Ionuţ Galani - „Nu trebuie să fii vedetă ca să fii artist“ (galerie foto)

Un român adevărat şi un om deosebit, prin venele căruia curge însă şi sânge elen. Acesta este Ionuţ Galani, cântăreţul de muzică greacă al Constanţei, cel mai cunoscut, apreciat şi lăudat nu doar de constănţeni. Un om al scenei, care emană pozitivitate nu doar prin muzica lui deosebită, ci şi prin simplul lui fel de a fi. Un om altfel, mai bun, mai sufletist, mai aproape de familie de când în viaţa sa a apărut fiul său, Ianis.

Recunoaşte că prezenţa marelui artist Jean Constantin în viaţa sa, lângă familia sa, i-a influenţat mult viaţa în sens pozitiv. Datorită lui „tata Jean“ a învăţat să aprecieze mai mult punctualitatea, dar şi să respecte spectatorul.

 De când ai început să cânţi şi de ce? 

Am început să cânt de la 14 ani, am terminat Şcoala Populară de Artă, clasa profesorului Gabriela Popescu, după care m-am axat pe muzică grecească, pentru că asta ascultam de când eram mic. Bunica mea, din partea tatălui, este din Grecia şi la mine în familie se asculta muzica grecească foarte mult. Am început să cânt astfel de muzică pe la 17 ani, am înregistrat câteva melodii, mi-a plăcut şi îmi place încă foarte mult genul de muzică, care se cheamă laica, este un gen de muzică populară în tradiţia grecească. Cred că am acest gen de muzică şi în sânge.

 Nu ai vrut să faci altceva? 

Sincer, am încercat să fac altceva, am cântat muzică uşoară, am fost la multe spectacole, am câştigat trofee. Am terminat şi fizioterapie, am profesat un an, dar cântam în continuare. În primul rând, nu se compară câştigul din cele două meserii, dar este o variantă la un moment dat. Dacă ar fi să fac altceva acum, ar fi un restaurant cu programe artistice, cum se întâmpla în urmă cu mai mulţi ani, cu muzică combinată, cu artişti mulţi.

 Cine ascultă muzica ta? 

Cred că o ascultă toată lumea, căci este o muzică deosebită. Eu cânt piese care nu au moarte şi nici vârstă. Am cântat cam 10 - 12 ani la un restaurant din Constanţa. Consider că cine nu cântă într-un astfel de loc nu se rodează. Dacă nu stai cu omul care este la masă, dacă nu cânţi live, nu ai cum să vezi ce vrea acesta, cel care te ascultă, de la tine. La început, când am început să cânt greceşte, am cântat playback, aveam emoţii de text. Am fost apreciat de greci, de oameni care au venit la mine şi mi-au spus că este imposibil să cânt atât de bine, pe limba lor şi să nu fiu grec.

 Povesteşte-ne o întâmplare care ţi-a marcat pe de o parte viaţa şi pe de alta cariera artistică.

 O întâmplare deosebită a fost atunci când l-am cunoscut pe băiatul lui Stratos Dionisiou, Stelio, un mare cântăreţ grec. Eram la vreo 100 de kilometri de Atena, era o tabără, erau artişti din toată lumea, oameni cu origini greceşti, veniţi la acest festival. Erau nişte corturi de armată montate pentru fiecare ţară participantă, care promovau cultura grecească. Când am început să cânt cu doi greci de-ai lor, toţi au rămas surprinşi. M-a auzit şi un paznic al taberei care a venit la mine şi mi-a spus că vrea să mă prezinte lui Stelio Dionisious. Mi-a spus să-l caut a doua zi într-un loc anume şi m-a dus direct la el. Am rămas blocat. Pentru mine a fost o chestie deosebită, i-am dat chiar un CD de-al meu cu melodiile tatălui său, cântate de mine. A fost ceva emoţionant, care m-a marcat.

 Cum afectează viaţa unui artist viaţa de familie?

 În primul rând, trebuie să ai lângă tine o persoană care să te înţeleagă, care să-ţi înţeleagă munca pe care o faci. Trebuie să înţeleagă că eşti o persoană publică, care poate fi sunată la orice oră, poate aiurea, uneori. Gelozia în acest caz trebuie să dispară, încrederea trebuie să fie pe primul plan. De când avem copilul, atunci când plec la spectacole, abia aştept să ajung înapoi acasă. Acelaşi lucru simţeam şi înainte, însă acum este altceva. Este o altă motivaţie. A fi artist este ceva frumos, eu nu simt că activitatea mea îmi afectează viaţa de familie.

 Cât de bine ştii limba greacă şi cum ai învăţat-o?

 Mă descurc în limba greacă, dar nu pot spune că vorbesc excelent, cu tot cu expresiile lor. Am învăţat-o din piese, din dicţionar, cel mai bine înveţi dacă vorbeşti, dacă merg acum în Grecia o lună, două, trei, voi vorbi fluent şi mult mai bine apoi.

 Ce calităţi trebuie să aibă un artist pentru a se considera unul adevărat?

 În primul rând, trebuie să fie un om serios, parolist, cât poate de mult. Dacă te faci o dată de râs este suficient, oamenii vorbesc foarte mult. Eu tot timpul îl dau exemplu pe Jean Constantin pentru că am trăit mult timp lângă el. Îmi spunea să fiu tot timpul punctual. Odată, când aveam spectacole cu el, am întârziat şi nu mi-a vorbit deloc, vreo 20 de minute. Nu era genul care să nu-mi vorbească, a vrut să-mi demonstreze că nu se face aşa. Îmi spunea: „De ce trebuie să te aştept eu pe tine şi tu nu eşti serios?“ De atunci, am încercat să ajung la evenimente la timpul potrivit. Este o meserie frumoasă, dar este foarte stresantă. Ca să fii un artist trebuie să fii tot timpul pus la punct şi să fii foarte sociabil. Nu trebuie să fii vedetă ca să fii artist. Ca să fii artist trebuie să fii modest, omul de lângă tine te simte, te citeşte imediat. Trebuie să fii sincer, căci omul se bucură când te vede, de aceea eşti plătit la un eveniment, ca să creezi pozitivitate.

 A existat vreodată, în viaţa ta, o persoană care să te marcheze? Cum şi cu ce a făcut acest lucru?

În afară de tatăl meu şi de Jean Constantin, nu a fost nimeni vreodată până acum. Tatăl meu m-a lăsat mereu să fac ce vreau, mi-a dat posibilitatea să aleg eu dacă sunt bun la ceva sau nu. Am făcut şapte ani de fotbal, dar apoi mi-am dat seama că nu e de mine.

 Cum ţi-a influenţat viaţa Jean Constantin?

 Eu, când am debutat cu muzica uşoară în spectacolele de pe litoral, nu m-am dus la recomandarea lui Jean Constantin. M-am dus la un impresar cunoscut atunci şi i-am dat un CD cu muzica mea să vadă cum sunt. Jean m-a ajutat foarte mult pe mine prin felul lui de a fi. Era tot timpul cu mine, eram nedespărţiţi, am învăţat multe de la el. De la el am învăţat să fiu parolist, dar nu sunt ca el, mi-ar fi plăcut să fiu aşa. Era foarte ordonat, exagerat chiar, era obsesie asta. La fiecare spectacol avea altă cămaşă, putea să aibă cinci spectacole într-o seară, cinci cămăşi schimba, toate apretate, călcate. De la el am învăţat şi asta. Am avut odată şansa şi onoarea să joc cu el, să dau nişte replici. Am avut foarte mari emoţii, pentru mine a fost o mare onoare.

 S-a schimbat statutul artistului în România ultimilor ani, când au apărut tot mai multe pseudo-vedete?

 Înainte exista doar o singură televiziune, era TVR-ul. Acum sunt foarte multe televiziuni, se promovează foarte multe genuri muzicale, dar şi artişti care sunt nonvalori. De acolo apar vedetismele. Unii sunt băgaţi în seamă prea mult, doar pentru că fac scandal la televizor, se ceartă şi îşi etalează viaţa, în loc să dai şansa unor oameni talentaţi să arate ce pot. Partea cea mai gravă este că aceştia sunt făcuţi să creadă că au calităţi.

 Ai un lucru la care ţii cel mai mult şi care-ţi poată noroc?

 Am o iconiţă de la bunica mea şi o port tot timpul cu mine în maşină şi simt eu că Dumnezeu mă ajută mereu când mă rog la ea.

 Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată şi de la cine?

 Cel mai mult m-am bucurat când bunica mea m-a ajutat să-mi iau o maşină, acum mulţi ani, cu banii din puşculiţa ei. Prima mea maşină a fost un Trabant, eram înnebunit după ea.

 Dar cea mai frumoasă vacanţă?

 Chiar dacă nu aş fi fost cântăreţ de muzică grecească, cred că tot în Grecia mi-aş fi petrecut cele mai frumoase vacanţe. Merg foarte des acolo, am şi rude. Mi-a plăcut foarte mult şi la Disneyland, m-am distrat de minune. Cu familia şi prietenii este cel mai frumos în vacanţe. Sunt adeptul distracţiilor, cu mai mulţi prieteni, oameni, să vad pozitivitate în jurul meu.

 Ce îţi doreşti de la noul an pe plan artistic şi în plan familial?

 Pe plan artistic, îmi doresc să avem cel puţin atâtea spectacole câte am avut anul trecut. Am în spate o echipă frumoasă, dansatori şi instrumentişti, şi este normal să vreau asta. Şi sănătate, că e mai bună decât toate.

 Ce părere ai despre Festivalul Iernii? 

Este o chestie deosebită ceea ce s-a organizat, am venit cu mare drag şi eu şi colegii mei. Nu am mai văzut la Constanţa aşa ceva, s-au mai făcut, dar nu atât de variat cum a fost Festivalul Iernii.
 
Sursa: voceaconstantei.ro