Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Interviu online cu Principele Radu al Romaniei
Interviu online cu Principele Radu al Romaniei
3555
Marime text
I-am trimis Principelui Radu al
Romaniei o serie de intrebari despre functia de presedinte pentru care
Alteta Sa va candida in aceasta toamna. A fost o mare onoare pentru
mine deoarece am primit si raspunsurile.
Iata intregul interviu:
Tashy: In afara de reprezentativitatea asigurata de presedinte in mecanismele comune euro-atlantice, care sunt principalele actiuni viitoare pentru a asigura si reprezentarea statului roman la nivel bi-lateral?
Principele Radu: Presedintele este chemat sa reprezinte Romania in institutiile supranationale (NATO, UE, ONU, OSCE, etc.) foarte rar, in ocazii specifice reprezentarii statale. Raspunderea pentru reprezentarea Romaniei in aceste institutii revine, in mod special, premierului sau ministrului de Externe.
Politica externa a Romaniei o face ministrul de Externe, conform cu prevederile constitutionale. Ministrul de Externe este seful Diplomatiei. Prim-ministrul are o agenda externa si el, dar ea cuprinde mai degraba reflectarea politicii romanesti in ansamblu, in mediul extern. Presedintele are vizite oficiale si de stat, dar ele inseamna transferul intregii simbolistici a Statului roman in spatii ale lumii, acolo unde Romania are interes sa fie reprezentata statal.
Voi restabili respectabilitatea si efectivitatea exercitiului de reprezentare statala a Romaniei. Confuzia dintre exercitiul politico-administrativ si cel de reprezentare prezidentiala a Statului este astazi maxima.
Continuare pe: http://www.tashy.ro/...Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
- surmelis argentina pusa 10 Sep, 2009 20:44 D-le "ROMEO TARHON", prea multe vorbe fara nici un inteles direct . De ce ?
- Romeo Tarhon, NATIUNEA 26 Jun, 2009 13:01 ALTFEL DE PREŞEDINTE... LA CRIZA MORALĂ (Romeo Tarhon, NATIUNEA) În vreme ce Băsescul nostru cel de toate crizele... şi surprizele aţâţă şi întreţine focul vrajbelor, tăciunii gâlcevilor şi jarul patimilor electorale, izbutind (în mod voit), ca nimeni altul să îşi coaguleze şi să îşi coalizeze adversarii de toate culorile şi furorile în aceeaşi tabără – lideri politici, moguli, grupuri de interese, independentul Radu Duda prestează, evoluează şi se detaşează, apare din ce în ce mai frecvent la televiziuni şi în public, îşi face cunoscut programul, îşi „editează” şi îşi (în)tipăreşte în mentalul electoratului imaginea de personalitate pozitivă, de posibil (şi plauzibil...) viitor şef de stat creşte, punctează evident în sondaje şi dă bine ca model de „un altfel de preşedinte” pentru România. Politicienii şi cetăţenii au început să îl ia pe Principele Radu (mai) în serios după lansarea cu suspans în cursa (cu mari obstacole) pentru cotrocezidenţiale. Instinctiv, precum un Stan Păţitul colectiv în jocul de-a fripta(!), electoratul (puţin, cât a mai rămas nescârbit...) îi cântăreşte programul şi îi măsoară personalitatea şi moralitatea acestui „altfel de candidat”, cu mare băgare de seamă şi prin comparaţie cu cei patru ...ESCU, ultimiii „evanghelişti” ai unei jumătăţi de veac păcătos, laic, amoral..., îl compară în special cu Băse..., cel din teren, „jucătorul” care, la rândul lui, cu un cincinal de mandat în urmă se dorea pentru turmă(!) „un altfel” de păstor faţă de predecesor (i), ceea ce a dovedit a fi până peste poate, intrând în joc, preluând, pasând, driblând, fentând, stopând, şutând, marcând (!), lasând multe goluri (!) după acest sezon prezidenţialistic(!) incendiar, încins de mama focului... Radu Duda dincontră, se doreşte un arbitru echidistant, echilibrat şi calibrat de pe marginea gazonului politic, un cerber al regulamentului jocului (constituţional), al partidelor dintre partide (!), un garant al „sportivităţii” şi moralităţii democratice, al schimbării la faţă(!) a României. Prin gestul îndelung chibzuit, de a-i oferi oficial susţinerea şi de a-i da „binecuvântarea ca duhovnic al statului românesc”, aşa cum (inspirat si plastic), Principele a răspuns (provocării) pe blogul personal unui interlocutor (probabil) monahal, Majestatea Sa Regele Mihai i-a dat lui Radu Duda dezlegarea la dulce(!) pentru şefia republicii, ca o recunoaştere indirectă ( s-au grăbit istoricii să postuleze ) a renunţării Casei Regale la aspiraţiile dinastice nostalgice. A fost mai degrabă un gest pragamatic, patriotic şi practic de implicare a Casei Regale cu sprijinul monarhiei europene în lucrarea glorioasă de reconstruire, reconsiderare,recredibilizare şi reaşezare a României între marile naţiuni care de la Râm se trag (!), un gest cu o semnificaţie etică majoră în acest răstimp confuz în care omenirea trece prin cea mai gravă criză morală de după Christos. La noi, ce să mai vorbim...Iată, în arena (cu clovni şi măscărici) a circului electoral românesc, ca un paradox ne-ortodox, fiecare dintre aspiranţii (de partid) la cotrocezidenţiale se vrea şi se declară „altfel”, deşi sunt „toţi o apă şi-un pământ”(!), fiecare se dă drept curat, neprihănit şi „diferit” de „diavolul”de cotrocean, deşi fiecare dintre ei, pentru procentele din sondaje şi notorietatea (îndoielnică) a afurisitului de Băsesculos, se dedau în draci practicilor lumeşti şi mijloacelor imorale ( vezi şi să nu crezi...tri-bunul Vadimos care s-a făcut frate cu...cel Becalos, „doi creştini şi patrioţi care”..., mă rog, mă abţin). Cel puţin din punctul de vedere al moralităţii, susţinut de Rege, având o biografie curată şi decentă, cu toată tentativa de terfelire şi mizerizare(!) iniţiată de pro-băsescienii panicaţi, Principele Radu dă şi stă (din ce în ce mai) bine în sondaje, vine cu un program serios, pe termen lung, stăpâneşte bine limbajul diplomatic neutru şi, lansându-se în cursa electorală timpuriu, cu 7 luni înainte, are vreme să compenseze dezavantajul (nu ştim cât de decisiv) de independent nesusţinut de un partid. Încă de la lansare, Principele a surprins ca personalitate, ca apariţie inedită, prin “parfumul” proaspăt, distins, rafinat, prin stilul rasat diferit de tagma politică fără stil şi maniere. Un om (mai) tânăr, cu aer cazon şi de blazon, romantic dar modern, care, chiar şi fără uniforma impecabilă de înalt (!) ofiţer, este cu totul diferit de modelul stradal, de stadion, de local public, de pseudoplebeu al Băsescului, de pseudoaristocrat al Antonescului, de pseudosocial-democrat al …
