecare în parte lumea. Dacă s-a creat o anumită impresie generală, asta nu mă include pe mine şi pe nimeni nu include. Este ca un soi de statistică. Dacă statistic fiecare creştin se duce la biserică măcar o dată pe lună, asta nu înseamnă că este bine sau este rău. Este o statistică. Foarte bine, unul se poate duce de 10 ori într-o lună şi altul niciodată şi se face o medie. Dar nu media îl apropie pe Dumnezeu de om, ci realitatea individuală.
Revenind la problema noastră, cea a modului de viaţă uman: suntem sau nu suntem uniţi, suntem sau nu dezbinaţi. Contează foarte mult ce vedem în celălalt. Dacă eu personal văd că atmosfera din jurul sărbătorilor este una care uneşte oamenii... De exemplu, un brad nu poţi să-l împodobeşti de unul singur, trebuie să te ajute cineva. Poate cineva ţine scara, altul îţi dă la mână un globuleţ, asta înseamnă că bradul acesta ne-a unit. Şi dacă ne-a unit trebuie să rămânem aşa şi când ne depărtăm de brad.
Am văzut oameni, în perioada aceasta, pe la hipermarketuri, care ţineau unii de alţii: unul citea lista, altul căuta pe rafturi ce scria pe listă, altul împingea căruţul. Asta ce înseamnă: că lumea este unită. De ce nu vedem atitudinea aceasta de unire? De ce vedem numai faptul că oamenii nu gândesc de fiecare dată la fel, atunci când se întâlnesc cu un eveniment. Contează de noi: dacă vedem lucrurile care unesc, atunci chiar unesc. Dacă nu le vedem nu este vina nimănui că nu le vedem noi. Atunci vom avea impresia că lumea este dezbinată, iar acea impresie va crea în noi un fel de frustrare pe care o s-o trăim scrâşnind din dinţi şi ne vom îndepărta de adevăratul sens al sărbătorii şi al atitudinii de creştin.

Încercând să anticipăm un pic, ce le uraţi enoriaşilor pentru noul an 2019?

Pentru noul an deja vom fi între sărbătorile Naşterii Domnului şi Botezul Domnului. Noul an este o cumpănă între trecut şi viitor. Trecutul este naşterea şi viitorul este Botezul. Funcţie de cum ştiu oamenii să privească aşa va fi şi noul an. Dacă se vor uita în urmă către naştere, adică spre naşterea fiecăruia, spre trecutul fiecăruia, cu siguranţă vor fi loviţi de o anumită stare de melancolie şi nu vor avea curaj să meargă mai departe. Dar dacă vor vedea că viaţa merge mai departe şi vor pune accent pe evenimentele viitoare, cu siguranţă că va fi un an bun.
Aşadar, anul va fi bun sau rău, va fi îmbelşugat sau sărac în funcţie de cum îl gândeşte fiecare. Eu urez tuturor celor care se apropie de sărbători mari să ştie că sărbătoarea porneşte din interior către exterior. Aşa cum o mandatăm noi aşa va fi. Dacă vom avea gânduri frumoase pentru anul următor, vom avea ce face pentru anul următor, cu siguranţă Dumnezeu ne va da şi putere să îndeplinim ceea ce avem de făcut. Dacă avem agenda încărcată de evenimente pentru anul următor, e clar că nu mai avem voie să ne uităm înapoi. Ne uităm înainte, pentru că avem nevoie de toată energia cu care să întâmpinăm şi apoi să parcurgem noul an!