Lucian Enache, vicepreşedintele Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa „Mediatorul, la începutul şedinţei de mediere, insistă, de multe ori, ca părţile să fie însoţite de avocaţi”

Începând de ieri, se aplică sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, dacă nu se parcurge procedura prealabilă asupra avantajelor medierii. Ce presupune concret această problemă?
Concret, procedura informării gratuite obligă justiţiabilul care doreşte să se adreseze instanţei de judecată ca înainte de a depune cererea în instanţă să meargă la un mediator pentru a lua cunoştinţă şi de posibilitatea soluţionării conflictului său printr-o altă procedură şi anume prin mediere. Numai după ce este în cunoştinţă de cauză privind cele două proceduri (în faţa instanţei şi mediere) justiţiabilul poate decide care este cea mai bună procedură raportat la situaţia sa concretă.
Menţionez că această procedură de informare este gratuită şi niciun mediator nu ar trebui să solicite onorariu. Rezultatul informării (care poate fi un certificat de informare, dacă ambele părţi s-au prezentat la mediator sau un proces verbal de informare, dacă una dintre părţi refuză prezenţa la şedinţa de informare) se depune odată cu cererea de chemare în judecată la instanţa competentă. Lipsa acestor înscrisuri atrage sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă începând cu data de 1 august 2013.

Care sunt avantajele şi rolul instituţiei medierii?
Avantajele medierii sunt: costuri mult mai reduse decât la instanţa de judecată, confidenţialitatea procedurii, rapiditate în soluţionarea litigiului, soluţia aparţine părţilor şi nu unei terţe persoane (judecătorul), ceea ce duce şi la respectarea acelei soluţii de către ambele părţi.

Medierea este o profesie liberală. La cât pot ajunge tarifele percepute de mediatori?
Fiind o profesie liberală, fiecare mediator apreciază valoarea muncii sale. Legiuitorul nu a impus o grilă sau tarife, raportat la cererile privind procedura de mediere. Ce pot spune însă este că aceste costuri sunt mult mai reduse decât în procedura clasică a instanţelor de judecată. Cu titlu de exemplu, un divorţ prin procedura medierii poate să coste părţile între 400 şi 800 de lei (în funcţie şi de numărul de şedinţe), în timp ce un divorţ pe calea procedurii notariale sau în faţa ofiţerului stării civile porneşte de la 500 de lei.

Noul Cod de Procedură Civilă a intrat în vigoare de câteva luni şi, odată cu el, şi medierea. Cum au întâmpinat românii procesul de mediere?
Trebuie să recunoaştem că cetăţenii români au o nemulţumire faţă de sistemul judiciar din România şi, în primul rând, faţă de durata proceselor în faţa instanţelor. Tocmai de aceea, procedura medierii a fost salutată de marea majoritate a celor care aveau un conflict şi au început în număr din ce în ce mai mare să apeleze la această procedură.

Care sunt cele mai frecvente cazuri pentru care oamenii au apelat la un mediator?
Cele mai frecvente cazuri pe care personal le-am primit la biroul de mediator unde îmi desfăşor activitatea au avut ca obiect soluţionarea problemelor de familie (cereri de divorţ, precum şi cereri accesorii divorţului - stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorităţii părinteşti etc. -, plus cereri de partaj, indiferent dacă partajul era ca urmare a unei divorţ sau ca urmare a unei deschideri a succesiunii), precum şi numeroase cazuri comerciale, comercianţii (profesioniştii, după noul Cod Civil) fiind primii care au sesizat marele avantaj al medierii şi anume rapiditatea procedurii.


V-aţi confruntat cu situaţii în care medierea a eşuat?
Da, şi niciun mediator nu trebuie să se teamă de acest lucru. În calitate de formator în mediere îmi pregătesc cursanţii şi raportat la această situaţie. Indiferent dacă medierea se finalizează cu un acord de mediere sau nu, această procedură este un câştig pentru părţi întrucât facilitează comunicarea dintre ele. Am avut situaţie în care după o procedură de două, trei şedinţe de mediere a trebuit să închidem procedura fără să obţinem un acord. Surpriza a fost când, după o săptămână, părţile au venit singure la mine la birou şi mi-au spus că au găsit singuri soluţia problemei lor, continuând ceea ce începuseră în biroul meu, la mediere. Acesta este un alt mare avantaj al medierii, faptul că la finalul procedurii, părţile comunică, rămân prietene sau desfăşoară în continuare activităţi în comun.

După procesul de mediere, părţile dintr-un dosar mai trebuie să ajungă în faţa judecătorilor?
În esenţă, nu. Pentru că la mediere soluţia este găsită de către părţi, nu este impusă şi nici sugerată de către mediator şi, evident, aparţinându-le, va fi respectată. Bineînţeles că, atunci când sunt necesare formalităţi de publicitate (transferul unui drept de proprietate stabilit prin acord de mediere), părţile trebuie să solicite instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească care să consfinţească acordul de mediere sau să solicite unui notar autentificarea acordului.

Ce riscă părţile implicate în eventualitatea încălcării acordului de mediere?
Aceleaşi sancţiuni ca şi la nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act autentic.


Ce trebuie să facă un cetăţean pentru a fi mediator?
Nu orice cetăţean poate deveni mediator. Condiţiile accederii în profesia de mediator sunt: capacitate deplină de exerciţiu, studii superioare, vechime în muncă de cel puţin trei ani, o bună reputaţie, absolvirea cursului pentru formare ca mediator şi nu în ultimul rând dragoste faţă de profesie.

De câte cazuri se poate ocupa concomitent un mediator?
Totul depinde de capacitatea de muncă a mediatorului. Nu există o limită legală a cazurilor de care se poate ocupa concomitent un mediator. Din experienţă însă vă pot spune că această profesie este atât de solicitantă, încât un mediator nu poate conduce mai mult de o şedinţă de mediere pe zi.

Câţi mediatori sunt în Constanţa?
Peste 150 de mediatori din Constanţa sunt înscrişi în Tabloul Mediatorilor. Părerea mea este că suntem prea puţini faţă de numărul de procese înregistrate la instanţele din raza judeţului Constanţa.

Ce răspundere au aceştia în faţa legii, în faţa părţilor dintr-un dosar precum şi în faţa instanţei de judecată?
Responsabilităţile sau, mai bine spus, obligaţiile mediatorului sunt stabilite în Legea 192/2006 şi în principal se referă la obligaţiile faţă de părţile venite la mediere (obligaţia de informare corectă, respectarea libertăţii, demnităţii, vieţii private, respectarea principiilor care guvernează procedura de mediere şi anume principiul neutralităţii, imparţialităţii, confidenţialităţii, autodeterminării părţilor). Faţă de instanţa de judecată, mediatorul este obligat să comunice acordul de mediere în timp util atunci când părţile au venit la mediere la îndrumarea judecătorului.

Credeţi că între mediatori şi avocaţi se va manifesta o concurenţă acerbă?
Nu putem vorbi despre o concurenţă între mediatori şi avocaţi. Avocaţii care consideră că mediatorii „au venit să le ia clienţii”, înseamnă că nu ştiu ce este aceea medierea. Mediatorul, la începutul şedinţei de mediere, insistă, de multe ori, ca părţile să fie însoţite de avocaţi. Rolul avocatului în procedura medierii este acela de a-şi sfătui clientul şi a-l consilia din punct de vedere juridic. Mediatorul nu poate face niciodată acest lucru, pentru că el este neutru şi imparţial, deci o procedură de mediere eficientă are în vedere şi prezenţa avocaţilor. Cele două profesii se suplinesc, în niciun caz nu se exclud.

Ne aflăm la începutul unei aşa numite revoluţionări a sistemului judecătoresc, dat fiind acest nou proces al medierii?
Nu. Consider că nu suntem într-o revoluţie a sistemului judecătoresc, ci într-o întoarcere la normalitate. Evident este că numai prin această procedură alternativă vom avea o societate mai bună, vom restabiliri comunicarea dintre părţi şi probleme ce ţin de voinţa exclusivă a părţilor vor fi soluţionate chiar de părţile implicate, fără a mai apela la instituţii ale statului şi a cheltui resursele acestora.