Mica mare speranţă a baletului şi a dansului Olimpia Cărăuleanu - „Pe scenă sunt fericită“ (galerie foto)

Are doar opt ani, iar ultimii trei au fost dedicaţi total dansului. Olimpia Cărăuleanu, una dintre cele mai sensibile mici prinţese pe care le-am întâlnit, este modelul copilului care ar trebui urmat de fiecare din generaţia sa. Extrem de sensibilă, vorbeşte foarte puţin, însă privirea şi ochii săi spun totul. Când dansează însă, este parcă alt copil, de fapt, dacă nu i-ai observa chipul gingaş, ai crede că este un adevărat adult, fiind plină de încredere în sine şi sigură pe mişcările pe care le face. Talentul i-a fost descoperit de profesoara Elena Leca încă de la grădiniţă, pe când urma cursuri de dans. A reuşit să găsească echipa perfectă la Şcoala de dans Joy 2 Dance alături şi de cealaltă profesoară a sa, Alexandra Porumboiu, ambele cu ani mulţi de muncă în spate în gimnastică, respectiv balet. Pentru Olimpia, Alexandra şi Elena sunt mamele ei. Aşa le consideră. Olimpia vine de un an la cursurile de balet în cadrul şcolii şi de doi ani la cele de dans. Este una dintre cele mai talentate eleve ale Şcolii Joy 2 Dance, spun profesoarele sale, dar are şi alte calităţi din ce în ce mai rar întâlnite: este extrem de ambiţioasă, motivată şi foarte muncitoare. Chiar şi în timpul interviului în patru pe care ni l-a acordat, mâinile „îi dansau“. Mama sa spune că dansează chiar şi atunci când se îmbracă sau mănâncă. Are dansul în sânge, iar un copil cu astfel de vibraţie, ambiţie şi talent nu poate fi decât remarcat, apreciat şi încurajat. Indiferent de vremuri sau de oamenii din jur.

Cum ai început să vrei să înveţi să dansezi la nivel mai avansat?

Mama Olimpiei: De la grădiniţă a început să-i placă să danseze. Una dintre coordonatoarele de la Şcoala de dans Joy 2 Dance, Elena Leca, i-a fost profesoară de dans şi la grădiniţă, unde a remarcat-o şi a descoperit că are talent. La Casa de Cultură, înscrierile începeau de la şapte ani. Am venit aici, în incinta şcolii, dar la zumba mai întâi şi mai apoi la şcoala de dans, unde le-am descoperit pe profesoare.
Ce simți când dansezi?
Olimpia: Sunt fericită, sunt mulţumită! Îmi place foarte mult să dansez, nu îmi place altceva mai mult.

Ai în familie membri care au urmat acest stil de viaţă?

Olimpia: Am un frate care face şi el dans.
Mama Olimpiei: Este un fel de concurenţă între ei.

Câte medalii ai până acum?

Mama Olimpiei: Are foarte multe, în trei ani, de când a început, are aproape 30 de premii. Sunt concursuri la care nu toţi copiii primesc medalii chiar dacă au câştigat un loc pe podium, primesc doar câţiva din echipă. Ele fiind destul de mici, dacă nu primesc medalii, nici nu realizează că au câştigat vreun premiu. Unele trofee şi medalii rămân la sală, altele le luăm acasă.

Care este cel mai important concurs la care ai participat şi cel mai important premiu pe care l-ai luat?

Prof. Alexandra Porumboiu: Cele mai importante premii sunt cele de la Bucureşti, de la Dance World Cup, pentru că acolo concurenţa este foarte mare, vin din toată ţara. Aici se califică doar copiii care sunt pe locul întâi, trebuie să aibă peste 75 de puncte pentru a se califica în finală, ce are loc în fiecare an în altă ţară. Anul acesta are loc la Bucureşti. Ea a luat locul patru la solo dance şi a întrunit şi punctajul necesar pentru a merge în finală, pentru că a primit şi diploma de calificare pentru marea finală. De asemenea, a luat locul doi cu dansul spaniol la grup balet, locul doi cu tarantela siciliană la grup - dans de caracter, locul 1 cu fetele de 12 - 13 ani la dans contemporan şi locul 1 la balet fusion, unde, la fel, a participat cu fetiţe de 12 - 13 ani. Un premiu foarte important a fost locul 1 la solo la balet clasic în urma concursului organizat de Colegiul de Artă din Constanţa, cel mai recent. Este un premiu important, pentru că la solo participă multe fetiţe, cred că şi acum au fost peste 30, a fost o reuşită pentru ea.

Simţeai că o să câştigi premiul 1 la acest din urmă concurs?

Olimpia: Da!
Mama Olimpiei: Înainte de concurs, mi-a spus că o să câştige premiul 1, eu am fost mai sceptică.
Prof. Alexandra Porumboiu: La solo vin cele mai bune fetiţe, la grup, mai aduci şi câteva care omogenizează cât de cât grupul respectiv. La concursul de la Casa de Cultură a fost concurenţa şi mai mare, pentru că aici au participat şi fetiţele care urmează şcoala la liceele de profil, de la Bucureşti - Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“, cel din Bacău, cel din Iaşi.

Nu regreți că ai un stil de viață diferit față de copiii de vârsta ta? Cum arată programul tău?

Olimpia: Antrenamentele sunt zilnice. Mi-ar plăcea câteodată să am un program mai lejer, dar îmi place mult să dansez.

Cum vezi tu rolul profesoarelor tale în ceea ce faci? Cine sunt ele pentru tine?

Elena este mama mea şi Alexandra la fel.

Sunt severe cu tine?

Prof. Alexandra Porumboiu: Te mai certăm câteodată, când eşti neatentă, când nu execuţi mişcările corect. Mai pleacă şi cu lacrimi în ochi...
Mama Olimpiei: Se întâmplă deseori să mă întrebe cât mai trebuie să stea la şcoală, câte ore, pentru că vrea să meargă la dans. Indiferent cât de obosită sau bolnavă ar fi fost, şi-a dorit să vină la dans. Pentru ea, nu este o corvoadă ceea ce face, când este vorba de dans, nu este nicio problemă. Nu ştiu dacă este făcută pentru asta, dar îi place ceea ce face. Dansează tot timpul, îşi pune muzică şi atunci când are alte activităţi.

Cum aţi îndemnat-o să facă sport?

A fost o coordonare perfectă între părinte, profesor şi copil. Comunicarea între noi şi profesoare este foarte bună, ceea ce ne-a ajutat mult.

Mai aveţi în familie persoane care au făcut balet sau dans?

Mama Olimpiei: Fetiţa mea este mai mult decât o binecuvântare pentru mine. Eu, în clasele I - IV am, făcut dans, tot timpul mergeam în casă pe vârfuri. Sora mamei mele, care era la Bucureşti, se ruga de mama să mă lase să mă ducă la şcoală acolo, iar mama nu se putea dezlipi de mine. Mi-am dorit asta pentru mine, dar niciodată nu m-am gândit, trecând anii, că voi avea o fetiţă care va face asta. Trăiesc un vis frumos, pentru că ea face ceea ce mi-am dorit pentru mine, iar acest lucru îi place şi ei.

Este o activitate costisitoare?

Orele de aici sunt plătite foarte puţin, comparativ cu alte şcoli sau la cât de mult muncesc. Costurile sunt reprezentate de taxele aferente concursului. De exemplu, un solo costă 50 de euro, plus costurile costumelor, ale deplasărilor.

Mai are nevoie şi de alt fel de antrenament decât de dans?

Prof. Alexandra Porumboiu: Mai facem şi exerciţii pentru forţă şi pentru mobilitate şi anumite exerciţii de coordonare, dar ea are noroc pe partea aceasta, pentru că prinde imediat tot ce îi arătăm. Are nevoie de forţă în mod deosebit, pentru că este încă foarte micuţă şi nu ştie cum să-şi ţină burtica strânsă, piciorul drept.
Prof. Elena Leca: Îndeplinim câteodată şi rolul psihologului, suntem mereu aproape de cele mici.

Ce perspective poate avea ea în această direcţie, a dansului?

Prof. Alexandra Porumboiu: Din fericire, poate merge la Colegiul de Artă din Constanţa, poate alege un alt liceu din ţară sau, dacă are noroc, poate fi remarcată, în urma unor concursuri din ţară, şi poate câştiga o bursă la o şcoală sau o academie din afara ţării, ceea ce ar fi cel mai bine pentru ea şi pentru toţi copiii cu talent.

Ce le-ai transmite copiilor mai mici decât tine care vor să urmeze acest drum?

Olimpia: (tace şi începe să plângă, uitându-se cu ochii ei mari la profesoarele sale)

Prof. Elena Leca: Ea de mică are emoţii. Se uită în ochii noştri, nu vorbeşte şi se blochează. La început, avea emoţii şi înainte să intre în scenă, a plâns prima dată şi ne-a întrebat ce urmează după o anumită mişcare. Acum, nu mai are niciun fel de emoţii la concursuri, emisiuni, însă, în timp, poate va învăţa şi să converseze. Ea vorbeşte cu privirea.

Mama Olimpiei: Este foarte sensibilă, eu doar dacă ridic puţin tonul plânge. Chiar şi când plânge, o face din tot sufletul.

Ai prietene care fac acelaşi lucru ca şi tine aici?

Olimpia: Am două prietene aici, Briana şi Madi.
Prof. Alexandra Porumboiu: Împreună cu cele două fetiţe, la Dance World Cup, în februarie, au câştigat locul 1 la trio, cu variaţia Esmeralda, şi vor participa în finala din luna iunie.

La ce concursuri aţi participat cu echipa Joy 2 Dance în afara ţării?

Prof. Alexandra Porumboiu: În Bulgaria, la Albena, şi în Grecia. Aici am fost în urma câştigării trofeului de la Năvodari, când am câştigat şi dreptul de a merge împreună cu Asociaţia Judeţeană Sportul pentru Toţi, la un festival în Sunny Beach şi Paralia Katerini. Premiul a fost transportul, noi ne-am achitat cazarea. Sunt două concursuri importante la care mergem de obicei - ESD, cu finala în Croaţia, şi Dance World Cup - anul acesta se desfăşoară la Bucureşti şi participăm cu 21 de copii, cinci grupuri, un solo şi patru duo-uri. Olimpia participă la solo şi la două duo-uri. Concursul va avea loc în perioada 26 iunie - 4 iulie. Înainte de acestea, participăm la un concurs la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde vin cele mai bune şcoli din toată ţara

Este greu de lucrat cu copiii?

Prof. Elena Leca: Este foarte uşor să lucrăm cu copiii, mai greu este să lucrăm cu părinţii. Părinţii nu mai au răbdare, nu mai înţeleg că profesorul nu decide pentru el, ci pentru binele copilului şi al copiilor, în general. Niciunui profesor nu îi place să meargă la un concurs şi să se facă de ruşine. Încercăm să închegăm un grup pe care să-l ducem pe podium, nu doar unul sau doi copii. La balet, este obligatoriu şi solo.

Prof. Alexandra Porumboiu: Trebuie să ştii unde te clasezi atunci când eşti la solo.

Un gând de 1 iunie!

Olimpia: Îi îndemn pe toţi copiii să facă dans şi mişcare!

Sursa: Voceaconstantei.ro